15,254 matches
-
N-am avut curaj. Ea l-a mângâit și i-a simțit gâfâitul fierbinte pe pielea rece. Nu mi-ai spus niciodată numele fratelui tău, a zis ea Într-un târziu. Adam. Numele lui e Adam. Adam și Johan. Se potrivește foarte bine. E-așa de multă vreme de când n-am mai auzit pe cineva ros tindu-i numele, a spus el râzând, iar Farah i-a simțit din nou răsuflarea pe gât. Nu-i mai era așa de frig. N aș
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
concentrează asupra propriului gând. Făcea așa mai tot timpul pe când erau la facultate, dar nu și de când devenise Bill Schneider, politician cu vechi state de serviciu. — Nu se poate să nu-l aprecieze. Imposibil. E... o minune! — Nu ți se potrivește ție să te lași prins afectiv În afaceri de serviciu, Bill, i-a zis Margaret. Nu ești tu profesionistul model, veșnic detașat, rece și cu spirit analitic? El a ridicat din umeri și-a Încercat să facă haz. — Mai știu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să te gândești cu seriozitate la viitor. Ia-l pe băiat cu tine. Tu ai Încă un viitor, pentru tine nu-i prea târziu. Să n-ajungi, ei bine, ca mine, să-ți trăiești viața cu stângăcie. Mie mi se potrivește. Ție nu. A scos un pachet de țigări din buzunar. De unde le-ai luat? știam că te lăsaseși de fumat! Mick a zâmbit trăgând cu buzele strâmbate dintr-o Marlboro abia aprinsă. — M-am apucat din nou. Bill a socotit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că totuși are o altă casă, replică bărbatul și râse puternic, amuzat de propriile sale cuvinte. Oaspeții au fost puși la masă, erau veseli, încercau să-i ia cu vorba, să facă pace. Tatăl băiatului cunoștea atâtea proverbe care se potriveau cu situația tinerilor era ceva fantastic. Ori poate le scornea el pe loc și le ridica la rangul de proverbe prin simplul anunț: știi cum vine vorba aia românească: Ce-i făcut e bun făcut. Izbucnea pe loc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în plasă. Atâția lei, zice, mai doriți altceva? O să-și facă și casă, o să-și facă de toate, nu-i plângeți. Ei să se potrivească și să se înțeleagă în toate cele. Că de acum sunt ca și luați, n-ai ce le face, vorba aia, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă. Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-i cu ea? Sări femeia, păi dacă stă nopțile și învață de aia se usucă pe picioare. Păi nici surmenajul nu-i bun, se agită el, nu-i bun deloc. Nici așa nici așa. Oricum o dai, oricum o potrivești, la tine tot nu-i bine. Ce-oi fi vrând oare? Program riguros, științific, asta trebuie. Ce poate să asimileze o mâță anemiată ca ea? Lasă, tată, intervenea Carmina, agasată de schimbul de replici dintre părinți, sunt tânără, am forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecau de la Alexe oamenii erau mulțumiți de ei dar acasă, în liniște, cuvintele profesorului reveneau cu o insistență supărătoare, își arătau colții adevăratele valențe și se înverșunau, reluau ideea de la început, o dezvoltau mintal, găseau replici care s-ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil ca după o întâlnire cu el să nu începi să te îndoiești de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii, în cămașă de noapte și se privea dintr-o parte și alta și se închipuia cu mintea în cine știe ce loc? După aerul epatant de mulțumire, afișat de sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
depus icrele. Reveniți la han ospătarul i-a privit cu impertinență, în timp ce le lua comanda a spus, ca din întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială pământul era ud, era chiar obraznic, asta nu se prea potrivea cu narațiunea francezului, dar în fine, în viață nu-i totul chiar ca la carte. Au băut cu înghițituri mari cafeaua, nici nu era prea grozavă și au plecat spre mașină, grijulii ca nu cumva din pricina unui ospătar impertinent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu atenție să vadă dacă a mai rămas vreo urmă de fard ori poate n-au mai redevenit Ei și s-au culcat așa, gustând din plăcuta extenuare a unei zile pline, li s-a părut că rolul li se potrivește de minune și este destul de ușor de dus. Până în ziua nunții a urmat un pelerinaj prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe gesturi de surpriză și urări de bine. Ei mulțumeau și râdeau, era suficient să se manifeste astfel ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sesizărilor valorilor sociale, devenit deja reflex, poseda un fel de sonerie aparte ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete, își potrivea cuvintele, vorbele lui trebuiau să facă impresie și deși nu se îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa sub braț, foarte drept, cu ochii pe ceasul mare de la intrare. Știți, îi spuse, după ce își potrivi pasul cu al ei, cândva am avut abonament la reviste și în singurătatea mea obișnuiam să-mi notez impresiile, era ca un fel de dialog între mine și restul lumii, nu știu cum să vă spun, acum, în virtutea obișnuinței, absolut necontrolat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deoarece spațiul pe care-l poate acorda proverbul este destul de mic, el sugerând doar tema compoziției. Etapele unei astfel de compoziții sunt: a) alegerea proverbului; b) comentarea acestuia și îndrumarea elevilor către situații din viața zilnică la care să se potrivească sensul acestor creații; c) stabilirea întâmplărilor din viața sa, din texte literare care să poată ilustra proverbul dat; d) selectarea celor care sunt cele mai adecvate conținutului povestirii; e) redactarea în scris a compoziției; f) autocontrolul; g) discutarea și evaluarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
