4,015 matches
-
a cărui limbă se agita agonizant din pricina tensiunii. Fiind paralizat de Trandafir, nu putea să-și dea seama singur dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de ea, spuse Virgil. Apoi se trase trei pași spre stânga și-și încrucișă nerăbdător degetele. Vultur-în-Zbor se repezi deodată înainte și se așeză pe acel loc. închise iarăși ochii. Poarta, se gândi el intens. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înainte să rănesc pe cineva. —E vreo garderobă pe undeva? David Stronge m-a condus către ieșire, ținându-mi ușa. A trebuit să mă lipesc de cadrul ușii ca să evit să-l ating. Zâmbetul lui era la fel de slinos ca o porție ieftină de mâncare chinezească la pachet. Mă obișnuisem deja cu băile de la Mowbray Steiner, așa că n-am fost șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută după tiparul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu pereții albi și goi, cu mese din fier cu trei picioare și scaune care au găuri acolo unde te aștepți mai puțin; poate că porțiile sunt mai mari acum, la cererea clienților, dar atmosfera te împiedică să te simți comod și să te relaxezi. Singurii oameni care s-ar putea simți bine acolo la o întâlnire sunt arhitecții. Am comandat, Sebastian luând din fericire asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pictate manual, pe care mi le-am dorit de cum le-am văzut. Oricum, nu contează să ai farfurii drăguțe când cea mai sofisticată mâncare a ta e omleta. —Și fetele? Belinda și Charles sunt un cuplu? M-am înfipt în porția de rulou cu brânză, gândindu-mă că e mult mai comod să vorbești despre alții. Pe lângă asta, trebuie să recunosc că voiam să aflu cum o privește Sebastian pe Suki Fine. — Îți cam place să bârfești, nu-i așa? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Beau suc de portocale din pahare de plastic. Saul a umplut unul și l-a împins în direcția mea. Din politețe, am luat o înghițitură. Apoi am luat una și mai mare ca să confirm ceea ce descoperisem din prima: era o porție mai mult decât decentă de vodcă în pahar. M-am uitat la ei. Tom părea plouat, iar Saul mi-a făcut cu ochiul. —Tom mi-a povestit că ești un fel de detectiv amator, mi-a spus. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ea în râs. — Uneori. Cumpăram multe cărți și, când rămâneam fără bani, mai luam și de la bandă resturile pe care le aruncați voi. — Interesant. Nu mi-aș fi închipuit. — De ce să nu-ți închipui? am întrebat-o în gând. Erau porții intacte. Oricum, decât să-și îngrașe porcii șeful de cantină, tot mai bine era dacă le mâncam eu sau alți pârliți ca mine. — Tare interesant, continuă ea. Îi disprețuiam pe toți care făceau treaba asta. Chiar mi se apleca, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai ajunge niciodată la masa din miezul nopții, cu tortul ei de frișcă. Nu mi-e somn. Încerc doar să-mi revin. Paharul mare, cu o porție dublă sau triplă de votcă, îmi dădea speranțe. Să nu vomiți, ai grijă. Ia întâi o gură mică, de curaj, mi-a șoptit Ana. La masa de lângă noi se așezase scriitoarea. O bătrână care venea parcă de când lumea acolo. Scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
această funciară neîncredere. Minciună. A început să-mi povestească ce văzuse. Cum venise mașina. Cum coborâseră milițienii, cum omul acela se opusese, cum se agățase nevastă-sa de el, cum au lovit-o, cum a rămas în zăpadă acolo, în fața porții, leșinată, cum s-a dus Sulache cu nevastă-sa și au adus-o la ei în casă. Cu cât îmi povestea Mărgeluța cele din noaptea aceea, cu atât simțeam că frica îmi chircește sufletul. Frică și un fel de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi povestea Mărgeluța cele din noaptea aceea, cu atât simțeam că frica îmi chircește sufletul. Frică și un fel de milă. Pentru femeia omului aceluia, pentru Mărgeluța, care văzuse toate acestea, pentru Sulache. Milă până și pentru zăpada aceea din fața porții unde oprise mașina. Îmi dăduse mama mea două mere pentru recreația mare. Le-am scos din ghiozdan. I-am