4,571 matches
-
viori care cîntă o gigă, și în unele nopți nu poate dormi din cauza țipetelor lunii, și aude cum răsare soarele în zorii portocalii ca pe niște trompete. Problema e că majoritatea culorilor care-l înconjoară scot niște sunete oribile - autobuze portocalii și roșii, de exemplu, semafoare, reclame și alte lucruri. Dar nu tu auzi culori, nu-i așa? îl întrebă profesorul privindu-l cam ciudat pe Thaw. — A, nu, răspunse Thaw zîmbind. Ideea mi-a venit de la o notă scrisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și era invidios. — Pare puțin cam sentimental, zise. Simțeai asta cînd vedeai stelele? — Asta s-a-ntîmplat o singură dată. Thaw se uită la cer. Deși la prima vedere era doar întuneric, ochii lui îl topi într-un violet-maroniu care trecea în portocaliu tern la linia orizontului, spre centrul orașului. — De ce are culoarea asta? întrebă Thaw. — Presupun că datorită luminii electrice care reflectă petrolul și funinginea din aer. Ajunseră la mijlocul distanței dintre casele lor și-și luară rămas-bun. După ce Thaw merse vreo cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier înalt despărțea cărarea de parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cărții întîi, Capitolul 18, cu diferența că acum moțăie mai tot drumul și coboară la satul Glencoe. Suie un drum îngust spre căminul de tineret, o cărare printr-un tunel de crengi. E toamnă și munții revarsă nuanțe de purpuriu, portocaliu, și verde-auriu, care ar fi arătat stridente, dacă lumina cenușie nu le-ar fi îndulcit. — Lasă deoparte culoarea locală. Bine. Nu e încă ora cinci, și cîțiva alpiniști așteaptă pe treptele căminului. Thaw dă colțul spre locuința administratorului, aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine că m-ai scos din locul ăla. Uneori ești înțelept. Se sărutară și-și continuară drumul. Ceața coborî și ciudatele forțe gravitaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zdrențuite; pe lîngă pereți erau memoriale ornamentate în cinstea soldaților care invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic atingînd aproape plafonul. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau pe toată lățimea peretelui. Tineri în salopete instalau mașini electrice, care umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mai așteaptă doar o clipă, drăguță. Dă-mi voie să-mi termin paharul, mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru de comandă al unui grup care stătea relaxat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stil care amintea de Eric Gill. La fel ca textul, era un amestec convingător de exotism și mundan. Se afla pe raftul din mijloc al bibliotecii noastre din dormitorul din Riddrie. Raftul de sus era blocat în întregime de cotoarele portocalii ale Clubului de carte de stînga, patru cincimi fiind operele complete ale lui Lenin în engleză: text dens, fără ilustrații sau conversații. Raftul de jos era ocupat la milimetru de Enciclopedia Harmsworth, pentru că biblioteca fusese vîndută împreună cu enciclopedie de către editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca să putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă cunoșteau, câteodată le ceream creanga de care aveam nevoie, o pasăre venea să-mi cânte, dacă tăcea, o rugam să continue. Ca să ajung la locul acela, trebuia să străbat o parte a pădurii, ea îmi arăta drumul printre raze portocalii, dacă era prea umed, îmi deschidea altul, dar mie nu-mi plăcea, abia așteptam să ies la câmp deschis, pădurea știa asta și se supăra, voia să mă zgârie, o dată a încercat să-mi scoată ochii cu multă și feroce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină portocalie. Acolo ținea morțiș să ajungă bondarul. și se izbea atât de tare, încât mi s-a făcut milă de el. „Tu, bondarule“, i-am spus, „nu vezi că în fața ta e un geam și că din cauza lui drumul pe care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
putu observa în jurul lui. Aștepta ca o explicație a acestor numere să reiasă din amintirile lui Ashargin. Nimic. Ori Ashargin nu mai intrase niciodată în această încăpere. Erau casete cu numere albastre, casete cu numere galbene, casete cu numere verzi, portocalii și gri roz, purpurii și violete. Și mai erau unele în care cifrele alternau, de culori diferite. Era vorba, desigur, de un procedeu ce înlesnea cunoașterea unor evenimente într-o singură privire, dar evenimentele însele erau instabile. Cifrele variau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sistemul nervos al unei ființe-pasăre. Și de data aceasta își atinse scopul, prin stimularea centrilor nervoși corespunzători. Deodată avu senzația că se afla pe un deal năpădit de tufe sălbatice. Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în singurătate. Toată fața mobed-ului, aplecată spre flacără, se făcu pentru o clipă portocalie. Avea padan-ul pe gură și peste nări și spunea cu ochii închiși cele nouă yasne. Omar strânse din pleoape, la fel ca el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza fierbinte, târâtă pe piatră, pe sub cerul ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu, verde intens, negru și portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează să fie asamblate. ― Aha! făcu maiorul, ca și cum ar fi încercat brusc o revelație. Privi în jur și se interesă profan: Și modelul? Matei avu o schimă de repulsie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
