1,827 matches
-
imens și porumbac al bunicilor, botezat astfel tot de către Victor cel iubitor de istorie. Aneta a ieșit zgribulită pe colțul prispei și a strigat: Valerică, vină că te cheamă mama! Acesta a cerut aprobarea de la mama-Maria (Victor era la „restaurantul” preotesei Buzdugan!) și Încotoșmat cu ce se găsea ajunse la ușa tindei de după care Îl aștepta Aneta. Mirosea frumos, iar instinctul său și alte Întâmplări de același fel Îi spuneau că bunica Îl va trata cu oarece bunătăți, niciodată nu-l
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zdruncinat mult despărțirea, se rupea o imensă bucată din cerul său senin și realiza În mintea sa finalul trist al copilăriei, intuind perioada grea ce va veni. La toate necazurile lui Victor se mai adăuga Încă unul. La Întâlnirile de la Preoteasă, unde vinul nobil și galben continua să curgă, caracterul și verticalitatea recunoscute ale lui Victor Olaru (puțin șifonate după ce s-a „trecut la colectiv” și a ajuns magazioner) și „in vino veritas”-ul Îl ajutau să-și de-a frâu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-și uită mamele, ci le iau după ei în rai. Care rai? Și Allah, și Ahura Mazda locuiau în aceeași îngrăditură pardosită cu lespezi, ca o tablă de șah, și-și schimbau între ei sandalele. Totdeauna gândise că maică-sa, preoteasa, va ajunge la Dumnezeu și va sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare. Când venea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a petrecut răsăriturile la docuri și între vânzătorii de pește, de unde o văzuse că își cară proviziile. Ea a fost ceara îmbălsămată care a umplut crăpăturile dintre el și Ghazal, miezul dulce și acru al sfârșitului tinereții. Chiar era o preoteasă a martirilor, așa cum crezuse, dar fusese sigheh pentru un mullah. Când s-a săturat să o aibă, propovăduitorul Coranului a trimis-o în singura cameră a internatului școlii care avea doar un pat. Celelalte aveau câte zece și erau pline
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a ulei și-a vopsea proaspătă. A venit și preotul de slujise la temelii. Adusese lucrurile în două camioane mari, se uitase la odăile spălate și dichisite, clătinase mulțumit din cap. Antreprenorul îi dăduse cheile, putea să se așeze cu preoteasa lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
preoteasa lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gătit ceva la iuțeală și a adus și o ulcică de vin vechi, pus deoparte de bărbat pentru prieteni buni. S-a dezlegat limba părintelui. A început să povestească din tinerețele sale. Era de la țară, învățase prin școli, luase o preoteasă cu stare. Femeia îl făcuse om. -La scos din noroaie și sărăcie. A umblat pe la Mitropolie, pe la cei mari, că și preoția avea rangurile ei. Îi dăduseră parohia asta. Venise, n-avea ce face. Era mulțumit că cel puțin slujea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și, ca În cazul Templului de la Ierusalim, cel mai important se află În metropola lor; numindu-se Almack’s2, un cuvânt a cărui etimologie este nesigură. Slujbele lor se desfășoară mai ales noaptea, având Marii lor Preoți și Marile lor Preotese, care Însă nu sunt numiți pe viață. Ritualurile, presupuse de unii că au un caracter Menadic, Eleusin sau poate Cabiric 3, sunt strict secrete. Secta nu este lipsită nici de Cărți Sacre; ei le numesc Noutăți Mondene. Totuși, Canonul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nume cu care nu mă puteam obișnui, și-i spuneam Afinoghen, în amintirea unui unchi care fusese și el călugăr. A primit parohie la G. și pentru toți era acum popa Sobaru. Își luase numele după cel de fată al preotesei, ea însăși fiică de preot. Al lui, de mirean, Drăcuitu, i-a spus episcopul, nu era recomandat să-l mai țină după hirotonisire. M-am pornit de câteva ori spre G., am ajuns chiar până la autogară, la Obor, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se zicea „Chirică șchiopul”, că nici până azi nu am reușit să înțeleg de unde venea această denumire. El, părintele, începuse a face un gard la casă și, din cauza sărbătorilor, se cam lungea mult treaba. Într-o zi de luni dimineața, preoteasa îi zise: „Mai scoți la capăt gardul sau te apucă celălalt an cu el așa?”. Părintele îi zise că nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe el și îi zise: „Mata, părinte, când auzi de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sărbătorilor, se cam lungea mult treaba. Într-o zi de luni dimineața, preoteasa îi zise: „Mai scoți la capăt gardul sau te apucă celălalt an cu el așa?”. Părintele îi zise că nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe el și îi zise: „Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de treabă, că în fiecare zi e sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor, mai modest, dar mai eficient. Iar în caz că acceptă totuși, senin, acest statut, întreaga societate îi va acuza de elitism... Popa Zamă și elitele intelectuale Către seară, a venit și popa Zamă, însoțit pînă la prag de zîmbetul bun al preotesei bătrîne, fetișcana de altădată. Și s-a încins cheful la toartă. N-a durat mult, fiindcă plecarea noastră îl îndemna pe preot la vorbă. A început cu doctorul. — Ei, cum ți-a mers lucrul, domnule Ionescu ? — Bine, părinte, foarte bine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ea nu demult singură în biserică, se pare că domnul nou-venit, care era Șef al siguranței publice, aflase ceva ce-l interesa, despre icoana dispărută. Părintele s-a oferit să continue discuția a doua zi, fiindcă acum îl aștepta coana preoteasa, care era suferindă. — Luați loc aici, lângă foc, spuse Costache invitându-l în fotoliul lui favorit, în care nu demult stătuse și Iulia. Vă ofer un ceai? Sunt foarte curios, cu adevărat, să-mi spuneți mai multe despre icoana aceasta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
