KorAP: Find »[drukola/base=poză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...342 >

8,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

jucat un renghi. Cosi è se vi pare. N-am cum să-l corectez pe Luigi Pirandello. Mă bucur că Mișu Negrițoiu o să-și miște funducul pe gard, în felul special al mîrtanilor porniți în crailîcuri. Nu, n-o să caut poze de familie. Asta, altădată. Nu în faza depresiv-melancolică. Nu în faza mimosa sensitiva. Cu Șichy o să am nevoie de faza pamflet. "Ia-ți inima-n colți". Așa m-a sfătuit Tano. Sper să fi avut instinct bun cînd am acceptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
am renunțat la doliu ani de-a rîndul. Mă doare moartea lor. Mai mult a tatei (clipe de durere vie); altfel mă doare moartea lui decît a Ettei. Mama mea tragică. Cuvenit lucru ar fi să mă țin departe de poze vechi și de poezie cînd sînt atît de mohorîtăuzatădestrămată. Să lupt cu lehamitea și, femeie bărbată cum mă aflu, să iau ca un macho șaua manuscrisului între picioare și să dau pinteni celor 89 de pagini. Să le depășesc, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
civilă. S-a apărat de Ion Vitner, de Ileana Vrancea, de Vicu Mândra, de Paul Georgescu, de Crohmălniceanu, cum a putut. Așa este, a făcut reportaj! Reportaj la crescătoria de porci, pentru "Contemporanul", în '56. S-a tras și-n poză: el, "cu doi brigadieri". Și tot el, și tot în "Contemporanul", a scris despre Gheorghiu-Dej că "merită bronzuri de Donatello sau de Michelangelo". Carele Dej i-a trimis un coș cu garoafe roșii, la spital. De unde știi asta, Șichy? Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
nuntă, necăpătuită cu bărbat și cu copii. Pozezi unui pictor, la vîrsta cînd ar cam trebui să te gîndești la un pat într-o casă de bătrîni. Nu-ți era frică să te uiți în oglinzi și-n cutiile cu poze? Sau crezi că, pe jumătate orb cum e, Rusalin te vede mundan de cerește, ca să mă exprim pleonastic? Ana, anghel radios!" Russ a ieșit. Mereu iese să se spele pe mîini. Uitasem de ticul ăsta comportamental, cu spălatul pe mîini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit întru corijare, așa că sintagma "capul de lemn" de la "a-ntîia" i s-a atribuit cui i se potrivea: celui mai iubit dintre tovarăși. Mai era și cuvîntul obtuz: pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

