2,756 matches
-
perpetuată încă în manualele "de tranziție", laolaltă cu aceeași "limbă de lemn" a școlii socialiste 233. Proiectul a prins viață la invitația etnografei Irinei Nicolau care, având o îndelungată experiență a interviurilor, a intuit cât de valoros este talentul de povestitor al profesorului. A fost, mai întâi, o înregistrare orală, deci o istorisire în adevăratul sens al cuvântului, rostită de o voce anume, ca la începutul tuturor poveștilor. Astfel că nu a mai fost necesar un efort special de mimare a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
structura ilustrațiilor. O altă lucrare a profesorului Djuvara din seria respectivă a fost special dedicată celui mai dificil subiect al istoriografiei noastre, etnogeneza românească. Departe de a se lăsa copleșit, autorul a profitat de complexitatea problemei, etalând o tehnică de povestitor profesionist, care alege de la început mirabilul, nu pentru sensul său ficțional, auto-exclus din realitățile plauzibile, ci pentru sugestia de minunare, de atracție spre ceva inedit. După cum el însuși o mărturisea, mirabilul nu este facil, căci ne implică într-o competiție
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mari unități de relief, personificând fără patetism proiecția lor pe hartă, pentru a înlesni memorizarea 236. Apelul la orientarea spațială a rămas o constantă a povestirii, fiind un bun prilej de colaborare în localizarea intrigii istorice ("uitați-vă pe hartă!"). Povestitorul nu a utilizat periodizările istoriografiei academice decât în forme atenuate. Pentru început, timpul a fost împărțit firesc în ani, trimiterile la secole, milenii sau decenii realizându-se doar sporadic. Autorul a folosit totuși, fără nici o explicație, principala convenție a civilizației
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de bine clădite și organizate ca cele grecești"249. În ciuda tonului său temperat, răzbate totuși o simpatie nedisimulată pentru acești strămoși înfrânți, asumată mai clar prin ilustrații decât prin text. Uneori, dorind să facă puțină dreptate celor neglijați de istorie, povestitorul apelează direct la bunăvoința cititorilor. Referindu-se la evoluția cavaleriei în antichitate, de pildă, el și-a încheiat digresiunea în ton optimist: "vedeți așadar că nu toate popoarele cele mai civilizate au fost cele mai inventive în arta războiului!"250
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rezultat al unor acumulări, coabitări sau chiar întreprinderi aventuroase ("descălecările"). Acest final, care nu era neapărat și singurul probabil, a îngăduit autorului dezamorsarea altor reminescențe național-comuniste: de exemplu, victoriile românilor împotriva ungurilor, cum a fost mult invocata bătălie de la Posada. Povestitorul nu a putut să omită acest episod, dar l-a amintit pe un ton reținut, căci independența astfel câștigată admițând că termenul independență avea pe atunci un înțeles cumva asemănător celui de astăzi a fost relativă și nu a durat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
umbra Marii Uniri. Totuși, în ciuda cantității impresionante de informații care amănunțeau preferențial și apoteotic Unirea, povestirea părea să își propună, de fapt, depășirea acestui moment fericit. Unirea era o împlinire, deci o încheiere istorică în sine, iar destinația finală a povestitorului nu era Transilvania, ci Statul român. Și astfel, războiul mondial, provinciile, unirea, entuziasmul, masele și reprezentanții, toate au fost până la urmă grupate sub un singur titlu: "Făurirea statului național unitar român (s.n. C.M.)"44. Noile manuale unice Căderea regimului Ceaușescu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
diplomatică, un început al altor realități. Fricțiunile legate de stabilirea noilor granițe și de negocierea obligațiilor postbelice au fost drastic diminuate în expunere, iar "lupta pentru recunoașterea internațională a unirii" a devenit o metaforă a marelui succes al românilor. Graba povestitorului de a ajunge la starea de necombativitate a făcut ca, în unele pagini de manual, pacea de la București, ultimatumul adresat ocupanților și revenirea la situația oficială de război împotriva Puterilor Centrale (cu doar două zile înainte de armistițiul semnat de Germania
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
încă de la începutul anului 1919 politica orientală, neglijând ofensiva antibolșevică, pentru care el fusese trimis a doua oară în Balcani 121. Iată, pe scurt, cât de diferite și de fluctuante pot fi perspectivele asupra celor petrecute în anii 1918-1919. Totuși, povestitorii au favorizat o singură narațiune, cu adnotările de cuviință; teama de "răuvoitori" și de "falsificatori ai istoriei"122 i-a urmărit întotdeauna. Deși nu mai sunt de mult contemporani cu cele povestite, istoricii, dar mai ales pedagogii, se simt încă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Sub obișnuitul titlu dedicat lui "Ferdinand I în Răsboiul pentru unitatea neamului", manualul său cuprindea o relatare detaliată a marilor confruntări militare și politice. Perspectiva istorică propusă era profund devotată realităților din România antebelică, cel mai important lucru fiind, pentru povestitor, soarta dinastiei. Războiul început în 1914 nu era amplificat retrospectiv și transformat în "marele război", rămânând ceea ce părea a fi fost atunci: un conflict "pornit de Germania contra Rusiei și a Franței", dar care târâse în luptă mai târziu "întreaga
