2,784 matches
-
porțelan verde pal este unul dintre obiectele tradiționale specifice Chinei antice. Datorită combinației între motivele tradiționale și forma oarecum occidentală, ceainicul de porțelan verde pal a devenit unul dintre obiectele preferate de colecționari. Dincolo de eleganță, cea mai mare realizare a porțelanurilor este smălțuirea completă, care-l face un bun depozitar de lichide și ușor de curățat și întreținut. Locuințele de pământ din sudul Chinei Locuințele de pământ sunt construcții cu pereți din lut și structură de lemn, întâlnite mai ales în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au câștigat în varietate, apărând noi tipuri de reprezentări de pești sau de cozi de dragon, însă cu aceeași semnificație. În afară de acestea și alte animale purtătoare de noroc și fericire au devenit, treptat, subiecte pentru ornamente. Aceste sculpturi din ceramică, porțelan sau sticlă aveau același rol ca animalele fabuloase, apărători în caz de incendiu. Forme pentru prăjituri Începând cu dinastiile Ming și Qing (sec.XIV-XIX), preparatele culinare din aluat, prăjiturile s-au diversificat din ce în ce mai mult, iar formele din lemn sculptat folosite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
291 Mormântul Mawangdui din Changsha 292 Carul cu cai din bronz descoperit în mausoleul împăratului Qin Shi Huang 293 Procesul de fabricare a soldaților de teracotă 294 Cum a fost turnat cel mai mare vas de bronz din lume 294 Porțelanul și China 295 4. Legende istorice 298 Povestea împăratului Qin Shi Huang și a plantelor care prelungesc viața 298 De ce au fost construite Grotele Mogao în adâncul unei prăpăstii, într-un deșert? 299 Unde sunt vestigiile din Palatul Yuanmingyuan? 300
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Branțuri 509 Haine de la o sută de familii 509 Pliculețe ornamentale 510 Lumea divinităților în arta populară chineză 510 Arta plierii hârtiei 512 Obiecte din hârtie pliată aducătoare de bogății 513 Măști folosite în opera Di 513 Măști ritualice 514 Porțelanul 514 Locuințele de pământ din sudul Chinei 517 Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional 517 Țigle ornamentale, cu statuete de animale 518 Forme pentru prăjituri 518 Reședința familiei Qiao din Shanxi 519 Trăgător de dulgherie 519 Paturi din bambus 520
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și la Mariuța. Dânsa, cu îndârjire, le ținea piept, încuia poarta, ei săreau peste grilaj, cu forța luau ce apucau, dar n-au izbutit să ridice pianul și multe alte mobile ce ar fi dorit. Obiectele de preț: covoare, bronzuri, porțelanuri, rufărie, erau zidite în pod, așa de bine ascunse, încât n-au dat de ele. La noi, zile de-a rândul am fost hărțuită de un ofițer care venea după lemne, cu vorba că sunt pentru un spital. Cum n-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în puteri ca situație, eleganță, viață lumească, primirile în casa lor erau cele mai rafinate prin ca drul artistic ce instală în acea ridicolă clădire gotică, prin frumusețea neîntrecută a imensei sale grădini, prin bucătăria rafinată a meselor servite în porțelanuri și cristaluri artistice, prin alegerea invitaților. Nicăieri nu se petrecea mai bine și într-o atmosferă mai distinsă. Invitațiunile îi erau căutate de cei mai moțați, dar dânsul, deși dificil pentru alegerea musafirilor și chiar cam exclusiv pentru unii oameni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le am deja cumpărate, acasă, împachetate și puse la capătul patului, lîngă geamantane. Pe perete, deasupra biroului, în spațiul lăsat de rafturile inegale, voi pune portretul mamei, sub care, ca o candelă, va sta tot timpul o glastră alungită, din porțelan alb, chinezesc, cu o floare în ea. Pentru peretele celălalt, de deasupra canapelei, voi cumpăra două-trei tablouri de la pictorii de-aici din oraș, ale căror expoziții mi-au plăcut mult. În special, voi încerca să cumpăr "Pasărea măiastră", sau măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum, dispus să spună vorbe de iubire femeilor neconsolate! îi strig cu furie. Nu, doamnă, v-ați înșelat! Ați crezut că ați lăsat acolo, într-o cămăruță în care ați intrat o dată, într-o noapte de Ajun, un bibelou de porțelan, la care să vă întoarceți mereu cu gîndul, ori, dacă relațiile cu soțul s-ar fi ascuțit, s-o faceți și cu fapta... Bibeloul a fost lovit mai de multe ori, de vînt și de ploaie, doamnă; acum e colțuros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
