KorAP: Find »[drukola/base=porunci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...211 >

5,260 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

cu Nueva España undeva în ținuturile de răsărit peste care își întindea stăpânirea. Ar fi fost portul Uraga din Kantō, dar pesemne din cauza curenților puternici, toate vasele care încercaseră până atunci să se apropie, naufragiaseră. Din acest motiv, naifu le poruncise să găsească un port unor daimyō puternici din Tōhoku, zonă situată cel mai aproape de Curentul Negru. Tsukinoura și Shiogama erau cele mai bune soluții. „Dar oare de ce vrea sfetnicul pentru negoț ca eu să aud această discuție?”, se întrebă misionarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acelea creștinii nu sunt pedepsiți. Acolo și dumneata, senior Velasco, ai putea face nestingherit tot ce poftești. Desigur, misionarul cunoștea această stare de fapt. Era drept că naifu oprise creștinismul pe domeniile aflate sub stăpânirea sa directă, dar nu le poruncise acest lucru și celorlalți daimyō de teamă ca samuraii și credincioșii trecuți la creștinism să nu se răscoale. În plus, trecea cu vederea fuga spre ținuturile de vest și spre Tōhoku a credincioșilor siliți să părăsească Edo. — Senior Velasco, v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dreptul de a strânge dări și de a judeca. Oricine știa că atunci când taikō a ocupat Kyūshū și a aflat despre toată această stare de fapt s-a înfuriat la culme socotind lucrarea de propovăduire o adevărată invazie și a poruncit proscrierea creștinismului. Întâmplarea cu pricina fusese impulsul ce dusese la persecuția care arunca perspective sumbre asupra întregii activități misionare din Japonia, dar iezuiților le convenea acum să uite acest lucru. Dar... ce răspuns să trimitem la Ōsaka...? se arătă Diego

