3,904 matches
-
în spașul meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! Citește mai mult În seri de veri senine, pe-un câmp întunecat,Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici,Prăpastia cerească privesc înfioratș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici...Rostogolit prin raze de aur și de-argint,Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale;Mi-s gândurile arse de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ș-n
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
întreprins o călătorie în această zonă și a rămas fermecat de frumusețea peisajului. Cu camera de fotografiat complicată din acele vremuri, un cadou din partea părinților, a imortalizat imagini care au traversat secolele și au făcut istorie. Așa se face că prăpăstiile, văile și coloșii de granit din Yosemite decorează până în zilele noastre pereții locuințelor a milioane de oameni din toate țările, un mesaj implicit al recunoașterii unanime a frumuseții lor. De parcă n-ar fi de-ajuns cu atât, aura acestei zone
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
urmă cu 30 de milioane de ani de ghețari monumentali: zece kilometri de pajiști și lunci, străjuiți de monoliți impozanți, din granit șlefuit parcă de un meșter gigantic. Peste tot se ridică spre cer domuri de stâncă, sau se cască prăpăstii abrupte. Toată valea se asemuie cu o singură alee, pregătită parcă să-și întâmpine un prezumptiv oaspete uriaș, o cale regală flancată de gardieni din rocă supradimensională, ce strălucesc metalic în lumina care se propagă prin aerul pur. Prin binoclu
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
de a zări primii licărul alb prin poienile care abia se distingeau, ca niște pete de lumină printre fagi. Eram atenți la fiecare grămadă de frunze uscate, ocolind-o în cercuri largi. Ne era frică să nu ascundă capcana vreunei prăpăstii pe care ne-am fi putut prăvăli la vale, pe râpa tăieturii abrupte de dinsus de Cibin. Știam prea bine că nu se putea coborî dealul pe partea aceea decât pe o potecă secretă care ducea spre puntea țuțuită, un
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CREZUL MEU Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cred că...nopțile ascund prăpăstii de tăcere, fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele, umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții, sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze
CREZUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/372777_a_374106]
-
hale industriale, centre comerciale și arene sportive. Transformările digitale al căror potențial abia începem să-l exploatăm aduc și oportunități extraordinare pentru statele în curs de dezvoltare, pentru accelerarea creșterii și reducerea decalajului față de economiile puternice. Chiar dacă, deocamdată, există o „prăpastie digitală” între aceste două tipuri de economii, specularea avantajelor IoT poate fi o rampă de lansare spre un val de inovații care ar reduce această diferență. Sistemul medical, educația, dar și administrația publică sunt doar câteva sectoare care ar putea
ON THE EDGE OF NOW de MARCELA DOBRE în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372720_a_374049]
-
fie!”- se gândi el. Dar până acolo era cale lungă, cu urcușuri și coborâșuri printre pinteni stâncoși, cascade înalte, pereți abrupți ce apăreau ca din senin, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogoleau într-un zgomot infernal sau prăpăstii ce se deschideau ca niște căldări uriașe, fără fund. Treptat - treptat, roata de foc a astrului ceresc se ascunse după creste. Câțiva nori se perindau leneș pe deasupra și parcă se aprinseră în flăcări. În curând, crepusculul cuprinse regatul munților începând
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
O nălucă se apropia de ea ca o săgeată. Atunci Prințesa se aruncă în hău și începu să plutească. Dar căpitanul nu-i căzu în capcană și struni la timp armăsarul care în acel iureș s-ar fi prăvălit în prăpastie. Arnăutu însă nu abandonă urmărirea. Trebuia cu orice preț s-o ucidă și să se convingă că într-adevăr ceea ce poartă în brațe, e pruncul moștenitor. Coborî în serpentine printre stanele de piatră cu calul spume la gură. Știa că
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
drum anevoios, pietros și plin de spini, ce făcea legătură între două localități îndepărtate, prospere, drum ce trecea și printr-un sătuc neînsemnat, având doar câteva căsuțe amărâte, dărăpănate, uitate de zeci de ani în același peisaj de nisip și prăpăstii bolovănoase, lipsite aproape în totalitate de vegetație și de apă. Una dintre acele umile căsuțe ale micului sătuc era bordeiul unui beduin, numit Hodja, care numai bogat nu se putea numi. Casa sa era dintre cele mai prăpădite, cu acoperișul
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
Urfet ȘACHIR Bine ai venit, dragoste, în inima mea! Să nu se șteargă veselia de pe chipul tău! De ți-aș zice să nu pleci ... Ce să spun, ce să spun? Cu fiecare pas, glasul ți se pierde. Iubirea e o prăpastie de dor, desi știi că o să te izbești de pământ, o cauți, o cauți ... Am zburat spre soare cu aripile-mi de ceară, dar acum, când tu pleci, mi se topesc. Mă uit la tinerețea mea și aș vrea să
POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) AUTOR URFET ŞACHIR BINE AI VENIT, DRAGOSTE, ÎN INIMA MEA! de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373236_a_374565]
-
tu acuma! Îmi las amintirile în pătrate sau poate încercuri, ba poate durerea sau răzvrătirea, ori neputința, dar nu, nu, toate sunt în gândul meu strict ermetizat și repetabil, îngrozitor de grele, făcătoare de alte răni. Mă macină meticulos și simt prăpăstii tot mai aproape de talpa mea, sau de capul meu... - Am primit atâtea în viață fără să cer și acuma mi s-a luat ceva deosebit, fără să fiu întrebată, e just? - Știe Dumnezeu mai bine! - Știe, numai eu nu mai
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
