3,357 matches
-
ce dacă trăiește cu o femeie? N-ai face-o și tu, dacă ți s-ar mai da ocazia? Surprinzător, la chestia asta mami rîde și dă din cap printre lacrimi. Aș face-o, da, aș face-o. Mai ia prăjitură, domnu’ Wakefield. Și să ne ierți, sîntem - cum se spune? - „pasionate“. Între mamă și fiică se Înfiripă brusc afecțiunea. RÎd de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fetiță de șase ani îndreptându-se spre petrecerea zilei ei de naștere. De afară, Five Ashes părea o casă primitoare. Puteai să ți-o imaginezi plină de copii, cu un foc de bușteni aruncând scântei în cămin, cu miresme de prăjituri revărsându-se din bucătărie, dar o preocupare grăitoare pentru curățenie te avertiza în privința stării de fapt. Pe tot parcursul vieții lui Fran, Phyllis transformase preocuparea pentru curățenie într-o adevărată religie. Farfuriile îți erau luate din față de îndată ce înghițeai ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dosite fără milă, suprafețele lucioase erau acoperite de suporturi pentru pahare ca de o epidemie de pojar. Chiar și acum, adult fiind, Fran își păstrase obiceiul straniu de-a nu lăsa niciodată din mână un biscuit sau o felie de prăjitură începută, ca nu cumva să dispară pe vecie. Singurul lucru pe care nu putea să-l ierte sau să-l uite era faptul că, întorcându-se într-o bună zi de la facultate, descoperise că dormitorul ei fusese transformat în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
opriră la o brutărie de modă veche. După cum o știa pe maică-sa, probabil că n-avea nimic bun pe-acasă sau doar biscuiți degresați, cu conținut scăzut în colesterol și cu un gust execrabil. De aceea, Fran cumpără o prăjitură de casă cu nucă, din aceea cu glazură albă și aluatul plin de nucă pisată, așa de dulce încât nu puteai mânca mai mult de-o felie. Era preferata tatălui ei. Avea obiceiul să se strecoare pe furiș și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mânca mai mult de-o felie. Era preferata tatălui ei. Avea obiceiul să se strecoare pe furiș și să cumpere una aproape în fiecare din plimbările lor speciale. Cursele de la Epsom Downs și Derby ar fi fost de neînchipuit fără prăjitura glazurată cu nucă. Pe porțile școlilor din Woodbury se revărsau, în stoluri, elevi guralivi, râzând, unii purtând uniforme, alții îmbrăcați în uniforme create chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
culeagă nici o floare care să înveselească pervazurile și măsuțele. Fran deschise larg fereastra cu glasvand și lumina soarelui de mai învioră de îndată camera. Mama ei intră cu o tavă cu ceai și biscuiți. Nu se zărea nici urmă de prăjitură. — Mă duc să-l chem pe taică-tău. Când Ralph intră în cameră, Fran trebui să se ciupească de braț ca să se asigure că nu visa. Trecuseră doar câteva săptămâni de când îl văzuse și totuși, cumva, se schimbase. Părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu e administrator, sper. Nu suport administratorii. Laurence râse. — De fapt, sunt doctor. Era limpede că Ralph nu-și amintea de fapt discuția despre Laurence. — Tati, avem o mică surpriză pentru tine. Se strecură în bucătărie și se întoarse purtând prăjitura ca pe un trofeu. — E prăjitură glazurată cu nucă! Îți aduci aminte când am cumpărat una pentru cursa de la Derby și am ajuns s-o împărțim cu toți jucătorii profesioniști, iar ei ne-au condus acasă în autobuzul lor descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
