2,533 matches
-
imnurile. De trei ori s-a strigat Sieg Heil. Ne-a cuprins mânia, sau mai degrabă o furie lipsită de țel împotriva unor trădători încă anonimi. Cu toate că niciodată nu întâlnisem aristrocrați, nici la școală și cu atât mai puțin în prăvălia de coloniale a mamei, am încercat să-mi îndrept ura inoculată împotriva celor presupuși a avea sânge albastru; e de presupus însă că m-am trezit sfâșiat de o schismă, căci, din răstimpul retragerilor mele mentale în încăperile întunecate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vechi arăta părăginit, de parcă își aștepta declinul, dacă nu brusc, atunci treptat. În bezna impusă pe timpul nopții, străzile deveneau neliniștitoare pentru locuitorii lor. Pretutindeni erau afișe cu „Dușmanul ascultă!“ și „Economisiți cărbuni“. Vitrinele împodobite sărăcăcios cu mărfuri greu vandabile. În prăvălia mamei, un înlocuitor de frișcă pe nume Sekosan se comercializa la liber. De la gara principală, pe podul Mottlau și pe insula Speicher, în preajma șantierului naval Schichau și de-a lungul lui Hindenburgallee, jandarmii de front și patrule ale Hitlerjugend controlau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câte cineva. Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora cu trei ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă - mama, ca și când nici nu s-ar fi urnit din loc, în spatele tejghelei prăvăliei, tata frământând aluatul pentru cozonaci în bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai era strigată și Genoveva - se transforma în supliciu. În general, dar și din cauza spectatorilor. Căci, paralel cu liniile și ascunsă după copaci, se întindea clădirea spitalelor municipale; așa cum, nu rareori, spitalele își găsesc locul în apropierea cimitirelor și a prăvăliilor de monumente funerare. Până la poarta principală și invers era o circulație intensă: vizitatori și alte persoane care veneau și se duceau. Surorilor medicale le făcea plăcere să iasă la ora prânzului, singure sau în grupuri vesele, să se plimbe pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noroc... Suntem în viață... Ce-a fost a trecut“. Și pe urmă, la-ntoarcere, mama m-a rugat să nu mai vorbesc atât de sever și de răstit cu tata. A trecut într-adevăr prin multe și a pierdut totul, prăvălia de care era legat la fel de mult ca și ea. Numai că el nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine în vizită, din păcate doar rar - „Dar te rog, data viitoare fără ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucură atât de tare când vii...“ În puținii ani care i-au mai rămas, mama nici măcar nu a început vreodată o frază, nu a scăpat niciodată vreun cuvânt din care să se fi putut înțelege ce s-a întâmplat în prăvălia golită, jos în pivniță sau altundeva în casă, unde și de câte ori a fost violată de soldații ruși. Și că, pentru a-și proteja fiica, s-a oferit în locul ei am aflat doar după ce murise prin sugestii făcute de sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tauri ce aveau vârfurile coarnelor Împodobite cu bile, la care asistase (sub dogoarea soarelui provensal) În arena din NÎmes; dar Muñagorri, dușmanul oricărei mărturisiri de ordin spiritual, a spus că În materie de tauri Anglada era un simplu băiat de prăvălie. Tronând Într-un enorm fotoliu de pai, a afirmat că, fără nici o umbră de Îndoială, crescuse printre tauri, animale pașnice și chiar mișelnice, dar nespus nesăbuite. Rețineți că, pentru a-l convinge pe Anglada, Încerca să-l hipnotizeze și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar Tai An. După o luptă cruntă Împotriva indiferenței de care dădeau dovadă carnivorii, magul s-a mutat la Buenos Aires, care i s-a părut mai apt să Împărtășească doctrina azimelor, drept care nu a Întârziat să deschidă acolo o Înfloritoare prăvălie de cărbuni. Dugheana neagră ca bezna l-a ancorat la masa lungă și pustie a sărăciei; sătul de crăpelnițele foamei, Tai An și-a zis: pentru concubina nesătulă - Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu cei peste o sută de polițai puși pe chef În sala comună. Iar Johnny Stompanato Întîrziase deja douăzeci de minute. Bud porni aparatul de emisie-recepție. Se auzi obișnuitul zgomot de fond: furtișaguri din magazine și un jaf la o prăvălie de băuturi din Chinatown. Portiera din dreapta se deschise și Johnny Stompanato se strecură În mașină. Bud aprinse luminile de bord. Stompanato spuse: — Sărbători fericite! Unde-i Stensland? Am prospături și pentru tine, și pentru el. Bud Îl măsură din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