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
că la sfârșitul răsboiului se va crea altă soartă popoarelor și că generațiunea noastră, sau va avea norocul să izbândească "visul neîmplinit" sau va fi martora prăbușirii noastre sub cele două colosuri, Slavismul și Germanismul (s.n. C.M.)"287. Pe nesimțite, povestitorul revenea la propriile amintiri și la încercările prin care trecuseră contemporanii săi. Subtitlul "Triumful" dezvăluia urmașilor marea speranță a anului 1918, aceea de câștigare a războiului și de eliberare a Regatului nu de realizare a unirii împlinită atunci când, "la 1
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
revoluției, se propunea o descriere rezumativă despre "situația regimului ceaușist la sfârșitul anului 1989", încheiată cu o rememorare a angoaselor dictatorului: "deși era bine păzit, Ceaușescu trăia mereu cu spaima unui complot"22. Manualul își asuma aprecieri ferme, ca un povestitor autorizat să depună mărturie: Ceaușescu își "surpase (sic!) prestigiul internațional ca urmare a megalomaniei"; "era conștient că dacă ar fi adoptat experimentul Gorbaciov era sortit dispariției"; "populația privea cu neîncredere promisiunile" sale23. Finalul la fel de brusc și inevitabil ca în atâtea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ca un sistem politic funcțional, ci mai curând ca reper care precede și urmează comunismului: o entitate cândva pierdută și apoi recâștigată. Ca urmare, o comparație mai puțin superficială între cei doi termeni, democrație versus totalitarism este dificil de realizat. Povestitorul însuși nu pare să fi fost foarte preocupat de această idee, iar cititorii săi nu erau ajutați să se întrebe dacă și cum a fost comunismul ceva bun sau ceva rău. Este adevărat că sentimentele relative la comunism care sunt
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ca să-i asigure o imagine bună liderului comunist Eduard Gierek. Popularitatea lui a expirat însă rapid, tot din motive economice, datorită utilizării neinspirate a creditelor externe, urmată de creșterea prețurilor. Deceniul respectiv este, de altfel, și singura perioadă pe care povestitorul o detaliază, arătându-se atent la amănuntele vieții cotidiene 67. Manualul a omis referirile la prestația Poloniei pe scena internațională, în interiorul "frăției socialiste" sau în afara acesteia. În schimb, a subliniat faptul că ea a dat semnalul schimbărilor din 198968, lupta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acei ani, descrierea pare inspirată direct din realitățile românești și frapează prin veridicitatea evocării, de neîntâlnit în manualele noastre. Cel care condusese aproape de unul singur Albania comunistă, Enver Hoxa, a fost portretizat sumar și fără regrete, moartea sa părându-i povestitorului mai relevantă decât îndelungata lui guvernare. Într-adevăr, liderii partidului au fost profund bulversați de acest eveniment, neștiind ce atitudine să adopte în fața dublei presiuni externe pentru schimbarea modelului de guvernare: pe de o parte, imboldul propagat de URSS, prin
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o regiune îngustă dincolo de granița tradițională, de-a lungul Nistrului. Toate aceste schimburi teritoriale, dublate de mari deplasări de populație, în și din Moldova, aveau să alimenteze tensiuni multiple, care au explodat în anii '90 (inclusiv războiul civil din Transnistria). Povestitorul a acordat un spațiu însemnat memoriei traumatice a supraviețuitorilor, celor care încercaseră să fugă din Basarabia sovietică, celor deja refugiați în România (dar vânați de autorități și trimiși peste graniță) sau locuitorilor deportați pentru vina de a nu fi fost
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
octombrie 1989, în Chișinău, într-o conferință a specialiștilor în limbi romanice din întreaga Uniune, s-a declarat drept adevăr științific faptul că limba "moldovenească" nu este o limbă diferită de cea română. Autoritățile și-au însușit această concluzie iar povestitorul, în acord cu sentimentele de atunci ale populației, numea respectivul eveniment "punctul culminant al mișcării naționale: decretarea limbii naționale [române] drept limbă de stat". Aici, victoria împotriva comunismului a echivalat cu reafirmarea identității românești și "proclamarea independenței Republicii Moldova"91. De
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
latură cu totul specială a vieții din timpul regimului comunist, umorul. În ciuda dogmatismului și a cenzurii, ironia nu a lipsit niciodată aici, având funcții politice și sociale mai complexe decât în Occident, tocmai din cauza interdicțiilor oficiale 119. Se pare că povestitorii s-au molipsit de la cei incriminați, perpetuând, chiar și prin negație, morga propagandei comuniste. Doar manualul albanez amintea, în treacăt, că începutul revoltei finale împotriva regimului a dus și la proliferarea glumelor pe seama guvernanților. Dar a fost mai mult decât
