25,546 matches
-
aflat sub tipar, din care România literară a publicat de curând un fragment și pe care l-am citit în manuscris) are toate datele să fie unul excepțional: o supratemă originală (despre cum intră și iese din istoria reală „duhul povestirii”), un subiect tot așa (istoria trăită de două personaje complementare, înger și demon, cu o soartă deopotrivă tragică, fiindcă istoria nu alege) și o compoziție a (d)racului (care sugerează și ea, în felul ei, că istoria merge de-andă ratelea
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
epică”. Ce urmează, nu e însă de tot plat: o scenă de familie, cu brutalități și senzualisme alternante, câteva coborâri pe pantă (cei doi băieți sunt la schi) și, mai ales, un moment (extrem de bine surprins) de cruzime infantilă. O povestire, memorabilă, scenarizată ca la carte. Am vorbit până acum numai despre abilitățile „distructive” ale lui Ionuț Chiva. E caustic, e iconoclast. Sunt trăsături care-l individualizează, dar care, singure, nu pot legitima un prozator. Din fericire, pe Chiva îl ajută
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
bine iese în evidență aceasta din urmă în prozele ai căror protagoniști sunt câini: Boddah speriat, Reparație, Ahil Peleianul, viața sa și altele câteva. În cronica la care m-am referit deja, Ștefan Baghiu punea sub semnul întrebării reușita acestor povestiri (inclusiv sub raport tematic) inventariind pe sărite literatura chinologică românească. Tânărul critic uita însă să remarce că aproape toate cazurile citate de el sunt falimentare sub raportul adâncimii psihologice. Au Brătescu-Voinești sau Gârleanu (aș adăuga-o, dacă tot am ajuns
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
Florina Pîrjol Lansat la Târgul de Carte de la Moscova din toamna lui 2011, volumul arhimandritului Tihon Șevkunov, Nesfinții sfinți și alte povestiri, a devenit un adevărat fenomen editorial. A câștigat premiul „Cartea anului” în 2012, premiul pentru cea mai bună carte de proză, premiul cititorilor Runet pe 2012, și lista premiilor poate continua. A fost cea mai vândută carte a anului în
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
care trăim, fără să conteste însă tradiția întemeiată de Sfinții Părinți, viitorul stareț al Mănăstirii Sretensky contrazice - și prin prezența sa, dar și prin ceea ce scrie - mai toate clișeele legate de monahii răsăriteni. Cartea sa, o colecție de 60 de povestiri scurte despre „nesfinții sfinți”, călugări sau mireni pe care arhimandritul i-a cunoscut și pe care a decis să-i imortalizeze prin lentila deloc aburită sau părtinitoare a memoriei sale, este un mozaic de portrete, de subțiri felii de viață
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
Bisericii a afirmat-o cu multe secole în urmă), sfinții nu se nasc cu atributul sfințeniei, ci îl dobândesc prin viața pe care o duc. Despre acești sfinți încă nedesăvârșiți, dar actori plauzibili pe drumul sfințirii, e vorba în aceste povestiri scrise cu umor, eleganță și neîncrâncenare, care par să restabilească premisele unui firesc și necesar dialog între instituția clericală și societate, fie că e vorba de Rusia, fie de orice altă țară, ortodoxă sau nu. Excepțională e, de fapt, umanitatea
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
sticlă al celor trei virtuți izbăvitoare: nădejdea, dragostea și credința. Acest fel de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor” care e viața monahală, descrisă în mare parte dintre aceste povestiri. Dacă vi se pare că monahii sunt niște ființe morocănoase, cenușii, obtuze și complet rupte de realitate, e timpul să vă schimbați părerea fiindcă - așa cum o demonstrează nu doar textele, ci și numeroasele fotografii ale cărții - bucuria, lumina, inteligența harismatică
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
e un scenarist cunoscut, ea - o cercetătoare talentată la Centrul de Cercetări Sociologice al Academiei. În vremea premergătoare exilului, ei tocmai se mută în centrul Capitalei, într-un apartament spațios. Au și un copil reușit care, la 11 ani, scrie povestiri. Așadar, o familie ce trăiește aparent un tip de fericire socialistă. Numai că amândoi își alimentează constant refulările. Gina Stoiciu nu poate trăi plenar o aventură spirituală, absolventă de filosofie fiind, la fel soțul ei, Constantin, un scriitor cu destule
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
