2,230 matches
-
rău - și În același timp era totul adevărat și nu era, pentru că așa trebuia să se Întâmple. Emma primi șervețelul dacă nu din alt motiv, măcar pentru a-și tampona sângele care-i picura de pe buză pe bărbie și se prelingea pe gât și ar fi pătat cămașa - ar fi pătat-o, iar generalul și-ar fi dat seama, ce rușine. Închise ochii pentru a uita imaginea lui Antonio răsturnat deasupra ei, atât de aproape Încât greutatea lui Îi strivea corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o grandoare inexorabilă. Valentina se Întoarse În salon și apoi dispăru pe hol. — Tati! Îl chemă din nou Kevin cu vocea răgușită - când vii? — Iată-mă, Îi răspunse. Avea cămașa udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chircită pe o banchetă acoperită cu mușama lipicioasă. Bobo a trecut pe lângă ea vijelios și-a intrat în laborator, începând să vorbească din ușă, uite, Iuli, ce mi-a ieșit pe gât, uite-aici, punctele astea roșii din care se prelinge lichid, pare să fie infectat, îmi bag picioarele în mizeria asta de spital, unde te îmbolnăvești numai dacă intri să dai bună ziua. Am avut o pacientă acum câteva minute care avea exact chestia asta... Iuli îl privea cu ironie prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
minute a văzut-o. Stăpânea un scaun, cu un picior ridicat și încoronat de amândouă brațele. Îl asculta pe Andrei Ionescu în mijlocul vacarmului, de parcă ar fi fost doar ei doi. Ochii Giuliei, ca două picături de păcură gata să se prelingă, îi spuneau clar cât este de îndrăgostită și, uitându-se la ea, se simțea de parcă i s-ar fi spart în inimă un milion de coacăze coapte. S-a repezit spre gâtul lui Andrei, hotărât s-o iubească până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de iulie a anului 2005. Și dintr-odată buzele lui Andrei Ionescu încep să se miște. Lent, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, într-un moment de mare nehotărâre. Apoi oftează lung și din gura lui începe să se prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trăiesc în țară Ăștia pe cine vina dau? Unul ce vorbește agramat E incoerent, dar cu stil aparte Se dă stilat și literat, Dar n-a deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au crezut pe cuvânt. Ba mai mult s-au dus cu el. Văzând că în sfârșit planul lui dă roade și ceea ce și-a propus e ca și a lui, îi sticleau ochii de fericire și un surâs murdar se prelingea sub mustața tușinată. Inima îi era plină de veselie și stomacul chiorăia dornic să se înfrupte din carnea proaspătă. În timp ce mârșavul pregătea măcelul, capra, nebănuind nimic din toate acestea, s-a întors de la piață chiuind și râzând, bucuroasă fiind că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mici, neobservabile, discursul pregătit de tatăl tău. Culmea! Pentru întâia dată, nu puteam fi atent la ce se discută. Auzeam cuvintele, le vedeam în minte, amestecate, stâlcite, dar nu le rețineam. Mă uitam doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu ți-o așteptam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apa. La întoarcerea de 360° simți o briză caldă, bătându-te în față. Nisipul de pe plajă este cald și bucuria fiecărei zile se resimte în fiecare bob de nisip. M-am trezit zâmbind la acele amintiri. O lacrimă mi se prelinse în treacăt printre gene și se rostogoli în jos pe obraz. Apoi un torent de lacrimi de regret și de dorință de a merge din nou la Jeffrey-Bay. Cu greu, am murmurat un: Îmi pare rău! Printre lacrimi, el zâmbi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
capul lui, îmbrăcat în costum de aviator. Se oprește în dreptul unei case bătrânești. Deschide ușa și scârțâitul acesteia i se pare neschimbat. Înaintează cu emoție oprindu-se în camera unde, pe un perete, se află multe diplome. O lacrimă se prelinge pe obraz. Bieții lui părinți, câte sacrificii trebuie să fi făcut pentru ca el să-și termine studiile! Tată! strigă Ionel. Omul cu părul alb a recunoscut din cealaltă cameră vocea ce-l cheamă. Bată-te norocul! Te-ai întors? Îmbrățișându
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
