3,420 matches
-
Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și subliniați expresiile frumoase. Împărțiți textul pe fragmente. 2. Scrieți mesajul care se desprinde din fiecare fragment. 3. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor: broboadă glasul clinchet de clopoței zilele de arșiță și de zăduf presar argintul viu al brumelor iar pădurile, înainte de a le scutura frunza, le ferec în aramă. femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple 4. Scrieți compuneri inspirate de textele următoare: a) Toamna (compune cu început dat ) „Toamna. Cel mai frumos
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elenă Marin Alexe Foaie sfântă de scriptură Dor de-al Domnului cuvânt, Fă de-apururi să rasară, Între oameni pe pământ. Foaie sfântă, dor de Isus Mare,adânc, nestăvilit.. Presărat cu umilință, Si purtat spre infinit Foaie sfântă-a lemn de cruce Și a fier trecut prin mâini Nu găsești...în tine forță, Mulțumire să îngâni. Foaie sfântă-ngenunchere Sus pe deal printre măslini, Suferință și iubirea Tremurând s-au prins
Poem trist by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83246_a_84571]
-
mea ar fi avut aceleași sentimente față de mine? Aș fi așezat-o pe genunchii mei și i-aș fi periat părul mirosind a curat. Mă imaginam punându-i un bujor după ureche sau prinzându-i În păr o agrafă drăguță presărată cu smaralde. Și ne-am fi privit amândouă În oglindă și am fi știut că ne iubim atât de mult Încât ne-ar fi dat lacrimile. Mult mai târziu mi-am dat seama că fiica pe care mi-o imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ce vreau să spun e că, indiferent care este credința religioasă a unei țări, există Întotdeauna un anumit grad de dorință de agoniseală. Și, oricât de budistă ar fi Birmania, se agonisește suficient În Țara Aurului. Ia uitați, țara e presărată cu șase mii de stupe și pagode cu o arhitectură dintre cele mai elaborate! Cu siguranță, monumente ironice ale unei religii bazate pe dorința de a se detașa de orice fel de posesiuni pământești. În aproape orice stupă, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ramă de lemn. Apoi, cu mistria de lemn, vedeți, are aceeași lățime ca și rama, Întinsese compoziția Într-un strat subțire și uniform pe sită. Apoi, spuse el, a luat bucăți de petale de flori și ferigă. Poliția Îl urmări presărându-le pe sita de mătase asemenea unor Înflorituri captive. Fetiței cu cățelul Îi plăcuse asta foarte mult, spuse fabricantul de hârtie. Se duse la altă ramă care se uscase deja și decoji o foaie de hârtie grosolană, de felul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îmbujorat. Poate era cazul să le cheme pe bătrâne, să Îi facă ceai de pelin. În fiecare dimineață, Împărțiți pe perechi, cei mai În formă se apucau de treabă. Scuturau păturile de bambus de eventuale insecte adunate peste noapte și presărau pudră de termite peste preșuri. La Început Încercaseră să Încălzească apă la foc, Însă acum făceau baie În albia pârâului, asemenea celor din trib. Își spălau hainele pe rând, purtându-le prin rotație, atât pe ale lor, cât și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
discuți despre diverse lucruri cu prietenii sau cu familia ta. Era bine dacă starea aceasta de fericire ar fi durat pentru totdeauna. Pentru mine conversația era foarte importantă. Jocurile nu reperezentau un interes personal. Ce înseamnă această „eliberare“: viața este presărată cu suferințe, iar starea de mântuire te scapă de această durere. Așa am înțeles eu lucrurile. Dacă te eliberezi, ești scutit de suferința din lumea aceasta trecătoare. Cărțile spuneau ceva despre un antrenament ascetic prin care să atingi acest prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru ei Aum încă reprezintă o opțiune. Nu spun că foștii membri se vor întoarce în sectă. Acum sunt conștienți de faptul că acesta este un sistem destul de periculos și recunosc cum că anii petrecuți în sânul sectei au fost presărați cu defecte și contradicții. Din câte văd eu, nu prea cred că există posibilitatea ca ei să se întoarcă în organizție. Am impresia că în mintea lor a rămas încă, mai mult sau mai puțin, un Aum ideal: o viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în două, aprinzând o jumătate și păstrând-o pe cealaltă într-o tabacheră de lemn lustruit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
La mulți din cei fătați ieri, parcă înainte de termen, li se pare că statul îmi face mie pomană și un mare hatâr că nu mă trimite la eutanasiere. Acesta se pare că este drumul nostru spre Europa. Un drum din ce în ce mai presărat cu cadavre, un cortegiu sumbru de români cu popa în frunte cântând, Veșnica pomenire. Cine spunea că nu se mi face nimic pentru bunăstarea poporului român? Iată că guvernanții încearcă să ne contrazică și să arate cât de eficienți sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără să avem lună. Alte impresii, alte tristeți, întunericul în straturi groase învăluia pământ și apă. Seninul apărea sumbru, presărând frică. Pe țărm toată lumea dormea, numai o luminiță de la restaurantul lui Mihali mărea prin singurătatea ei spaima. Barcagiu important, în afară de Cadîr, mai e și Ali. Ioana îmi vorbise de el cu mult înainte, cu entuziasm. - Este uimitor ce viață profundă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe mine în clipa aceea mă preocupa altceva, în legătură cu obsesiile mele. Făceam remarce asupra ciudățeniei omenești, căci Charles era capabil în același timp să povestească scene picante, să se amuze la nesfârșit, să aibă o mie de întîmplări galante, să presare suferințe fără nici un regret, și totodată să simtă nevoia imperioasă de a privi îndelung, singur, o dată cu răsăritul soarelui, neliniștele