există două euri care participă la refacerea unei experiențe de felul acesta: un eu „evocator” - cel care povestește și reamintește experiențele, și unul „experiențial” - cel care a trăit evenimentele. Cum cele două nu se suprapun perfect, „nu adevărul contează, ci povestirea”. Numai că, așa cum spune și subtitlul cărții, Gina Stoiciu nu scrie coerent despre exil. Nu în sensul unei ordini memorialistice, ori de alt fel. Ea scrie în fărâme, adică începe cu un fapt de viață și plonjează în detalii antropologice
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
un arc de triumf, improvizat de lemn, la capătul Șoselei Kiseleff. Mai norocos, proiectul acestui monument a avut sorți de izbândă și îl admirăm la Șoseaua ca un semn distinctiv al Bucureștiului. Încercările lui Dimitrie A. Sturza Să reluăm firul povestirii lui Ioan Slavici ... „...Ani și iar ani de zile au trecut fără ca guvernul să fi găsit răgaz și să fi putut aduna bani pentru îndeplinirea acestor dorințe fără îndoială vrednice de toată lauda. Numai că mai târziu s-a ivit
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
de Crăciun, 2013, la Erlangen, în Hotelchen am Theaterstrasse, 10, camera 15. Preciziuni utile de consemnat întru eternitate, fiind vorba despre un roman excepțional, care merită un destin pe măsură. Are toate datele: o supratemă originală (mă refer la „duhul povestirii” și la cum intră și iese el din istorie); un subiect tot așa (istoria trăită de două personaje metafizic complementare, îngerul și demonul, cu o soartă deopotrivă tragică de la un punct înainte, căci istoria cu pricina nu mai alege); o
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
Chifu a scris o carte anti-proustiană: nu explorează timpul și evenimentele conținute de el, ci derulează întâmplările dinspre prezent spre trecut, în speranța descoperirii esenței ultime. Filozofii și misticii i-au spus logos, personajul lui Gabriel Chifu îi spune duhul povestirii. Călătoria spre punctul zero al ficțiunii, existenței și rațiunii de a fi (ca martor și ca scriitor) va reprezenta pentru cititor un șoc și o iluminare. Autorul ne face martorii unei încercări disperate de a anula temporalitatea și memoria, pentru
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
chipul său mi s-a părut că arată evident mai rău decât în ziua precedentă și mai rău chiar decât la sosire. A treia zi a avut aceeași desfășurare: l-am vizitat pe profesor și mi-am primit porția de povestire. O povestire care era mai reală și mai veridică decât tot ce trăisem eu vreodată, o povestire care începea să conteze pentru mine mai mult decât propria-mi viață. Tot în ziua aceea s-a mai petrecut ceva important și
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
mi s-a părut că arată evident mai rău decât în ziua precedentă și mai rău chiar decât la sosire. A treia zi a avut aceeași desfășurare: l-am vizitat pe profesor și mi-am primit porția de povestire. O povestire care era mai reală și mai veridică decât tot ce trăisem eu vreodată, o povestire care începea să conteze pentru mine mai mult decât propria-mi viață. Tot în ziua aceea s-a mai petrecut ceva important și anume: ceea ce
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
rău chiar decât la sosire. A treia zi a avut aceeași desfășurare: l-am vizitat pe profesor și mi-am primit porția de povestire. O povestire care era mai reală și mai veridică decât tot ce trăisem eu vreodată, o povestire care începea să conteze pentru mine mai mult decât propria-mi viață. Tot în ziua aceea s-a mai petrecut ceva important și anume: ceea ce fusese doar un gând difuz, nedefinit, mi s-a conturat cu claritate în cap. Mi-
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
romanelor sale constituie o pinacotecă de învinși ai vieții. Ideea formulată mai târziu de Cioran, că toate viețile sunt ratate, își află ilustrarea cu decenii înainte în această operă. Vagul și cenușiul existenței, stresul, angoasa, disperarea mustesc în paginile scurtelor povestiri sau ale masivelor romane din cele cinci cicluri epice...“ Nu-l prea putem urma pe Vlaicu Bârna, într-adevăr, în inițiativa sa recuperatoare privindu-l pe Cezar Petrescu, văzut ca precursor al lui Cioran. O putem însă face în multe
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
narativ se desfășoară pe trei planuri: Valentin Dumnea (prima verigă povestitoare) pune în pagină ceea ce Bazil Dumitrescu (a doua verigă narativă) îi împărtășește din memorie în marginea dramei (a treia verigă) celor doi colegi de liceu. În felul acesta „duhul povestirii“ de care e posedat Bazil Dumitrescu trece asupra naratorului. La această schimbare de releu se adaugă maniera à rebours de refacere a istoriei, dinspre prezent spre trecut, cu străbaterea firului cronologic de-andoaselea. Paradoxul este că, deși cititorul este purtat de-
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