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că Stăpânul construiește un galion în golful Ogatsu. Corabia o să-i ia pe străinii naufragiați în Kishū și o să străbată oceanul către o țară îndepărtată numită Nueva España. Ieri la castel seniorul Shiraishi a pomenit numele tău și Stăpânul a poruncit să mergi până în Nueva España ca trimis al său. Samuraiul nu pricepea ce spune seniorul Ishida. Pur și simplu se uita năucit la chipul acestuia. Simțea că asupra lui se abătuse pe neașteptate o întâmplare la care nici cu gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și teama de călătorie. Zece zile mai târziu, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și se duse călare la castelul Stăpânului pentru că seniorul Shiraishi avea să le dea porunci tuturor celor aleși să fie soli. Din vale până la castel era cale de o zi și jumătate. Cei doi trecură prin câteva sate la fel de sărmane ca ale lor și ieșiră într-o câmpie întinsă. Se vedeau deja semnele primăverii. Câmpia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Tsukinoura de unde avea să pornească pe mare. După ce primiră astfel, una câte una, toate instrucțiunile, solilor li se oferi sake într-o încăpere alăturată. În timp ce se pregăteau cu toții să părăsească grădina interioară, seniorul Shiraishi i se adresă samuraiului și îi porunci acestuia să mai rămână. — Rokuemon, oricât de grea va fi însărcinarea asta, trebuie să o duci la bun sfârșit! Ai fost ales printre soli la propunerea mea și a seniorului Ishida. Mai e și chestiunea cu pământurile din Kurokawa. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
războinici de rang mijlociu în locul unor oameni de seamă influenți de la castel din cauză că nobilii japonezi nu obișnuiesc să-și prețuiască solii. Însă mie îmi place mai mult așa, pentru că nu mai trebuie să le dau ascultare în tot ce-mi poruncesc și pot să mă port după bunul meu plac. O dată vicarul iezuit Valignano a trimis la Roma ca soli niște tineri de rând, aproape niște cerșetori pretinzând că sunt fii de nobili, iar la Roma nimeni nu și-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
crezi despre însărcinarea ce ne-a fost dată? Însărcinarea noastră? Cred că e o onoare mai mare decât merităm noi. Nu despre asta te-am întrebat, dădu din cap Matsuki supărat. Ce crezi dumneata despre faptul că ni s-a poruncit tocmai nouă, niște simpli ostași, să îndeplinim o sarcină așa de însemnată ca asta? Eu numai la asta mă gândesc de când am pornit din Japonia. Samuraiul tăcu. De la plecare și el era măcinat de aceleași întrebări. Curios era și faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum în ei. La fel ești și dumneata, la fel sunt și eu, și Tanaka, și Nishi. Așa că dintre nemulțumiți ne-au ales pe noi patru și ne-au poruncit să plecăm în călătoria asta grea. Dacă o să pierim pe drum, atunci familiile noastre vor fi dezmoștenite, iar dacă n-o să ne ducem la capăt îndatorirea de soli, atunci or să ne pedepsească și or să le dea astfel o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trimis încoace. Trebuie să vă dați seama că dacă vă purtați grosolan cu noi înseamnă că îl jigniți pe Stăpân și pe toți oamenii de vază din Sfatul Bătrânilor! — Dar Stăpânul și Sfatul Bătrânilor, zâmbi mai departe Velasco, v-au poruncit ca după ce vom ajunge în Nueva España să vă supuneți întru totul la îndrumările mele. A doua zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
rămas tăcuți. Nici măcar negustorii cei curioși n-au dat să facă zarvă. Răceala cu care au fost primiți la Acapulco le tăiase tot avântul, iar eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele și steagurile. Am intrat pe poarta orașului. În piața din fața porții, acum muiată de ploaie, negustorii și târgoveții făceau zarvă mare. Uluiți de alaiul japonezilor pe care-i vedeau pentru prima oară în viață, mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
martiri de la Nagasaki în 1597 ajunsese până aici, în Nueva España. — Lucrurile se îndreaptă, l-am lămurit eu. Noii cârmuitori ai Japoniei și-au dat seama că negoțul și munca de propovăduire sunt de nedespărțit. Ei sunt cei ce îi poruncesc Stăpânului acestor soli căruia i-au dat încuviințarea să îngăduie credința creștină doar pe pământurile sale. Dacă negoțul va înflori pe acest domeniu, firește că și alți nobili îi vor călca pe urme și îi vor primi pe misionari cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dată că în împrejurimile Veracruzului triburile indiene pârjoleau satele, nimiceau conacele seniorilor și vărsau până și sângele fețelor bisericești. Fără să înțeleagă o boabă, Tanaka zise: — Noi nu putem să rămânem aici un an de zile. Sfatul Bătrânilor ne-a poruncit să ne întoarcem până la iarnă. Am să-i tălmăcesc guvernatorului. Firește că nu i-am tălmăcit guvernatorului cuvintele lui Tanaka. M-am gândit repede: țelul meu în această călătorie este ca ordinul nostru, și nu cel al iezuiților, să obțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dreptate. Oricare ar fi planurile lui Velasco, noi trebuie mai întâi de toate să ne îndeplinim însărcinarea. Ar fi bine să vă mai gândiți! o umbră de zâmbet apăru pe chipul lui Matsuki. În primul rând, Sfatul Bătrânilor ne-a poruncit să ne ducem însărcinarea la bun sfârșit și să ne întoarcem acasă cât mai repede. Dacă plecăm în Spania, o să ajungem înapoi în Japonia mult mai târziu. — Chiar dacă o să ne întoarcem târziu... chiar dacă o să dureze doi ani, mai întâi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai târziu. — Chiar dacă o să ne întoarcem târziu... chiar dacă o să dureze doi ani, mai întâi de toate trebuie să ne ducem la bun sfârșit însărcinarea. — Atunci, dumneata, senior Tanaka, pentru folosul însărcinării ai să te creștinezi în Spania după cum o să-ți poruncească Velasco? Matsuki îl luă peste picior pe Tanaka, știind că acesta disprețuia creștinismul. — Ar fi chiar atât de rău să ne facem creștini? se amestecă în discuție Nishi. Și negustorii s-au făcut creștini de dragul negoțului. Dacă ne va folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
său dacă are curajul să se întoarcă acasă așa de repede, mai ales că Sfatul Bătrânilor îl va mustra pentru o astfel de faptă. Chiar am sentimentul că de fapt, Matsuki n-a fost trimis ca sol, ci cu însărcinarea poruncită de Sfatul Bătrânilor de a mă urmări pe mine și de a da apoi de seamă despre faptele mele. Japonezii folosesc mereu asemenea șiretlicuri. Cu toate acestea, dacă privesc lucrurile dintr-un alt unghi, lipsa lui Matsuki este, de asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Clopotul bisericii începu să bată. Era timpul pentru vecernie, dar pentru japonezi era de asemenea, semnalul pentru cină. Velasco le zisese să se întoarcă la auzul clopotului. Trebuie să ne întoarcem, le porunci Tanaka. Or să ne creadă neciopliți dacă întârziem. V-aș ruga să-mi povestiți despre Japonia. Când plecați de aici? Am auzit că mâine după prânz. — Tecali e foarte aproape. Mâine dimineață am să pun o călăuză indiană să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nostru scrisă de mine. N-aveau de ce să nu le primească. Lângă trestiile de pe lac îi aștepta răbdător, alături de măgari, omul care-i adusese până acolo. Samuraiul avu sentimentul că ochii măgarului semănau întrucâtva cu ochii fostului călugăr. Acesta îi porunci omului ceva într-o limbă pe care cei doi soli n-o înțelegeau. Soarele era deja sus pe cer când ajunseră înapoi în Puebla. Văzându-i cum coboară de pe măgari, câțiva indieni se opriră în drum și își ațintiră privirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la Velasco. Fără îndoială, așa arăta când le-a spus ucenicilor Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” „Oh, Doamne”, Îl imploră Velasco pe Hristos, cu mâinile împreunate și uitându-se drept în ochii Lui: „Ne-ai poruncit să propovăduim Evanghelia până la capătul lumii. Eu mi-am închinat viața cuvintelor Tale și am traversat marea până în Japonia. Acum ai de gând să-Ți iei mâna de pe această țară? Oh, Doamne, rogu-Te, răspunde-mi! Acum Japonia stă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trimite alți misionari să-și verse sângele pe acele meleaguri și sunt gata să abandoneze martirii care se mai află încă acolo. Oh, Doamne, Te rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei care-mi pun piedici și cu cei care mă pizmuiesc! Eu nu mă pot despărți de Japonia. Această țărișoară orientală este tărâmul pe care trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința creștină... nu-mi place nici mie. Tanaka scoase un oftat înăbușit. Dar să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că așa mi-a poruncit Sfatul Bătrânilor. Ci pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
merge bine până la sfârșit... Pentru asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sfârșit... Pentru asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
umbră de tristețe. Dar nu putea să întârzie din cauza acestor orientali slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară. Fără să-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu chipul istovit și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta largă, la fel ca și data trecută. Știu de ce mi-ați poruncit să vin astăzi aici. Velasco se aplecă înspre mâna groasă pe care i-o întinse cardinalul și își ceru singur iertare. — Îmi dau seama că și eu sunt vinovat pentru greșeala japonezilor. Dar știind câte suferințe au îndurat până astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]