organelor sexuale expuse te făcea să vrei să vezi femeile pur și simplu goale. Rahatul ăla era pornografie făcută pentru bani, dar pe undeva, În procesul de creație, era implicat și un artist. O revelație. Jack merse pînă la prima prăvălie cu mărfuri ieftine, de unde cumpără foarfece, bandă adezivă și o planșetă de desen. Lucră În mașină. Lipi pe hîrtie figurile decupate din reviste - bărbații și femeile separat, iar cei care apăreau În mod repetat puși alături, pentru a ușura identificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de forță ca să obțină de la prostituate diverse favoruri, mai ales orale, Încerca să-i șantajeze pe comercianții din Hollywood ca să-i determine să apeleze la serviciile sale de „protecție“ În afara orelor de program - adică să-l lase să doarmă În prăvăliile lor cînd era dat afară din apartament pentru neplata chiriei. În iunie 1950 mult prea numeroasele plîngeri Împotriva lui Lunceford au determinat punerea sa pe liber. Toți cei patru polițiști au declarat că, probabil, omul nu a fost o victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
luați la întrebări, au povestit că o mai văzuseră pe fată și, fără să fie întrebați, au vorbit despre bătrânii stăpâni peste o curte prea mare, cum de nu le-a fost naționalizată? doar se știe că avuseseră înainte de război prăvălia de la capătul străzii, unde s-a făcut dispensar. Dar băieții n-aveau nevoie să mai afle, citiseră în noaptea de dinainte, până la ziuă, dosarele bătrânilor și ale tuturor locuitorilor străzii și ale rudelor lor până la a treia spiță și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un prag chiar și în umilință și în disperare și în așteptare pe care îl atingi și pe urmă se înstăpânește o liniște nemăsurată, și nu se mai aude palpitația inimii de parcă n-ar mai bate; ca atunci când ai o prăvălie la stradă, cu ferestrele neastupate și ușa larg deschisă, încât poate intra oricine, să vadă și să cumpere, și aștepți în spatele tejghelei oamenii care nu intră și nici măcar nu se opresc să privească prin geamurile curate spre lumina vag îmbietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din drum, a spus tata când am dat de ea prima oară. Cea pe lângă care trec cu mașina în drum spre serviciu. — Oare au și o prăvălie? a spus mama. Precis că totul e mai ieftin decât în sat. După aceea, mama a început să cumpere numai de la fermă ouă și legume și în scurt timp vizitele au căpătat pe lângă aspectul practic și unul de socializare. Manifestându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
același țel; în acest fel, creștinul nu va privi niciodată un serviciu ca fiind mai de cinste sau mai de ocară decît altul, fiindcă toate sînt spre slujirea aceluiași Dumnezeu. Fiecare își face partea sa ca un slujitor în marea prăvălie a aceluiași stăpîn și fiecare își primește plata la sfîrșitul zilei, nu în funcție de felul muncii prestate, ci de credincioșia, zelul, grija și dragostea dovedite față de stăpîn. II. După îndatoririle față de propria-i stare (între care sînt cuprinse și practicile religioase
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de ajutor. Plecînd de la judecătorie, eu și señor Danvila am coborît dealul la pas către orașul vechi. Acea mică enclavă din spatele hotelurilor care mărgineau plaja era un sat tematic restaurat de o manieră extravagantă, cu străzi care imitau stilul andaluz, prăvălii de antichități și măsuțe de cafenea scoase În aer liber sub portocali. În mijlocul unui decor de scenă, ne-am sorbit În tăcere frapéurile și l-am urmărit cu privirea pe proprietar cum stropea cu un ibric de apă clocotită pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
intre În negoțul cu tutun. Firma familiei nu era foarte mare. Era specializată În trabucuri, pipe de măceș cioplite de mână și un sortiment propriu de țigări Virginia (o altă aromă care s-a pierdut). Firma deținea două sau trei prăvălii, inclusiv cea din Piccadilly Arcade, cu o clientelă distinsă, deși nu foarte stabilă. Din diverse motive - fără Îndoială nu pentru că tata nu s-ar fi zbătut -, cam prin anii ’30 firmei a Început să-i meargă din ce În ce mai prost, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