face prompt, iar scrisul îl face exact. (Fr. Baconă - compunere după o maximă. 2. Obiective: să învețe să comenteze o maximă și să o ilustreze prin exemple din viață; să înțeleagă mesajul maximei; să-și îmbogățească exprimarea; să selecteze citate potrivite din alți autori pentru a demonstra veridicitatea maximei. 3. Desfășurarea lecției. a) Pe tablă se scrie maxima celebrului gânditor și filozof Fr. Bacon: Cititul îl face pe om deplin; vorbirea îl face prompt; iar scrisul îl face exact. b) Anunțarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
observațiile de rigoare. Proiect didactic 1. Subiectul: Vrabia mălai visează și calicul, praznic - compoziție după o zicătoare. 2. Obiective: să învețe să ilustreze o zicătoare printr-o întâmplare auzită, trăită sau chiar, imaginată; să înțeleagă sensul zicătorii; să aleagă întâmplări potrivite pentru zicătoarea dată; să-și îmbogățească exprimarea; să cultive un stil îngrijit. 3. Desfășurarea lecției. a) Exerciții pregătitoare - la tablă se scriu substantivele: vrabie, mălai, calic, praznic. Li se cere elevilor să observe cărei categorii semantice aparțin, apoi să găsească
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
expresii pline de sinceritate și afecțiune. Structura unui toast cuprinde: o introducere în care se prezintă evenimentul respectiv; cuprinsul este constituit dintr-un scurt elogiu adus calităților celor sărbătoriți; încheierea exprimă urările și felicitările adecvate, în formule familiare sau oficiale, potrivite situației și cadrului în care se desfășoară evenimentul. Iată un model de toast rostit de șeful unei promoții la despărțirea de profesorii și colegii săi: Stimați domni profesori, Este pentru noi o mare onoare de a vă afla cu toții în mijlocul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parte, Călinescu - poetul, prin pertinente și interesante concluzii, este integrat în universul liricii românești. Definiția dată de Călinescu geniului ,,un gânditor care lasă o dâră sonoră de foc pe traiectoria lui cosmică dând o lecție de construcție umanității” i se potrivește și autorului Istoriei literaturii române de la origini până în prezent, (1941). Cartea Melaniei Livadă merită să fie citită. (Augustin Macarie - revista Limba și literatura română, nr.4, 1983) Proiect didactic 1. Subiectul: elaborarea articolului pentru Gazeta de perete sau pentru revistă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să vărs lacrimi limpezi din ochișorii mei ca tăciunii. De la câțiva pași mai încolo s-a apropiat de mine o fetiță tare drăguță. M-a ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor au fugit. O chema Anca. Era de statură potrivită pentru vârsta ei. Avea părul blond, ochii căprui și limpezi, o gură mică cu buze roșii ca cireșele coapte. Fața îi era albă și zâmbitoare. Era îmbrăcată frumos, cu gust. De atunci am rămas bune prietene. Ancuța e bună la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
autoritatea competentă care să elibereze certificatul medical. Pentru o corectă reglementare, se impune modificarea tezei I astfel: „...formular specific aprobat prin ordin comun al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului și ministrului sănătății.” De asemenea, considerăm că ar fi fost potrivit să se introducă în acest text termenul până la care este obligatorie încheierea protocolului, precum și termenul până la care se elaborează formularul specific. (2Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare și de control care se consideră nedreptățit poate solicită o expertiză
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de serviciu peste mantaua descheiată ale cărei pulpane șifonate atârnau ca un steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume acest ambasador greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a coloanei de apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului chit. În timp ce brațul primarului cobora cu măsură, după ce preț de un minut inelul său de aur strălucise autoritar deasupra pieței, mulțimea fixa pălăriei de apă o poziție potrivită cu media ambițiilor sale ce nu putea depăși nicidecum bariera parfumului de tei din preajmă. Când palma umedă de emoție se lipi din nou de pantalonul bine călcat, primarul răsuflă ușurat. Misiunea sa se Încheiase. Ce mai rămânea de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sveltă și cu sâni mari, Marta cobora direct din desenele pastorale ale lui Coriolan, cu o grație egalată doar de drăgălășenia cu care spunea baszd meg chiar și atunci când frumoasa ei limbă maternă Îi punea la dispoziție cuvinte mult mai potrivite pentru a-și exprima admirația, bucuria, tristețea, mânia, Îngrijorarea, ca acum când flăcăul cu cufăr de lemn Îi Întindea a nu știu câta oară bani pentru Încă o porție de vată. Ioi, tè, baszd meg, să nu dai În diabet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al cocoșilor. La urma urmei, și un pierde-vară ca Flavius-Tiberius ar putea reuși În viață. Dacă nu ratează momentul potrivit. El cum a făcut? A lăsat mai Întâi mâna Amaliei să-i șteargă fruntea cu o batistă. Apoi să-i potrivească după ureche o șuviță de păr căzută pe ochi și chiar să-i mângâie lobul urechii. Privirea sa prinse atunci a se Încețoșa, dar și a ei se tulbura, ceea ce nu avea să se Întâmple niciodată cu privirea Martei, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și Coriolan. Rezemat În coasă, doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și ai aragazului, apoi Își spuse cu glas tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul mare de jos, doar cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]