PE EL SE BAZA COMPLICATUL TRANSPORTOR DE MATERIE CARE STĂTEA LA ORIGINEA ARSENALELOR. HEDROCK ÎI FĂCU SEMN LUI NEELAN SĂ STEA MAI LA O PARTE ȘI SE APROPIE DE UȘĂ. DE DATA ACEASTA FOLOSI ALT INEL ENERGETIC ȘI O FLACĂRĂ PORTOCALIE SE REFLECTĂ PREȚ DE VREUN METRU DE LA PUNCTUL DE CONTACT. LUMINA SE TOPI ÎN NEANT ȘI EL ÎMPINSE UȘA. SE DESCHISE CU UN UȘOR SCÎRȚÎIT AL BALAMALELOR DE MULT NEFOLOSITE. HEDROCK TRECU PRAGUL ÎNTR-UN BIROU LUNG DE VREO ȘASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mereu la apa pe care o beam, ca să n-o termin, cu umerii roși de curelele rucsacului, îndurînd suferințele piciorului bolnav și frigul nopților din deșert. Într-o zi, mi-am recunoscut sacul de dormit de departe, după culoarea lui portocalie. Necunoscutul care mi-l furase se afla lângă el. Era mort. I-am luat apa, fructele și un săculeț de diamante. De celelalte lucruri nu m-am atins". 23 N-am pus niciodată preț pe virtuțile care mi-au cerut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atenția asupra ta. Acum, aceiași oameni - vecinii săi - erau cuprinși de dorințe sălbatice, furând tot ce le cădea în mână și distrugând restul. Salam întinse mâna spre o vitrină spartă, în care se afla un colier din chihlimbar și pietre portocalii. Dar cineva îl apucă de încheietură înainte să-l poată atinge: o femeie între două vârste, cu ochi scânteietori, oprindu-l pe Salam cu mâna stângă și însușindu-și colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
panta dealului până departe. În direcția opusă, pe partea cealaltă a drumului, același lucru. Unii aveau pancarte, ceilalți se țineau de mână. Era un lanț uman care se întrerupea doar ca să facă loc autostrăzii. Acum înțelegea. Toți erau îmbrăcați în portocaliu, culoarea mișcării de protest creată pentru a se opune procesului de pace. Se uită la pancarte. „Doar cu foc și sânge va pleca Yariv“, spunea una dintre ele. „Arestați-i pe trădători“, spunea alta. Prima schimonosise portretul prim-ministrului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toate celelalte. Mulțimea adunată aici, în piața Sion, era uriașă, o masă de oameni îngrămădiți unii într-alții, unii cu pancarte, restul fie fluturându-și pumnii în aer, fie bătând din palme la unison. Arătau provocator, toți fiind îmbrăcați în portocaliu. Tricouri, pălării, chiar și pantalonii scurți și vopseaua de pe față, toate erau colorate în portocaliul cel mai strălucitor, cel mai luminos. Dar ceea ce îl făcea pe Shimon să vibreze de mândrie, acea sclipire care se ridica din adâncul inimii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unii într-alții, unii cu pancarte, restul fie fluturându-și pumnii în aer, fie bătând din palme la unison. Arătau provocator, toți fiind îmbrăcați în portocaliu. Tricouri, pălării, chiar și pantalonii scurți și vopseaua de pe față, toate erau colorate în portocaliul cel mai strălucitor, cel mai luminos. Dar ceea ce îl făcea pe Shimon să vibreze de mândrie, acea sclipire care se ridica din adâncul inimii, era că la această mare manifestație împotriva lui Yariv și a trădării sale luau parte numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea îndrăzneala să lupte așa cum făcuse generația lor în ’67, ar fi trebuit să se afle acolo acum. Ar fi închis imediat gura. Pentru că ce se întâmpla acolo lua forma unei lupte în toată regula. Față în față cu armata portocalie, izolată de un cordon subțire de polițiști la care se adăugau fotograful de la știri și un cameraman, era o altă mulțime, aproape la fel de mare și de gălăgioasă. Nu avea o culoare unică și nici atâtea pancarte ca oponenții săi. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dădea seama că totul se va transforma în curând într-o bătălie medievală corp la corp, cele două armate urmând să se năpustească una asupra celeilalte. Nu lipseau decât caii. În curând ieși din mulțime un tânăr, ca un Venus portocaliu din apă, ridicat de o mână invizibilă până când fu în stare să stea în picioare și să-și rostească discursul, într-un echilibru fragil, pe umerii cuiva. Pe când tânărul răcnea în portavoce, Guttman trase concluzia că era un orator fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]