seară se organizase un fel de carnaval studențesc, de la care nimeni și sub nici o formă nu avea voie să lipsească. Nu se acordau nici un fel de învoiri sau derogări de la regulă. În acel an Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa" era închisă pentru reparații. Pentru a evita aglomerația, studenții erau împărțiți pe grupe și ani de studii. În mai multe săli și pe coridoare se organizau activități distractive. Fete frumoase, săli ornate de sărbătoare, muzică populară și de dans; gustări
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ale școlii unde va lucra, mulțumit și bine dispus de alegerea inspirată, se îndreptă direct spre țintă. Trebuie amintit că în anul acela, repartizarea absolvenților de la facultățile din Universitate "București" s-a făcut la Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa" cu harta administrativă a României în față. Bidaru era fericit că nu a acceptat catedra de la Școala nr. 1 "Nicolae Bălcescu". Cine știe prin ce cătun o fi și aia?, se întreba el așa că a solicitat în mod expres Școala
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
salvare ce în plină viteză, cu sirena în funcție, intrase în incinta Cimitirului Central chiar pe sub nasul lui. Fenomenul i se păru curios. Într-un cimitir înghețat, la o oră matinală, când și preoții încă dorm liniștiți lângă coanele lor preotese, acolo nu au ce căuta decât morții în cavourile de piatră și, probabil, strigoii, dacă or fi existând. O fi înviat vreun mort, glumi în sinea sa Bidaru grăbind pasul pentru a ajunge la timp la datorie. O tradiție ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră, săraca, a fost mărturisită de doamna preoteasă care, mai lipsită de experiență, o fi lovit-o, din greșeală, cu vreun crucifix mai lung. Eu, care știam, până atunci, că doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri imediate Ninetei, care, după ce a aflat ce și cum, a admis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri imediate Ninetei, care, după ce a aflat ce și cum, a admis că este posibil ca atunci când preotul este foarte absorbit de cele lumești, că om este și el, făcut din carne, oase și dorințe, preoteasa să poată asculta mărturisiri, că doar de aceea este soție de preot. I-am spus confidentei mele Nineta pentru că eu nu mă lăudam oricui; eram foarte modest că m-a apreciat mult domnul acela căruia doamna îi spunea tovarăș, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acum Într-o dominatoare, așa cum larva de albină, dacă e Îndopată corespunzător cu lăptișor de matcă, devine regină, or pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit al Vieții. Acesta era principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe și un „ochi de pisică“. Marea Preoteasă cânta rar, pe nas, datele tehnice din talonul auto al lui El Té, pe care-l sustrăsese din poșeta Annei, vânturând un brăduleț odorizant despre care Începuse să creadă că era de esență divină, Întrucât mirosea din ce În ce mai puternic. Un timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș complicatele rețele. Impertinenta a ajuns și ea în confesional, la marea preoteasă care ascultă, înregistrează amănuntele călătoriei de la Caransebeș cu un tânăr aviator care... „Am căutat toată ziua un sutien ! Toate magazinele, nimic. Un sutien, auzi ? Bine, atunci umblăm cu țâțele goale și lăsate și crește coeficientul demografic, cum ne cer toate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
familia și-a schimbat apelativul grecesc și tot clanul a devenit Tupilat, să li se piardă urma. Însă tot prost s-au orientat: și băieții și fetele s-au dus de-a valma la seminar. Unii au devenit preoți, alții preotese. S-au închis la țară, s-au pus pe zidit biserici, școli, poște, pe crescut animale și copii. Bunică-meu, cel puțin, n-a vrut în ruptul capului să vină în oraș. Ce preoție mai e și aia într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cap mare, în cinci colțuri: grijania și parastasu’!. Pe alee mi-am făcut cu greu loc: cinci fetițe țopăiau cântând: „doi elefanți/se legănau/pe o pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau În veci pomenirea lui, fetele răposatului, preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i pot trimite decât iertare, lumină și iubire și rugi către Maica Domnului pentru ea și pentru copilul ei. Și mă rog și doresc din tot sufletul să înțeleagă și să se curețe. E păcat de fetița aceea frumoasă, luminoasă, preoteasă venită de Sus să cadă spiritualicește, numai pentru că timpul acesta îi îndeamnă pe toți să se repeadă după cât mai mulți bani, fără să mai privească și la cei de pe de lături. Păcat, fetița mamei! Eu îți doresc să înțelegi că
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]