talent la condus. El mi-a zis așa, că dădea ochii peste cap când vedea cum bagă în viteză, o apucau amețelile. Numa-n scumpeturi era echipată, și-n chiloți cu șnur, îi vedeam prin capotul de mătase, și avea porțelanuri prin vitrine. Era mai doamnă ca mă-ta? Tică devine meditativ. Nu se există comparație acilea, Baroane. Mama e numai una, mânca-i-aș eu cuvintele de pe buze, nu e alta ca mama pe lumea asta rea. Îmi vine să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
te știu așa cum ești, și abia acum te descopăr.) Aseară, de pildă, m-am urât cu patimă. Am spart niște vase în bucătărie, unul după altul. Ce stân gace pot fi! Mai întâi am spart deodată două cești albastre de porțelan, pur și simplu mi au scăpat din mână (eram cu gândul la o petrecere la care sunt invitată săptămâna viitoare), și pe urmă, în gestul reflex și zadarnic de a opri inevitabilul, am lovit cu cotul un pahar de pe masă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
muta, se simțea bine în vechea locuință, dar Ion o convinsese atrăgându-i atenția asupra multiplelor avantaje pe care le oferea mutarea. Acum nu mai regreta deloc că acceptase ideea lui Ion. își turnă cafea în ceașca ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la programul meu de azi. Trase adânc aer în piept și-și aprinse o țigară mentolată. Fumă tăcută, așteptând să se încălzească bine cafeaua, să facă mici bulbuci vestitori de înfierbântare. Apoi și-o turnă cu grijă în ceașca de porțelan din noul set pe care și-l cumpărase de la supermarket. Un set foarte fin, cu toartă aurie. Se așeză la masă și sorbi alene din cafea, trăgând apoi cu sete din țigară. Cel mai minunat mic dejun! Se obișnuise de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai găsea soțul cu capul pe perna de alături, simțea cum se așterne peste ea urzeala grea a unei învelitori inconfortabile. Era o chemare ațâțător respingătoare spre ceva ilicit și curios de îmbietor totodată. își umplu din nou ceașca de porțelan cu cafea și intră cu ea în sufragerie. Se așeză pe un fotoliu și își mai aprinse o țigară mentolată, studiindu-și în treacăt unghiile lungi, lăcuite într-o nuanță grena. în mod ciudat, simți în nări un miros de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
data asta, nu-i putea comanda să se destindă, să se lase pe spate și să închidă ochii. Dimpotrivă, îl simțea cum stă tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe care se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce mult o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el zâmbind cu tristeță... să sărutăm această gură care nu mai este vergină... " El s-apropie și sărută chipul lui propriu din oglindă... Deși era cald în casă, mînele erau reci și degetele supte, încît aprinse într-o ceașcă de porțelan spirt de viorele, ca să-și încălzească mînele la flama vînătăroșie... Ieși în grădină să se primble pin cărările ninse, pin arborii desfrunziți cu ramurele-ncărcate de omăt și-i părea c-a fost bolnav... îi părea că e un reconvalescent
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe la subraț o picătură de miere amestecată cu ierburi descântate, și-a frecat buzele cu hrean, le-a vopsit, începând o cutiuță nouă de cremă amestecată cu Phytolacca Decandra. În zorii zilele de 22 aprilie, arăta ca o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru, cu fața albă și buzele foarte roșii. S-a așezat în trăsură cu satisfacția de a se ști frumoasă. Zogru a privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dar aceștia ascultau cu multă atenție ce le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din porțelan, din care se ridica aroma unei cafele bune. Se scurse așa cam un sfert de oră, într-o liniște care nu era tulburată decât de chicotelile grupului și de târșâitul papucilor doamnei celei corpolente. Până la urmă, tipul cu bandajul nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