administratorii. Laurence râse. — De fapt, sunt doctor. Era limpede că Ralph nu-și amintea de fapt discuția despre Laurence. — Tati, avem o mică surpriză pentru tine. Se strecură în bucătărie și se întoarse purtând prăjitura ca pe un trofeu. — E prăjitură glazurată cu nucă! Îți aduci aminte când am cumpărat una pentru cursa de la Derby și am ajuns s-o împărțim cu toți jucătorii profesioniști, iar ei ne-au condus acasă în autobuzul lor descoperit? A fost ca minunea cu pâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cumva să o vadă plângând. Se întâmpla ceva îngrozitor cu tatăl ei iubit. Se transforma, sub ochii ei aproape, într-un străin ceremonios și distant. — Poftim, zise maică-sa repede, întinzându-i cutia albă de carton în care se afla prăjitura. Ia-o înapoi la birou și servește-i pe cei de-acolo. Era prăjitura cu nucă pe care o adusese ea și care rămăsese neatinsă. În drum spre mașină, nu-și mai putu stăpâni lacrimile. Nu știu ce se întâmplă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
transforma, sub ochii ei aproape, într-un străin ceremonios și distant. — Poftim, zise maică-sa repede, întinzându-i cutia albă de carton în care se afla prăjitura. Ia-o înapoi la birou și servește-i pe cei de-acolo. Era prăjitura cu nucă pe care o adusese ea și care rămăsese neatinsă. În drum spre mașină, nu-și mai putu stăpâni lacrimile. Nu știu ce se întâmplă cu el. Pare un alt om. Laurence o opri și o cuprinse în brațe o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mașină și să-și dea alt nume la hotel. Gălățenii i-ar fi linșat. Vecinii, atunci, i-au izolat. Tatăl, aproape orb, a murit. Femeia a vândut din casă să supraviețuiască. Acum, vecinii ajută: un borcănel de dulceață, o prăjitură, o brânzică. Supărarea ei e că A. E. și-a schimbat religia. E grec. Știe doar „Kalimera“. Bunicul făcea samovare și avea o vilă în Constanța, pe Ecaterina Varga. Deci, de la Piața Ovidiu, un pic mai sus. Copil fericit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dacă mă leza pe mine cu ceva, discutam altfel. Eu singur, neavând nici un prieten, tovarăș, nimic, eram practic pe sabia mea. „Omul, pliculeț de ceai, scoate culoare. Dă-i răbdare“ - Dumitru Marcel A plâns tot timpul, vorbind de mamă și prăjiturile ei. Mi-a făcut poftă să cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nici un prieten, tovarăș, nimic, eram practic pe sabia mea. „Omul, pliculeț de ceai, scoate culoare. Dă-i răbdare“ - Dumitru Marcel A plâns tot timpul, vorbind de mamă și prăjiturile ei. Mi-a făcut poftă să cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
muncesc cu ziua. El cere oxiduri și vopsele să-și facă pereții, că aia e casa lui și să și-o facă. Are supărare că se căiește, că mai bine se omoară el singur. Mamă, adu și la mine din prăjiturile tale, că voi mâncați la totdeauna și eu, când aduceți.“ Pătura-ușă e dată la o parte. Apare tușa lui Marcel: „Și-a bătut capul ta-su cu școli la el. Când l-a luat, absolut, nu știa nimic. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i-am cerut să-mi aducă apă de acasă. Apă de la puț mi-a adus... și a zis, hai, mamă, ți-a fost dor de apă de acasă, și mi-aduce o sticlă bună de la puț. Îmi plac cozonacii ei, prăjiturile ei. Mi-aduce cărți, ziare, reviste, îmbrăcăminte, încălțăminte și lucruri ce putem primi. Am poză cu ea și o port cu mine. Și mai vreau să fac cerere la domnul comandant Stancu să fac poză cu mama și cu frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tot cu pumnul am supraviețuit, n-am avut probleme și nu mă bag în toate. Dacă te știe, nu se ia nimeni de tine. Nu se ating nici de mine, nici de pachete. Mama îmi pune pachete. Cârnați, carne prăjită, prăjitură, cozonac, de Crăciun. Mama mi-a pus vreo două sute și vreo șaptezeci de pachete, o sută de conserve. Le țin pe beton, mai bine ca-n magazin. Nu e soare. Am fost și șef de cameră, respect. Nu ceream din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fi la o adică, Mie-mi este numai... Frică Sunt ca florile-ntre flori, Literă e uneori, Sau mai multe litere; Dar eu fac trimitere La acele care sunt Părticele de cuvânt. Nu se pune-n farfurie Fiindcă nu e prăjitură, Dar se mestecă în gură Și se spune și se scrie. Dacă vrei să le asameni, Niște cuiburi sunt și ele, Însă sunt dintre acele Unde-nvață pui de oameni. Trebuie să știți, copii, Că nu-i carte de povești