gestul de indisciplină a subofițerului. De altfel, nu întâlnește pentru prima oară astfel de manifestări din partea aliatului german, în special la cadrele inferioare. Lasă grăbit în urmă forfota obositoare a bulevardului și cotește spre o stradă mai liniștită, cu multe prăvălii mici, înghesuite între case ridicate pe verticală într-un etaj sau două, cu mansardă și lucarne. Fațada unei bodegi, acum închisă, este în lucru și pășește cu grijă printre bucățile de tencuială căzute pe trotuar. Citește meniul afișat în fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înfățișare pe care o știe din totdeauna: funcționari grăbiți, slujnice venind de la piață cărând pâine și verdețuri proaspete în panere adânci, țărani cocoșați sub cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori, făcând uitate ghetele grele, frigul, umezeala și zăpada. Semnele războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de mîine, pîine nu mai e În comună de mult, grînele se predau la stat, nici porcii nu mai au ce mînca, se pleca o dată pe săptămînă sau cînd se putea, la oraș să se cumpere pîine cu sacii de la prăvăliile unde li se vindea pe ascuns, cu suprapreț, căci brutăriile Încetaseră, existau - ca-n toate orașele - cîte o fabrică-două de pîine. Lung Însă nu era cu noi, nu știa de vorbirile noastre la ceasul acela, dacă ar fi fost s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-l omor! Și câte altele. Așa-s oamenii, bată-i norocul. Când văd cu ochii, parcă dracu le-ar fi șoptit-o la ureche. Astfel, d Germain e la opt dimineața și până la cinci seara oamenii au fost luați de la prăvălii, de la interesele lor, pentru...? Pentru ca inspectorul să vie, să se uite câteva minute la ei, de li-s frumoși ochii ș-apoi să plece cu Domnul, fără a comanda cea mai mică mișcare, fără a face nici un fel de esercițiu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Granițele Moldovei se vor păstra intacte în toată întinderea lor. Art. 6 Exercițiul cultului musulman e oprit pe toată întinderea țărei. Art. 7 Nici un musulman nu va putea avea, sub titlu de proprietar în Moldova, nici pământ, nici casă, nici prăvălie. Art. 9 Negoțul Moldovei e deschis pentru toate națiile comerciante. Cu toate acestea turcii vor avea preferență înainte[a] celorlalte nații pentru cumpărarea de producte pe cari le vor tocmi în porturile Galați, Ismail și Chilia; dar ei nu vor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zice proverbul - cum putea dar d-lui să nu se ducă acolo unde duc toate căile? Acolo d-sa s-a recomandat ca strănepot al unui negustor genovez, anume Giorgio, care la anul una mie o sută unu a deschis prăvălie de mărunțișuri lângă. Dunăre și că de atunci acel loc se cheamă Giurgiu. După ce în fiecare italian a găsit o rudă mai de aproape sau depărtată, și-a propus cererea. Niente, i s-a răspuns din toate părțile. E drept
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
principii era la ordinea zilei. Mai ales acuma, înaintea desfacerii totale, fiecare din d-nii deputați liberali scotea cu atâta ieftinătate principiile sale pe piața alegerilor viitoare încît ajunsese câte zece mărturisiri de pur liberalism la lețcaia roșie; Camera ajunsese o prăvălie în care fiece panglicar cu mâncărime de limbă scotea câte o panglică de un ceas și jumătate de lungă, aceasta nu pentru a lumina pe cineva sau a lămuri cestiunea, ci pentru a poza în această atitudine înaintea țărei alegătoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
între patru ochi cu biciușca de călărie și cu izbituri cu piciorul pe uș-afară, mai cutează a zice că de la 1848 și pîn-acuma orice idee de progres, de dreptate, de libertate și de naționalitate de la ei [a] venit. Adecă de la prăvălia bizantină C. A. Rosetti paragraful Comp. Șase sute de milioane de franci datorie publică - iată ce vi se datorește vouă. Împlerea țării cu elementele străine, vânzarea ei prin concesiuni pe nouăzeci de ani, precupețirea Basarabiei, vărsarea în zadar a sângelui oștirii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]