împrumută romanului două trăsături abstracte. Prima stă în unghiul retrospectiv de descriere a istoriei, evocarea à rebours luînd din tensiune episoadelor descrise, motiv pentru care dramatismul scenelor e atenuat. Tonul cărții e de evocare calmă a unor drame aspre, grație povestirii indirecte: nu la timpul prezent, ci la imperfect și perfectul compus, și nu oricum, ci dinspre capăt spre început. Cînd Perseu îi taie capul Gorgonei, știe că nu trebuie s-o privească direct, altfel ar împietri. De aceea o privește
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
magică în care se ascunde o întreagă lume: fotografia de la o nuntă din interbelic, a cărei sepia devine cerneala scrierii unei istorii așezate în tipare biblice. Perioada totalitarismului este intitulată, sugestiv, Exodul, iar după apa neagră a unui potop pedepsitor, povestirea sfârșește cu o „Geneză inversă“, în fapt, o apocalipsă, o Execuție textuală a celor șapte „eroi“ imortalizați în fotografia de la început, dezlegând misterul unor morți de pe parcurs, punând femeia atât la originea răului (păcatul originar), cât și a energiei vitale
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
suspendat între o geneză și o apocalipsă, care pot fi interșanjabile. Suferințele, ca și bucuriile, nu mai au consistență aici, oamenii par că trăiesc dincolo de bine și de rău (chiar dacă mai puțin pitorească, umanitatea din Crăsani seamănă cu aceea din Povestirile mamei bătrâne de Radu Țuculescu, de pildă), într-o blândă plutire inconștientă sau într-o beție dionysiacă a simțurilor. Erotismul dezlănțuit devine principalul drog al traversării istoriei, iar curvăsăria o marcă omniprezentă, metaforă simbolică a perversiunii sistemului politic. Însă, în
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
Avea să devină un clasic al reportajului cu dimensiuni panoramice, revenindu-i meritul deosebit de a demonstra că marele reportaj este deopotrivă și mare literatură. În paralel, citește imens, descoperindu-i, alături de Kafka, pe Mark Twain, Faulkner, Virginia Woolf... Publică primele povestiri care vor fi reunite în volumul Funeraliile Mamei Mari, studiază mai departe Dreptul, pe care însă îl abandonează, spre a se dedica exclusiv scrisului, iar mai apoi, la Roma, urmează cursuri de artă cinematografică. Profesează jurnalismul în Venezuela, Mexic, Franța
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
sale cele mai importante, se înscriu romanele - toate capodopere în adevăratul înțeles al cuvântului -: Toamna patriarhului,Cronica unei morți anunțate, Generalul în labirintul său, Dragostea pe vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Povestea târfelor mele triste, și volumele de povestiri Ochi de câine albastru, Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, Douăsprezece povestiri călătoare, precum și piesa de teatru Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat așezat. În 2002 a publicat A trăi pentru a-ți
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
anunțate, Generalul în labirintul său, Dragostea pe vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Povestea târfelor mele triste, și volumele de povestiri Ochi de câine albastru, Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, Douăsprezece povestiri călătoare, precum și piesa de teatru Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat așezat. În 2002 a publicat A trăi pentru a-ți povesti viața, primul volum de memorii, concepute ca o trilogie (ultimele două volume rămase din nefericire nescrise), iar discursurile
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
În al doilea rând, pentru că respectiva conferință e susținută chiar de Gabriel H. Decuble (tipul acesta de dedublare a devenit, prin repetare, loc comun). Iar în al treilea rând (și cel mai important) pentru că, sub raport retoric, sprinteneala ignară a povestirii nu-l prinde câtuși de puțin: „Că cică facultatea adamică de a numi lucrurile - era să pic pe jos de râs când am auzit-o pe asta cu facultatea adamică, dar m-am abținut, că babacul meu asculta foarte pătruns
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
-i stimuleze pe părinți să-și învețe copiii să vorbească în public, apreciază profesorul universitar Pânișoară, care, de altfel, în volumul recent apărut, "Cele 7 medalii ale succesului", atribuie dezvoltării capacității de a vorbi în public un prim loc. Citind povestirea, părinții au ocazia să învețe reguli și să pună în practică exerciții menite a dezamorsa temerile prezentate mai înainte. Citește mai multe pe performante.ro
Părinți de succes: Curajul de a vorbi în public by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25797_a_27122]