Îl deschide mecanic și-l răsfoiește absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o mână îi atârnă nenatural pe lângă corp, cealaltă răsfrântă peste umerii strangulați ai străbunicii. Își amintea perfect că străbunicul a primit un nume în clipa morții și, din acel moment, toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ori de câte ori se gândea la el. Și totuși, toată lumea îl numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de zile mi-au trebuit până să fac o legătură între inițiala M, ondulat caligrafiată pe spatele fotografiei, și "Marny", numele cu care era semnat bilețelul; majuscula "M" avea, întocmai, aceeași grafie. Multă vreme am fost îndrăgostit de fata din poză și autoarea bilețelului. Atât de îndrăgostit, încât nu puteam avea decât relații superficiale, fără nicio implicare cu femei reale. Motiv pentru care am căutat-o în disperare, fără ca să-i pot da de urmă. Niciuna din cunoștințele sau rudele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
luat sfârșit și, odată cu ele, interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam de fiecare dată când mă așezam să scriu. Marny îmi zâmbea din poză statuar, rece și enigmatic, resemnată, în spațiul ei în două dimensiuni, pentru totdeauna. Apoi m-am îndrăgostit aievea de o fată adevărată, nu la fel de frumoasă ca Marny, superficială, extrovertită, exotică și vaporoasă, adică exact ce-mi trebuia ca să ies din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ființei mele, așa cum m-a cunoscut Marny. Cu timpul, nu am mai deschis deloc sertarul, sau nu cu scopul de a privi fotografia. O uitasem pe Marny, în mod ciudat, tocmai la scurtă vreme după ce-am făcut legătura dintre poză și semnătura de pe bilețel; fotografia se odihnea ca niciodată în sertar cu fața în jos și atunci pentru prima oară m-a frapat "M"-ul caligrafiat rotund în filigran pe spatele ei. Fotografia, ce știa să scrie bilețele, cu fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a descoperit-o sau al primei limbi pe care maimuța o vorbea fluent, i s-a dat numele de Maimuța Makonde sau M.M., inițiale ce erau pe buzele oricărui individ atent la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului norocos al fotografiei, un ziarist sosit de puțină vreme în Tanzania pentru a da glas miracolului maimuței vorbitoare. Textul maimuțesc este urmat de un comentariu ce descrie în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a trezit anevoios, ca după o grea despărțire, s-a trezit cu imaginea acestui om în minte, ce a mai stăruit o vreme. Peste câteva zile, a dat peste articolul tăiat de ea din ziar despre Ouro Prieto. A remarcat poza lui Jorges, care o privea intens din chenarul paginii, la fel de intens și cu aceeași căutătură ca cea a omului din vis. Darea de seamă Într-o zi, a întâlnit în parc un tânăr frumos. A întrebat-o dacă se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în zona centrală, n-am îndrăznit să mă aventurez în birturile ordinare de periferie, pline cu cuțitari și bețivi. A ocupat o masă de biliard și a început să joace singur. L-am recunoscut imediat, deși arăta destul de diferit de pozele de pe afișele împrăștiate prin tot orașul. L-am recunoscut pentru că în fața mea stătea un tânăr deosebit de frumos, cu trăsături delicate, dar mai ales interesante, dacă făceai abstracție de căutătura lui ușor nătângă, spre tâmpă chiar. I-am oferit de băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ales a hoției! Ultima zi pe barcă. Farewell party. Cea mai frumoasă lună din lume În ultima seară, echipajul a pregătit un mic party de despărțire. Pasagerii, amestecați cu echipajul, au ocupat puntea principală după cină, unde s-au făcut poze, s-au schimbat impresii, adrese și, mai ales, partenerii de dans. Umerii ei s-au întâlnit pentru prima oară cu cei ai lui Santiago într-un dans năprasnic, criminal, de rămas-bun. În timpul dansului, ea i-a scris invizibil în palmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sinchisească de agitația ghizilor, translatorilor sau a pacienților, ce încearcă în timpul foarte scurt pe care-l au înaintea lui Joao să-și recite pomelnicul de boli. Limbajul entităților nu are nevoie de cuvinte: simpla prezență energetică sau aura desprinsă din poze pare a fi suficientă. Culoarea albă pare a fi singurul limbaj al entităților ce este la îndemâna oamenilor. Joao, cel mai cunoscut medium în viață, răspunde la anumite întrebări, scrie rețete, programează pentru operații, citește aura din poze, pe unele le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aura desprinsă din poze pare a fi suficientă. Culoarea albă pare a fi singurul limbaj al entităților ce este la îndemâna oamenilor. Joao, cel mai cunoscut medium în viață, răspunde la anumite întrebări, scrie rețete, programează pentru operații, citește aura din poze, pe unele le marchează dacă crede de cuviință că persoana trebuie să vină la el. Ghizi sau pacienți eternizați aici de ani de zile, deveniți "voluntari" la "Casa", vorbesc despre entități, obiceiurile și regulile lor cu siguranța și naturalețea ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

cuminți: o Mioara în față, apoi tot ea, la 3 și 5 ani una lângă cealaltă, o treaptă mai sus o adolescentă ținând în mâini o Mioara-păpușă și tatăl ei cu chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n poza în sepia de la sfârșit de secol al XIX-lea, iar pe sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de răchită, Mioare nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea din tabloul cu pădurea, florile din natură moartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
era little iar slujba devenise job, ce dracu', mai rezonant, mai cosmopolit! Ciumecul nu mai ascultă la radioul cu tranzistori, ci la telefonul mobil, marfă care se vindea la kilogram, cu care se și imortaliza pe scuter sau ATV. Pe poze se imprima, desigur, și linia melodică a manelelor. În Dicționarul limbii române, apăruseră noi cuvinte care impuneau limpezimii fonetice, linia melodică a cuvintelor hibridate cu americanisme, întărind astfel cosmopolitismul mârlanului care, obligat de evoluție să aibă circumvoluțiuni, se străduia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Invitat în casă, vezi emisiuni din urmă cu 50 de ani, alb-negru, deși aparatul e de ultimă generație și antena parabolică își deschide gura spre cer. În biblioteci zac cartonate tomuri marxist-leniniste. Steagul roșu sovietic înfipt în vaza cu flori, pozele de combatanți din războaiele mondiale și decorațiile generalului Averescu precum și crucea de fier hitleristă. Copiii uită să-și șteargă nasul, femeile stau cu mâinile în poale și se uită golite de idei la ecranul cu femei îmbrăcate în valută. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene animate sau statice. Îi era teamă ca nu cumva și Mitică să fie o iluzie și, ajungând acasă, răsfoi albumul în care poza lui era la loc de cinste. Ce vise frumoase! Ceilalți nu cred că au asemenea vise. Pentru că nu au un Mitică. Și tot mergând prin ploaie, ajunse la cimitirul "Sfântul Constantin". Te-ai hotărât să pleci, Mioara? Poarta era încuiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a Dunării. Dacă se opreau lângă fluviu, nu era cu nimic important. Așa că le-a împins până la scena din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]