mării. Când i-am spus mai târziu uimirea mea Ioanei, ea s-a revoltat. - Îmi vezi și tu tragedia! Mie mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sfârșit, se văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită de iarbă, și în scurt timp ajunse la buza ei pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită a pădurilor ce îmbrăcau malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văicărelilor războinicilor, și încerca, de fapt, să-i cerceteze starea de spirit, iritarea. Poate chiar se căise. Ridică, la rândul său, privirea către sihăstrie. Cu o zi înainte ajunseseră la picioarele acelei stânci uriașe pe la apus, după ce străbătuseră un traseu presărat cu urmele mulțimii de refugiați, dar pe care aflaseră și semne evidente ale trecerii a ceea ce mai rămăsese din mica armată de burgunzi: desăgi, arme de care acum nu se mai puteau sluji sau cămăși de zale abandonate între ferigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
marginea acoperișului, iar în lumina blândă a lunii, ce se filtra prin ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și după felul în care se purta, pe ofițerul roman despre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse în incinta unde stăteau caii. înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de jur împrejur locul era presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii: în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite, pe puțin douăzeci de cai. Alții, îngroziți, rătăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vrei. Noapte bună. Sebastianus ar fi vrut să mai stea de vorbă, să-i mai pună și alte întrebări. Despre Balamber, de exemplu. Dar fu obligat să amâne pentru un alt moment. Ieșind de acolo, îl izbi splendoarea cerului, deja presărat cu o puzderie de stele. O porni în urma burgundului și avu astfel ocazia să traverseze o parte din tabără. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii mâncau; comentau, fiecare în felul său, întâmplările acelei zile sângeroase, însoțindu-se cu exclamații puternice sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peisajul devenea din ce în ce mai plat, acum că mingan-ul lăsase în urmă munții Jura. în spatele său înainta mica sa armată, cu ceea ce mai rămăsese din animalele ce le furaseră și cu carele încă inutilizabile după incursiunea burgunzilor. în depărtare, pe câmpia unduitoare, presărată de mici cătune abandonate și întreruptă din loc în loc de pâlcuri de copaci, putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în regiunea Bagaudiei. 3 Străbătură în ziua aceea patruzeci de mile, ținându-se pe drumul militar, pe care o părăsiră însă, în zilele următoare, apucând-o pe drumeaguri bătătorite, ce duceau când în sus, când în jos, printr-un peisaj presărat cu creste ascuțite și dantelate de granit, întrerupte de hăuri adânci și de multe conuri de origine vulcanică, îmbrăcate aici în iarbă, colo într-o vegetație deasă: punctele cele mai îndepărtate ale Arverniei, regiune puțin populată, pe care barbarii abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă popoarele Galiilor îl vor susține, n-o să fie altcumva decât victorios! Hunii nu știu ce-i așteaptă. 6 Lumina după-amiezii scotea în evidență nuanțele calde ale coloanelor de marmură din micul templu - coloane înșiruite în cerc, așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule și margarete - situat exact în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare mielul spintecat, în ale cărui măruntaie încă palpitând, haruspice-le cerceta cu o înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsarea întunericului, ținându-și calul la pas ieși la liziera pădurii și se găsi într-un mic luminiș, numai pietre și buruieni, care se termina pe buza unei pante ierboase. De pe terasa aceea naturală putea să domine câmpia de dedesubt, presărată cu focurile taberei barbare. După-amiază, un vânt cald limpezise cerul și luna răsărise plină și perfect rotundă, martor mut în noaptea ce se întindea peste câmpie. Cântecul sutelor de greieri se auzea din toate părțile. în pasul liniștit al calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grabă, mai repede decât se întâmpla de obicei cu copiii din neamul său, Balamber devenise iute mai puternic, mai crud și mai tenace decât ceilalți. Avarii învățaseră cei dintâi să le fie frică de el, însă drumul răzbunării sale fusese presărat cu capetele multor dușmani din alte și alte popoare. Acum că ajunsese în pragul celor treizeci de ani, numele său era cunoscut în tot neamul Hiung-nu, aproape tot atât pe cât fusese cel al tatălui său. Ca și el, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
târau tovarășii lor și îi depuneau sus, pe mal, fără să poată face altceva pentru ei. în punctele în care apa era cea mai joasă se ghiceau îngrămădiri de trupuri oameni și de cai. Chiar și câmpia în fața lor era presărată cu oameni căzuți. Balamber, sfârșit, se gândi că și de data aceasta fusese prins în luptă pe un râu; în comparație cu cea care tocmai se încheiase, însă, lupta pe care o dusese împotriva burgunzilor în Sapaudia îi părea acum doar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închideau intrarea în cort, Sebastianus regăsi cu plăcere aerul ușor al nopții. Furtuna diminuase puțin căldura pe care soldații o simțiseră atât de apăsătoare, iar vântul limpezise văzduhul, aducând în dar spectacolul primului pătrar de lună și al unui cer presărat cu o puzderie de stele. Peste tot, în jurul celor doi ofițeri, se întindea tabăra imensă - rezultat, de fapt, al unirii mai multor tabere, întrucât la tabăra unităților regulate romane, cu corturile dispuse în șiruri mai mult sau mai puțin paralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]