biciuirilor de cerneală. Soarele ca o portocală dispăruse demult într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi bătea din ce în ce mai tare și nu se putea mișca. Auzea pași în spatele său, care se apropiau din ce în ce mai repede. O durere insuportabilă îl țintui chiar în pragul ușii. Simțea cum capul stătea să-i explodeze. Picături de sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care frații Frunză își făcuseră cartier general, eram destul de obosiți de târâșul prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai departe prin lan, Puiu mi-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la îngrășăminte, era tras peste acel ceva și, legat în partea de jos, nici forma nu i se distingea prea bine, dar retrăgându-mi capul înapoi în lan, mi s-a părut că acolo jos, unde sacul era legat, se prelingea ceva vâscos și roșu, iar când m-am așezat la loc, lângă Puiu, am simțit cum mi se întoarce stomacul pe dos, și m-am uitat la rădăcina spicelor de grâu și la tulpinele lor culcate la pământ sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
văzusem asupra lui, ni l-a vârât sub nas, spunându-ne să privim cu atenție, că e o baionetă adevărată, provine din același mormânt ca și casca, iar șanțul acela lung și îngust de pe lamă e făcut special ca să se prelingă sângele pe-acolo, iar dacă nu-i respectăm ordinele întocmai, atunci să nu ne mirăm dacă o să vedem propriul nostru sânge curgând pe acolo, și că jură cu mâna pe inimă că ne-o înfige în burtă, cu propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de mult că n-am vrut să-mi scot încă o dată capul din lan. O vreme, am rămas nemișcați, pe burtă, iar la un moment dat, ridicându-mă în coate, am simțit cum transpirația amestecată cu vopseaua neagră mi se prelinge pe ceafă, până la subsuori, și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a umflat râsul, Puiu m-a tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
destul și că mă predau, și în clipa aia cuțitul din mâna lui frate-su are să se oprească și eu o să fiu liber să plec, iar eu m-am gândit la lancea înfiptă în pământ și la sângele care se prelingea din sacul de plastic, și știam că de-acum pentru mine e totuna, și atunci am spus că cinstit ar fi dacă și Romulus și-ar pune palma lângă a mea, dar Romulus nici măcar nu s-a înfuriat la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâna dreaptă, iar taică-su i-a zis să-și ceară iertare, apoi i-a tras cu putere un pumn în plex, Prodan s-a chircit de parc-ar fi dat la rațe, un fir de salivă neagră i se prelingea din gură, și atunci taică-su a mai ridicat o dată mâna, iar Prodan a făcut un pas înapoi și i-a cerut iertare, se vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos și se înfipsese în pământ, la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama, dar atunci am smucit o ușă și iată-mă din nou în camera mare, mama stătea într-un picior lângă unul dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale sticlei, un cap de antilopă căzuse de pe perete, și capul cel mare de leu era pe jumătate căzut, ambasadorul stătea sub el, sprijinindu-l cu o mână ridicată deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plicului, l-am pus în buzunarul interior al hainei, lângă regele meu alb, din os, și m-am uitat la Csákány și i-am zis că-i mulțumesc, o să am mare grijă de plic, și două lacrimi mi s-au prelins la vale pe obraji, le-am șters cu dosul palmei și i-am zis că acum o iau spre casă. Atunci Csákány s-a ridicat în picioare, a venit la mine, mi-a pus mâna pe umăr și-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acul policarul și să las să picure trei stropi de sânge peste firul de păr. Acul era atât de ascuțit, încât nici n-am simțit împunsătura, nu m-a durut decât când am scos acul și au început să se prelingă picăturile, mari și purpurii, de sânge. Csákány mi-a ținut bulgărele de noroi sub deget, a așteptat să cadă cei trei stropi, după care mi-a spus să-mi ling rana, ca nu cumva să fac puroi, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numele În timp ce Îi Întindea mîna. - Dumneata trebuie să fii comandantul Fersen. Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capul În mîini, se ruga lui Dumnezeu s-o absolve de păcate. - Am făcut ce credeam că e drept, așa cum am făcut odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie ca Loïc să mă ierte... Glasul i se frînse.Lacrimile se prelinseră În tăcere pe obrajii zbîrciți, fără ca ea să dea semne că vrea să le șteargă. Mult mai tîrziu, Întinse mîna spre geantă și scoase un plic din hîrtie groasă, cu marginile sfîșiate. Pe un colț al plicului, În stînga, figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]