dat unul Mărgeluței. Am mers spre școală mâncând mere. Abia începuse lecția, că mi s-a făcut rău. Amețeală, transpirație, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avem sardina În ecabexe, dacă mneavoastră nu poate ingera produs carne pe motif de consciense religiosa. Cum e vinere... Eu mă mulțumesc cu o cafea cu lapte, zău așa, răspunse Bea. Eu muream de foame. Și ne aduceți și două porții de cartofi prăjiți? Și ceva pîine, vă rog. — De andată, cavalere. Si să iertasi lipsă de marfă. De regula avem de toa, chiar caviar borsevic. Dar an seara asta a fost semifinala de Cupa Europa si am avut o mulsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi rămîneau decît dorința dureroasă și o neliniște fără nume. O simplă privire către Bea mi-a fost de-ajuns ca să pricep că rezervele mele erau o simplă adiere În mijlocul furtunii care o ardea pe dinăuntru. Ne-am oprit În fața porții și ne-am privit unul pe celălalt fără să Încercăm să ne prefacem. Un paznic de noapte șansonetist se apropia fără grabă, fredonînd bolero-uri și acompaniindu-se cu clinchetul plăcut al legăturilor lui de chei. — Poate preferi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Julián Carax În vîrstă de optsprezece ani, precizînd că, În ziua cînd Jacinta urma să plece din pensiunea din cartierul Ribera pentru a se muta În vila Aldaya, află că prietena ei Ramoneta fusese ucisă cu lovituri de cuțit În fața porții, chiar În acea noapte, iar copilașul murise de frig În brațele cadavrului. CÎnd se află vestea, locatarii pensiunii se luară la ceartă cu răcnete, pumni și zgîrieturi pentru a-și disputa puținul ce rămăsese de pe urma moartei. Singurul lucru de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ajutorul. Dar acesta, ca de obicei, ridică neputincios din umeri. În fața nevestei sale, el părea a nu avea nici un cuvânt de spus. Ce era de făcut? Lucrurile luau o Întorsătură din ce În ce mai neplăcută. Tot satul se adunase ca la circ În fața porții. Sosiseră și dascălul, și popa, care, aflând cum stau lucrurile, Începu să murmure rugăciuni de dezlegare În barbă. În fine, trecu de miezul nopții și spiritele Începură să se mai potolească. Femeia și bărbatul, care Îngenuncheaseră de câteva ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și mai complicată. Unele accente ale ei noi nu le vom Înțelege niciodată. Adică de ce am ajuns eu În cele din urmă din nou În satul În care bătrânul nu avea nici un motiv să revină?“ Mușu și Așchiopoaie Își terminaseră porțiile de ficat și cârnăciori, goliseră vreo trei sticle de vin și se săturaseră să tot privească printre perdele la ce se Întâmpla pe ringul de dans. Oricum, femei neînsoțite nu păreau să fie pe acolo, deși unele păreau Însoțite nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca în fiecare seară să stea pe lângă bunica atunci când aceasta mulgea vaca și să soarbă cu poftă spuma laptelui abia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
e o imitație a bungalow-urilor din Beverly Hills Hotel și că serviciul e la fel de bun ca acolo. E doar un club de noapte, dar În articolul ăsta era pomenit un concierge care-ți Îndeplinește orice capriciu, de la a comanda o porție specială de sushi până la a-ți aduce un elicopter. Genul ăsta de localuri sunt la modă câteva luni și apoi dispar, dar toată lumea e de acord că Bungalow 8 are potențial să reziste. Cred că ieșirile mele la Black Door
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dau vreodată peste ea. În mod evident, norocul mă părăsise. Cei cinci ani ce trecuseră de la absolvirea facultății Îi dăduseră un aer mai dur, arăta mai bătrână decât era. Fără Îndoială, făcuse o operație la nas și-și administrase o porție zdravănă de colagen În zona buzelor, dar cel mai tare ieșeau În evidență sânii. Pieptul, acum supradimensionat, părea să-i acopere toată statura ei de un metru cincizeci. Acum mi se spune Abigail, să știi, mă corectă ea imediat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de a da sfaturi În momentul ăsta, ținând