1,967 matches
-
Bezviconi nu-și ocupă lucul meritat pe marele firmament al istoriei? Soția sa, Tatiana Bezviconi spunea: Cei ce nu-l cunosc n-au ce spune despre el, iar cei ce l-au furat preferă să tacă. Opera lui a fost prădată - și la Chișinău și la București și la Moscova. Gheorghe Bezviconi a primit medalii și titluri care ar onora pe orice mare istoric: "Medalia de Aur a institutului francez de istorie și heraldică" (1935); "Medalia de Onoare Vermeil a Societății
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
bază era transmigrația sufletelor, circulație a mașteriiși a renașterii timp de milioane de ani. Așa a devenit foarte incert, dacă musulmanii și hinduși vor putea conviețui în pace. Oștile musulmane au pătruns în India prima dată în sec. VIII. Au prădat India de nord, au cucerit Sindul (sudul Pakistanului de azi), însă înaintarea lor s-a oprit. În secolul X dinastia turco-afgană a Gaznevizilor a ocupat Punjâbul și l-a anexat Imperiului musulman. Noile incursiuni au slăbit în continuare regatele hinduse
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
prins rădăcini în India, și inspirate de modelele persane, arta plastică, decorativă și arhitectura islamică au început să marcheze cultura indiană. În istoria sultanatului au fost perioade bune și rele, dar după 1398, când cuceritorul mongol Timur Lenk i-a prădat teritoriile, a intrat în declin. Următorii cuceritori au lăsat după ei amintiri mult mai frumoase. Ei au fondat cel mai strălucit imperiu musulman al subcontinentului: India Mogulilor. Cca. 2500 - 1700 i. Chr.: Civilizația din Valea Indusului În India de Nord
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
o mare parte a Indiei Cca. 274 - 236 î. Chr.: Domnia lui Asoka 320 - 535: Domnia dinastiei Gupta - epoca civilizației "clasice" indiene Secolul IX: Declinul budismului în India 998 - 1030: Domnia Gaznevizilor; incursiuni de jaf musulmane 1398 - 1399: Timur Lenk pradă India de Nord 1526: Fondarea Imperiului Mogulilor Ahimsa - Doctrină religioasă care promovează nonviolența Arian, arieni - ("aici") Denumire dată în trecut popoarelor care vorbeau limbi indo-europene, iar în prezent popoarelor indo-iraniene Ascet - Sihastru, pustnic; persoană care își impune o viață simplă
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
fost de origine vikingă. Deși el a vorbit un dialect al limbii franceze și a crescut în Normandia, devenind un fief loial al regatului francez, el și normanzii erau descendenți ai invadatorilor scandinavi. Una dintre rudele lui William, Rollo, a prădat nordul Franței însoțit de prădătorii vikingi (la sfârșitul secolului IX), acceptând în cele din urmă să primească și să se stabilească pe teritoriul numit Normandia, în schimbul păcii. În 1051, William, la invitația lui Harold Godwinson, a vizitat Anglia și s-
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, din cauza acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile. Ansamblul mănăstiresc vechi cuprindea biserica, stăreția veche, zidul de incintă (cu trei turnulețe de colt rotunde) și turnul-clopotniță prin care se face intrarea în incintă. De-a lungul existenței sale, a fost supusă mereu eroziunii timpului și vicisitudinilor istoriei
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
face intrarea în incintă. De-a lungul existenței sale, a fost supusă mereu eroziunii timpului și vicisitudinilor istoriei. Așezământul monahal a fost închinat de la început Patriarhiei Ierusalimului, aflându-se în această dependență până la secularizarea averilor mănăstirești (1863). Schitul a fost prădat de două ori: în anii 1661 și 1671. Patriarhul Hrisant Notaras (1707-1731) al Ierusalimului a pus Mănăstirea Hadâmbu sub ascultarea Mănăstirii "Sfântul Sava" din Iași (închinată și ea la Ierusalim), care administra averile din Moldova ale Sfântului Mormânt de la Ierusalim
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
capitala, îl capturează pe Go-Shirakawa și înființează un nou guvern în provinciile din nord. Go-Shirakawa îl informează despre complot pe Minamoto Yukiie care, la rândul lui, îi spune lui Minamoto Yoritomo. Decembrie 1183 - Minamoto Yoshinaka sechestrează capitala și trupele sale pradă orașul. Minamoto Yukiie părăsește orașul cu oamenii săi și atacă familia Taira în provincia Harima, unde este înfrânt. Go-Shirakawa îi cere lui Minamoto Yoritomo să vină la Kyoto să-l înfrângă pe Minamoto Yoshinaka. Minamoto Yoritomo ignoră cererea considerând că