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și oceane ca să ajungă în Japonia visurilor lui și japonezii să-l cotonogească în halul ăsta! — Ce nenorocire, Tomoe! Tomoe, înțelegându-i mâhnirea, încerca să-l mai încurajeze. — Hai, capul sus! S-a terminat. Când ajungem acasă, vă fac o prăjitură bună, bună. Când au ajuns acasă, Gaston era iar zâmbitor și prietenos. Și-a dus un deget la gură și le-a zis celor doi: — Să nu le spunem nimic mamei și lui Mă-chan. Să ținem totul secret. O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că francezul nu voia să le mai dea și lor motive de îngrijorare. „O fi el laș și lipsit de mândrie, dar e bun la suflet“, gândi Tomoe. Ajunsese să-i descopere calități și acum îl privea cu alți ochi. Prăjitura cu ciocolată făcută de Tomoe pentru a-i ajuta să mai uite de evenimentele neplăcute ale serii i-a mers la suflet lui Gaston. A hăpăit-o fericit, cu gura lui uriașă de hipopotam. Apoi Gaston deveni brusc grav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În suc propriu, cu garnitură de cartofi, legume și sos din pîine și mă asiguram că aveam și pudding care să le aducă aminte de zilele petrecute la cămin: plăcintă cu mere și cremă de ou, budincă cu stafide sau prăjitură cu melasă. Planul meu de a ajunge la inimile lor prin stomac funcționa. Dan Îmi spusese, după prima seară de vineri, că toți cei patru băieți căzuseră de acord că „meritam“. Se părea că asta era cea mai Înaltă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În care instinctul meu casnic a atins cote maxime, Îmi cunosc limitele, așa că o pornesc spre Sainsbury’s și Marks&Sparks, să cumpăr salate gata preparate, pîine cu usturoi pe care nu trebuie decît să o Încălzesc În cuptor și prăjituri delicioase. Apoi, În ziua petrecerii, iau platouri aranjate cu artă, pe care se află felii de prosciutto, șuncă de Parma, pui rece și carpaccio, brînză Brie, Camembert, Roquefort și Chèvre, măsline, ardei umpluți și castraveciori de un verde intens. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că pot să mă descalț și să deschid dulapurile din bucătăria ei ca să-mi fac niște ceai, În timp ce ea e sus, schimbîndu-i scutecul lui Oscar. Îmi place că Lisa mai trece pe la mine după-masa și, dacă a făcut dimineața o prăjitură (ceea ce, În mod bizar, se Întîmplă destul de frecvent), va fi avut grijă să fie mai multă ca să ne aducă și mie și lui Trish o parte, Învelită frumos Într-un șervet. Iubesc sentimentul de confort pe care Îl simțim cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
te urăsc, Îi spune Trish Lisei. Cum se poate să ai timp să gătești atît de minunat, În condițiile În care mai ai și un copil mic? Eu de-abia găsesc vreme să mă spăl pe cap, iar tu coci prăjituri În fiecare zi lăsată de la Dumnezeu. Lisa clatină rușinată din cap, dar e adevărat. Nu numai că prepară prăjituri și biscuiți zilnic, dar mai face și de mîncare pentru prietenul ei de cîte ori vine la ea, adică, aparent, seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În care mai ai și un copil mic? Eu de-abia găsesc vreme să mă spăl pe cap, iar tu coci prăjituri În fiecare zi lăsată de la Dumnezeu. Lisa clatină rușinată din cap, dar e adevărat. Nu numai că prepară prăjituri și biscuiți zilnic, dar mai face și de mîncare pentru prietenul ei de cîte ori vine la ea, adică, aparent, seară de seară. Fostul soț al Lisei (Îl cheamă Paul, dar este cunoscut Îndeobște drept Dezertorul) a părăsit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]