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
modalitățile de punere în context, în ceea ce se aduce sau nu în prim-plan, în ceea ce se amintește doar cu titlul de inventar, în ceea ce se explică pe îndelete, dar mai ales în ceea ce se omite, minimalizează ori denigrează. Comunitatea povestitorilor autorizați alege, involuntar, acel bine sau acel rău de care are nevoie pentru a-i justifica interpretările. Dincolo de varietatea opțiunilor de memorie colectivă sau personală, din textele parcurse se remarcă o sumă de "adevăruri" capabile să rezume posteritatea timpurie a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
compare direct perioada comunistă cu oricare alta. Doar indirect se pot decripta câteva semne de schimbare față de epocile anterioare: un progres forțat, denaturat, aproape complet pierdut odată cu dezintegrarea regimului însuși; dar, oricum, real și măsurabil, mai ales în plan cantitativ. Povestitorii admit că totalitarismul a presupus și o formă de stabilitate, de înghețare a unor conflicte: fapt de apreciat dacă ne gândim la evenimentele care au precedat sau au urmat comunismului. În unele manuale, putem observa clar dificultatea supraviețuitorilor de a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Editura Corint, București, 2009, pp. 173-174). Este foarte probabil ca tăcerile de acest gen să contribuie la perpetuarea canonului didactic la fel de mult ca și memorizarea propriu-zisă a unor date istorice. 227 Echivalând poporul cu anonimii rămași în umbra marilor eroi, povestitorul putea "redescoperi" personaje omise de manuale copii, țărani, femei, ostași de rând ș.a. care să facă mai credibilă și mai umană lecția de istorie corespunzătoare. Se poate spune că acesta a fost procedeul compozițional preferat al lui Almaș. Probabil că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
interdicția, sfatul și sfatul inhibitor), iar pe de altă parte "morala povestirii constituie o învățare strategică în afara unei situații reale -, contribuind la îmbogățirea repertoriului de reacție a receptorului și acesta este unul din modurile specifice de acțiune a culturii (...). Dar povestitorul trebuie la un moment dat să se estompeze în favoarea unor valori ale societății, care se infuzează în operă (funcția ideologică); narațiunile unui popor nu formează o cultură decît în măsura în care sînt permeabile la discursul despre univers al conștiinței sociale" (I. Pânzaru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aduce cu ea o serie de puncte de vedere și de aprecieri necesare autorului"37. Dacă în teoriile privitoare la literatura veche și la originile romanului Bahtin cercetase o mentalitate de tip parodic, de sorginte folclorică, acum menționează inventarea unui povestitor, de cele mai multe ori fără legătură "cu lumea literelor, provenind în majoritatea cazurilor din păturile sociale de jos, din popor", care (lucru de importanță vitală pentru parodist) "aduce cu el limbajul vorbit". O strategie datând încă din romanele lui Rabelais sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din aluat de făină și umpluți cu struguri uscați la soare și nuci". Parodia se preschimbă, treptat, într-o modalitate prin care se inventează noi structuri: gradația urmează îndeaproape momentele cele mai importante ale cinei, fiind întreruptă de intervențiile unor povestitori. Schimbul lent de replici dintre personaje vizează în continuare trecerea de la un fel de mâncare și băutură la altele. Descrierile amănunțite ale felurilor gastronomice trădează și înclinația spre parodierea literaturii de călătorie, ce obișnuia să acorde un exagerat merit gastronomiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și importanța bufonilor [s.n.], a măscăricilor la curțile italiene, între puternicii seniori ai cetăților, pe lângă regii țărilor mai mici sau mai mari, în preajma papilor"195. Rapsozii "nevinovați" se transformă, sub imperiul nevoii de a juca un dublu rol: acela de povestitor care amuză (și se amuză) și de autor care acuză. Mulți parodiști umaniști sunt tratați pe picior de egalitate cu bufonii, preluându-le funcția și atribuțiile. Istoriile literare 196 rețin date care atestă de pildă faptul că Lodovico Ariosto s-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Sunt parodiate atât temele literare de largă circulație, cât și autori ce reușiseră să se impună solid în conștiința publicului acelor vremi: prin Morgante, Luigi Pulci deschide seria poemelor eroi-comice luând în derâdere ciclul carolingian, imitându-i vizibil pe acei povestitori care improvizau pe marginea operelor arhicunoscute. Drumul deschis de el va fi continuat, printre alții, de Boiardo și mai ales de Ariosto, care va da, în Orlando furioso, pagini parodice îmbinând ironia ascuțită cu umorul și amuzamentul de curte. De la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]