cont de aventurile tale cam scandaloase din ultimele douăzeci și patru de ore... Vorbim mai Încolo. —Pa. Am Închis telefonul și am hotărât că o astfel de noapte și dimineață necesitau o a doua porție de șuncă, ou și brânză pe o felie de pâine prăjită cu unt. Încă mai aveam de făcut o listă cu invitați de cinci sute de oameni plus ideile de petrecere, dar am decis că puteau să mai aștepte. Mahmureala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Eram destul de Înfometată Încât să comand câte ceva din fiecare fel din meniu, dar Îmi plăcea prea mult silueta mea Încă suplă ca s-o pun În pericol. Reușisem să renunț la drumurile la Dylan și chiar la mare parte din porția mea de dimineață de șuncă, ou și brânză - singurul meu capriciu era câte un Slim Jim din când În când - și deja Începea să mi se pară normal să mă terorizez În privința mâncării. Ceea ce făcea să pară și mai ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cadouri, interviurile și cine de ce se ocupă. Mi-am dat seama că ne apropiem de sfârșit și am fost Încântată, nu numai pentru că aveam o nevoie disperată de Încă o ceașcă de cafea și poate și de o a doua porție de ouă și brânză, dar și pentru că scosesem la capăt petrecerea asta, iar Kelly era impresionată. Lucrasem la asta continuu, zilnic, din ziua În care Îmi fusese pusă În brațe și chiar dacă Îmi dădeam seama de ridicolul a ceea ce făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de ani Întregi, erau grupuri mari de străini care se Învârteau de colo-colo, sorbind cidru fierbinte și gustând din Baba Ghanoush. Auzi, mamă, cine sunt toți oamenii ăștia? am Întrebat, strecurându-mă după ea În bucătărie, unde mai pregătea o porție de limonadă. Soarele tocmai apusese - sau mai bine spus, cerul se Întunecase, căci nu prea fusese soare În ziua aceea - și un fel de orchestră klezmer Începuse să cânte. Un bărbat care purta sandale foarte asemănătoare cu ale tatei scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
delicatese, salate, italienească... astea sunt doar câteva. Alege ceva, Bette. În clipa asta. — Serios, Pen, ce-ți place ție merge și pentru mine. Am privit-o când a sunat la un local care se numea Nawab și a comandat două porții de tikka masala de pui, cu orez basmati și două coșuri de chapati. Apoi Închise telefonul și se Întoarse spre mine. —Bette, te Întreb pentru ultima oară: ce vrei să faci În weekendul ăsta? Am oftat cu Înțeles și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
băiatul ăla în rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu domnul polițist de-aici. Îți spune el. Danny arătă spre pahar, depășind cu două porții rația lui nocturnă. Barmanul îl umplu, apoi își văzu de treabă. Cel cu saxul alto zise: — Ești de la Șapte-Șapte? Danny rase băutura, apoi întinse mâna din instinct. — Numele meu e Upshaw. Departamentul Șerifului, West Hollywood. Omul îi strânse mâna. — Coleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu dumneavoastră. Danny se ridică în picioare, simțindu-se bine încălzit, și se întrebă dacă n-ar trebui să-l pocnească pe Lembeck pentru că făcuse pe peștele pentru el. — Tu ești întotdeauna drăguță cu mine, scumpo! De-aia îmi beau porția de seară aici. Janice îl învălui cu ochii ei albaștri și mari. Mi-a zis să fiu foarte drăguță. — Nu e nevoie. — Adică super-drăguță. Danny spuse: — N-ar fi corect. Apoi puse pe masă un dolar, bacșișul obișnuit. PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lindenaur, cunoscuți, tipi cu care concurau? — Nu cunosc nici un astfel de caz. — Cum așa? — Eu încerc să țin lucrurile separate și izolate. — De ce? — Pentru a evita astfel de situații. Danny simți cum coniacul își face efectul, combinându-se și cu porția de acasă. Domnule Gordean, sunteți homosexual? — Nu, domnule detectiv. Dumneata ești? Danny roși, ridică paharul și văzu că era gol. Își reveni reînviind o replică din dialogul cu Considine. Povestea asta veche cu înfierarea mă lasă rece. Gordean spuse: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]