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
adunat o nouă armată, care a fost mai apoi distrusă în totalitate de mongoli pe 4 martie 1238 în bătălia de pe râul Sit. După această victorie, Batu Han și-a împărțit hoardele în mai multe unități mai mici, care au prădat mai multe orașe rusești: Rostov, Uglici, Iaroslavl, Kostroma, Kașin, Ksniatin, Gorodeț, Galici, Pereslavl-Zalesski, Iuriev-Polski, Dmitrov, Volokolamsk, Tver și Torjok. Localitatea care a opus cea mai dâră rezistență a fost micul oraș Kozelsk, al căror locuitori au rezistat mongolilor timp de
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
au îndreptat către nord, în zonele împădurite sau în cele cu terenuri agricole sărace dintre Volga de nord și râul Oka. În vara anului 1238, Batu Han a devastat Crimeea și a pacificat Mordovia. În vara anului 1239, mongolii au prădat Cernigovul și Pereiaslav. După mai multe zile de asediu, hoardele au cucerit Kievul în decembrie 1239. În ciuda rezistenței îndârjite a lui Danilo al Haliciului, Batu Han a cucerit două dintre orașele cnezatului: Halici și Volodimir-Volînski. Mongolii au invadat mai apoi
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni dată satului, mai târziu. După înfrângerea austriecilor, satul și schitul a fost prădat de oștenii turci iar spre sfârșitul aceluiași secol, de către oștenii austrieci ce făceau dese incursiuni, peste munții din nordul satului.
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
de vreme ce sprijină pe adversarul său. Un protest asemănător este adresat și conducătorilor Brașovului în care spune că de vreme ce el îi protejează de invaziile turcești, "[...]vrăjmașii noștri se ridică din mijlocul vostru și se duc în Moldova împreună cu secuii și-mi pradă țara și se întorc iarăși între voi și beau și mănâncă în casele voastre[...]", totodată, în numele prieteniei cu voievodul Ardealului, le cere "[...]să pedepsească pe acei secui..., precum și pe pribegii ce se ridică din mijlocul vostru[...]". Brașovenii, susținuți de voievodul
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
se întindea de la Marea Neagră până la Marea Baltică. Ușurința cu care a fost clădit acest imperiu poate fi pus pe seama priceperii diplomatice și tactice a marilor duci, dar și pe seama slăbiciunii principatelor rutene. În vreme ce aproape toate statele din jur erau atacate și prădate de mongoli, hoardele lor nu ajuns niciodată în nord, în Lituania, iar teritoriile sale au rămas neatinse. Expansiunea Lituaniei era accelerată și de slabul control al teritoriilor pe care mongolii le cuceriseră. Rutenia nu a fost niciodată încorporată efectiv în
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de mai multe atacuri rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea. Cnezii Vladimirului, (în special Andrei cel Pios și Vsevolod al III-lea), nerăbdători să-și extindă granițele către est, au atacat și prădat în mod constant orașele bulgărești. Ca urmare a presiunilor crescânde ale rușilor, bulgarii au fost obligați să-și mute capitala la Bilär. În septembrie 1223, lângă Samara, avangarda armatelor lui Ginghis Han, de sub comanda lui Uran, fiul lui Subutai Bagatur
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
niciuna dintre părți nu reușea să-și adjudece victoria. Flota aliaților a reușit să se retragă în siguranță în golful Saronic unde a ajutat la transbordarea restului de cetățeni atenieni pe insula Salamina. După Termopile, armata persană a început să prade și să incendieze orașele din Beoția care nu li se predaseră, Plateea și Thespia înainte de a continua marșul către cetatea Atenei, care fusese deja evacuată. În acest timp, aliații (în marea majoritate peloponeziaci) se pregăteau să se apere în Istmul
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Dolgoruki, a mutat capitala la Vladimir în 1157. Cum boierii din Rostov și din Suzdal s-au opus acestei măsuri care le scădea influența, a izbucnit un scurt război civil. Pe la mijlocul secolului al XII-lea, când sudul pământurilor rusești erau prădate în mod regulat de nomazii turcici, populația a început să migreze către nord. În zonele împădurite din nord, (zalesie), s-au așezat numeroși refugiați, fondând noi localități. Înființarea unor orașe precum Pereslavl, Kostroma, Dmitrov, Moscova, Iuriev-Polski, Uglici sau Tver a
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