astea, cu sclupturi meseriașe uite, până și pă tavan are îngerași și gagici goale -, cu marmore, cu parchet d-ăsta dichisit, cu lambrioaie dă lemn adevărat, nu pefeleu sau plastic, și mătase pă pereți. Plus tablourile. Mda... Și sobele din porțelan, frate, dă porțelan! Cred că o sobă d-asta, ehe!, face o roabă dă bani. Bine, ăștia le-a lăsat numa' așa, să dea bine la atmosferă. E și ăsta un chichirez. Toate-s gândite să aibă șartu' lor, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
meseriașe uite, până și pă tavan are îngerași și gagici goale -, cu marmore, cu parchet d-ăsta dichisit, cu lambrioaie dă lemn adevărat, nu pefeleu sau plastic, și mătase pă pereți. Plus tablourile. Mda... Și sobele din porțelan, frate, dă porțelan! Cred că o sobă d-asta, ehe!, face o roabă dă bani. Bine, ăștia le-a lăsat numa' așa, să dea bine la atmosferă. E și ăsta un chichirez. Toate-s gândite să aibă șartu' lor, să fie cum erau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Alexandrovna și fiica ei erau amândouă plecate la culcare. A trezit toată casa. ă și a cerut să îl vadă pe Stepan Sergheievici? ă A cerut să fie lăsat în camera lui. Porfiri se căută în buzunare după tabechera de porțelan. Un încruntat sever din partea Katiei îl opri de la a o deschide. Cu toate acestea, în acel moment, el găsi atingerea ei destul de stimulantă. § Afară Porfiri își aprinse țigara după care tânjea. Viscolul pe care îl văzu întețindu-se de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă albastru închis cu tiv de brocart și o cămeșuță asortată de muselină albă. Lilia acceptă și îl conduse lângă sobă, departe de unde se juca Vera cu o păpușă nouă de porțelan. Îi făcu semn să se așeze. ă Am trecut pe la Fraulein Keller, începu el, iar ea roși. Mi-a spus că ai dat de bani și că ți-ai găsit un protector bogat. Un nou prieten. ă Fraulein Keller nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe masa de examinare înaltă până la brâu, a cărei suprafață din lemn de pin era la fel de soioasă și pătată precum cea a unui măcelar. Masa avea marginile ridicate și o gaură de scurgere la un capăt peste o tavă de porțelan, iar lângă ea se afla o masă mai mică, cu un set mare de balanțe pe ea. ă Extraordinar. Ce idee extraordinară, comentă doctorul Pervoiedov, în timp ce deschidea pânza și descoperea cadavrul vinețiu de dedesubt. Să conduci o autopsie într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl cercetă scurt pe Porfiri. Dădu din cap cu un zâmbet indulgent în timp ce își întorcea atenția asupra mortului. ă Foarte bine, dă-mi stomacul, îi spuse el diener-ului. Încâlcit și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
i scutură când se descarcă. Ei bine, acum, prietenii, colegii, studenții și admiratorii lui nu mai trebuiau să avanseze bani pentru a‑i susține deprinderile de lux. Slavă Domnului, acum se putea dispensa de micile negoțuri cu argintărie Jensen și porțelanuri Spode sau Quimper pe care le practicase printre colegii lui de catedră. Toate acestea țineau de trecut. Acum era putred de bogat. Ideile sale deveniseră publice. Scrisese o carte - dificilă, dar populară - o carte inspirată, inteligentă, militantă, care se vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
populară. În plus, ca să fiu sincer, mă săturasem să tot aud despre salariul lui neîndestulător, despre obiceiurile lui bizantine de a Împrumuta bani, despre târgurile și tranzacțiile pe care le făcea amanetându‑și comorile, ceainicul Jensen și farfuriile antice din porțelan Quimper. După ce am urmărit, mai curând cu exasperare decât cu interes, odiseea prețiosului său ceainic de argint Jensen care a zăcut cinci ani În mâinile lui Cecil Moers, unul dintre propriii lui doctori În filozofie, dat ca gaj pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]