te am de client la Trocadero!” “Nu mai merg acolo, domnule inginer, simt pe zi ce trece că mă ratez și am de crescut copiii-ăia!” Fiecare om se ratează odată-și-odată, deschidea el vorba despre acest subiect, atunci când se cască prăpastia dintre intenții și realizări, dintre ceea ce voim să ajungem și ceea ce suntem și cu orice eforturi, nu mai reușim să reparăm nimic, începe ratarea...Mie mi-a plăcut zborul..., Îmi plăcea să domin lumea de acolo de sus, din acel
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
roade sâmburele vieții o gheară de moarte. Vedea îngerul morții negru, cătrănit, pornit pe ucidere neînduplecată, și de aceea, cântecele-i erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie a timpului care nu a mai lăsat-o, n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și topit ca ceara! I-a stins glasul sensibil și trist! A ars-o pe picioare, până la ultimul puls
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
unei universalități românești. Cât de mulți au crezut la fel ca noi! Astăzi privim o Românie nouă, ciuntită, strâmbă. Asta nu poate fi România noastră. Cine ne-a trădat, ne-a întins o cursă, a vrut să ne arunce în prăpastie. Generația asta n‘a fost înțeleasă. Am vrut să fim ofensivi, mândri, demni, am vrut să fim eroici, dar nu ni s‘a dat voie. Acum avem în fața noastră o ruină, o monstruozitate“... „Am vrut să fim catedrală dar nu
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din strânsoare Și fuge către marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte ore sunt... De unde să știe ... Citește mai mult Nu mai joc,Am terminat de scris comedia,Fără zgomotLiniștea se adună peste nimic,Talgere lovesc cu putere,Timpanul nu se mai
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
doare zgomotulClipelor striviteSub copitele luiPana se înmoaieîn uitare de nu mai știu ce.O venă zvâcneșteși mă invită să o trăiesc,Da ....plictiseală mareAgitate degeteSe atîrnă fără rostDe o șuviță de păr,Părul se zbate din strânsoareși fuge către marginea prăpastiei.Apoi ce ?? dacă e ...nimicUn deget întreaba ochiulCâte ore sunt...De unde să știe... VII. TOAMNĂ TÂRZIE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014. Toamnă târzie Iarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic, Fulgi de
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
și sensul vieții, în puterea ce zace în piatra care se sfărâmă, în pulsul sângelui, în zâmbetul pruncului, în puterea binelui de a învinge răul. Trăire, vis și psaltire veți arde până la sleire. Treziți-vă, într-o dimineață, „pe marginea prăpastiei”, în brațele deznadejdei, fără o formulă anume așterne-ți sufletul pe hârtie! Dintr-o dată nu veți mai fi singuri. Atunci când inima, ce și-a desăvârșit versul, primește fericita confirmare, dați drumul poemului să zboare, să încălzească alte inimi, captive-n
FĂRĂ FORMULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379678_a_381007]
-
Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepăndu-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adănci încât sunt redus la tăcere.” Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilă în «unda fermecată» pentru a-i aduce chipul iubitului. Sunt dus în buchete, în casele cucoanelor, dar mă simt artificial
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
simți într-o astfel de situație. Sentimentul, cât și experiența vie proprie, nu se poate explica, nu se poate decât trăi. A cunoaște, teoretic, dragostea părintească și a trăi dragostea părintească sunt lucruri total diferite, iar între ele este o prăpastie mare. Poate că printre noi sunt copii ce au crescut orfani de părinții trupești, însă niciodată nu au fost orfani de Părintele Ceresc! Printre noi sunt oameni ce nu au fost iubiți după cum și-ar fi dorit, însă niciodată nu
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Actualitate > VALERIU DULGHERU - SUNTEM ÎMPINȘI PE MARGINEA PRĂPASTIEI Autor: Valeriu Dulgheru Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului „Mda...nene Iancule...am fost și am rămas „o soțietate fără prințipuri”...va să zică, nu le-am avut de prea mult timp și nu le avem
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
depinde de rezultatele alegerilor generale locale. Trebuie de câștigate alegerile locale. Câștigând Capitala, Partidul Liberal ar putea fi mai convingător în tratativele cu partenerii de coaliție. Valeriu DULGHERU Chișinău, Republica Moldova iunie 2015 Referință Bibliografică: Valeriu DULGHERU - SUNTEM ÎMPINȘI PE MARGINEA PRĂPASTIEI / Valeriu Dulgheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1633, Anul V, 21 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valeriu Dulgheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
am să bat nicio cărare. Stau mirat, privind în urmă și nu pot deloc pricepe de ce-am colindat prin stepe, privind viața cum se curmă într-o nefirească turmă îmbrăcată în otrepe, care nu putea concepe că de fapt prăpăstii scurmă. Am să-mbrac straie alese, chiar odăjdii de se poate, pe bordei clădind palate unde-am să iubesc crăiese, am să rup lanțuri și lese exultînd în libertate, am să fug de orice gloate, evitînd mereu ce șes e
ŞTIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379736_a_381065]
-
Cu ei să mă prind într-o horă nebună, Apoi să vorbim despre Cosmos și stele Sub raze-aurii, înfocate de lună. Iubirea s-o vărs peste-albastrul planetei, În colțul de stea să îmi prind fericirea, Iar răul să fie-aruncat în prăpastie Și-n macul din suflet să-mi vindec privirea. Visez să mă culc pe-ale ierbii întinderi, Răcoarea pătrundă în trupu-mi nevolnic, Iar ochii să-i umplu cu liniștea verde, În timp ce-o să urc pe-al schimbărilor colnic. Când
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin, în așteptare. Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte, Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă Citește mai mult Noaptea, pasăre de pradă lacomă și hrăpăreață
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]