la data de 11 septembrie intră in orașul de reședintă a regilor maghiari.Cetatea regală și orașul practic sunt abandonate, Regina si Curtea se refugiază la Pozsony, exemplul lor fiind luat de burghezia germană și maghiară. După ce oastea otomană a prădat orașul și vecinătățile ei ,sultanul,in data de 14 septembrie ordonă incendierea orașului. Prada de război, încărcată pe nave fluviale, a fost transportată pe Dunăre spre teritoriile turcești;la 21 septembrie sultanul hotărăște retragerea trupelor otomane.Motivul retragerii rapide se
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
el e cel dintâi care are interesul să păstreze secret acest fapt, ca să nu se afle de cât dispune. Vecinul binevoitor și vigilent este mereu inoportun. Hoții sunt în situația de a-l amenința pe cel pe care l-au prădat că îl vor divulga. În timpul spargerii ei sunt cei care se indignează de amploarea câștigurilor ilicite și de fățărnicia tăinuirii lor." (Natalia Stancu, Scînteia, 19 mai 1983) "Nu este deloc de mirare că teatrul lui Tudor Popescu s-a bucurat
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
din Transilvania, în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime, și tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, căpetenia țăranilor răsculați. În 1465
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
comandantul trupelor lui Mustafa-Pașa în Muntenia, boierii acestui divan au putut să se retragă spre granița Transilvaniei, la apropierea oștirii rusești, pe care Turcii voiau să o atace; prin silințele și jertfele lui, orașul București n-a fost ars și prădat. El a știut să păstreze pe Mustafa-Pașa în dispozițiile lui prielnice față de Ruși, față de Țara Românească și de domnitorul ei (Constantin Ipsilanti), părât ca devotat Rusiei; el s-a priceput să oprească râvnă acestui comandant al oștirii de la Rușciuc de
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
Ruși, față de Țara Românească și de domnitorul ei (Constantin Ipsilanti), părât ca devotat Rusiei; el s-a priceput să oprească râvnă acestui comandant al oștirii de la Rușciuc de a cădea asupra acestei provincii, golite atunci de trupe, și de a prăda țara pentru a duce în robie pe locuitori. El n-a cruțat nimic pentru a elibera pe chezășia sa, pe prizonierii munteni, pe cari Regeb-Aga din Orșova și alți comandanți turci îi trimiteau la Rusciuc" . IPS Dosoftei, mitropolitul Țării Românești
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci și de tătari, care au biruit pe Mihnea și au făcut, ca și alte dăți, prăpăd și pustiire mare în biata țară, arzând, prădând și omorând, iar la ieșirea din țară au luat cu ei și o mare mulțime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre. Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiți atunci s-a aflat și un
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
un medic evreu . La București, în jurul anilor 1550, este pomenit un grup de evrei condus de David Ibn Usa, probabil liderul religios al comunității; mai sunt pomeniți Isac Rufus și Habib Amato, care aveau prăvălii în București, cei doi fiind prădați de o slugă, Iuda Gerson, care a murit, aparent prin spânzurare; la cercetarea împrejurărilor morții sale au mai participat alți patru evrei . David Ibn Usa se afla în legătură cu rabinul Salonicului, puternicul centru al sefarzilor din Balcani. În urma pogromurilor din Ucraina
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
mării Egee). În Epoca Bronzului în secolul al XVI-lea î.Hr. s-au perfecționat armele de luptă, introducându-se carele de luptă (război). În timpul faraonului Ramses al III-lea sunt amintite 92 care de război, 184 de cai, luate că pradă de război în campania militară din Libia. În secolul I î.Hr. începe perioadă uscată a Saharei ceea ce a determinat diminuarea treptată a agriculturii și creșterii animalelor. Prin cucerirea Egiptului de către asirieni în secolul al VII-lea î.Hr. ajunge cămilă în
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
și sudul Moldovei. Radu cel Frumos, în fruntea unei armate de 17.000 de turci și 12.000 de munteni, l-a înlăturat pe Laiotă Basarab de pe tronul Țării Românești (23 decembrie), după care a pătruns în Moldova, jefuind și prădând până la Bârlad. Cu sprijin de la Ștefan, Laiotă a pătruns în martie 1474 în Țara Românească unde, după înlăturarea lui Radu cel Frumos, a reluat scaunul domnesc. În octombrie 1474 Laiotă a trecut de partea otomană, ceea ce a dus la o
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]