7,015 matches
-
Westminster (1285) menționează Parlamentul, deși este atribuit doar regelui. În a-nul 1290 însă, Statutul Quia emptores este atribuit "regelui în Parlament": the king in parliament. Această analiză a documentelor l-a determinat, probabil, pe Nicolae Iorga să aprecieze că pretinsa legătură între Magna Charta, organizarea stărilor și a Parlamentului în sistem reprezentativ este o "iluzie a istoriei"151. Cortèsurile Spaniei și ale Portugaliei au fost menționate printre cele dintâi Adunări ale stărilor privilegiate din Europa medievală. Stările (brazos, estamentos) cuprindeau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
propriu-zis erotic se îngemănează cu cel thanatic, când nu se confundă cu cel poietic. S-ar putea spune, prin urmare, că autorul ce-și plimbă adesea iubita "în umbra lirei lui. Orfeu..." face parte mai degrabă din specia rafinată a pretinșilor erotomani pentru care dragostea virilă nu este altceva decât o prelungire, mereu extatică, a iubirii prin și mai ales de poezie. Iată rațiunea pentru care, între prezentul iubirii ca ceremonial de întrupare a ideii de Unu în multiplu și trecutul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept idioți sau trădători și asemănați cu celebrii maeștri ai compromisului dezastruos Edouard Daladier și Neville Chamberlain, care i-au cedat lui Hitler în 1938, orbiți de iluzia păcii. Dar, așa cum arăta Paul Valéry, "nimic nu este mai rău decît pretinsele lecții ale Istoriei, atunci cînd ele sunt prost înțelese și prost interpretate". 7.4.1. Iranul Deși părea o țară încremenită în zona fundamentalistă în care o proiectase cu fervoare revoluția islamică, Iranul dă semne că se schimbă odată cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dicționar dedicat imitației, Bernard Dupriez se întreabă unde începe plagiatul și invocă situația lui Camus, în a cărui mărturisire din Discours de Suède, "nu pot trăi fără arta mea", îl citim pe Van Gogh (L'Homme révolté). "Trebuie spus că pretinsele plagiate pot depăși de departe modelele. Astfel, P.-A. Lebrun este autorul unui Cimitir la malul mării ale cărui plan, serie de imagini și chiar fragment de douăsprezece versuri sunt foarte asemănătoare Cimitirului marin al lui Valéry. Vom vorbi în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spre surprinderea și amuzamentul lui. Așa cum este utilizat de către membrii acestei școli, termenul de deconstrucție, pe termen lung, se referă, în primul rând, la modul în care unele caracteristici accidentale ale unui text poate fi văzute ca trădând, subminând, mesajul pretins a fi esențial"49. La modul general, deconstrucția reprezintă, conform lui Derrida, efortul de a redescrie ca important ceea ce metafizica a considerat ca secundar. Deconstrucția este, în consecință, filosofia care nu spune nimic. Astfel, în loc de "moartea filosofiei", Derrida preferă să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este interzis, candoarea, jovialitatea, care devin o avangardă, prin încercarea și reușita de a face bucățele așa zisa moralitate comunistă, pudoarea, teama și comunismul totodată, aruncând totul la gunoi. Din păcate, însă, "în mod regretabil, dar previzibil, unii scriitori (sau pretinși scriitori) susțin tentativa lui Nicolae Ceaușescu de redgomatizare a culturii românești, fie din oportunism, fie pentru că au o sensibilitate naționalistă care intră în rezonanță cu național comunismul lansat de Nicolae Ceaușescu cu acest prilej. Alții din fericire, exact cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
metodă de a conduce și de a fi condus?" Pe de o parte, societățile de tip Guayaki și Nuer. Lumi înapoiate pentru omul modern, organizate pentru a face imposibile dezbinarea societății, inegalitatea, servitutea voluntară. Pe de altă parte omul modern, pretins superior, pentru care un grup uman (organizat, civilizat) fără șefi, fără servitute voluntară este imposibil, de neconceput pe pămînt. Cine suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de uluire pe care un Nuer ar avea-o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de constrîngerile și determinismele impuse de ideea de realitate.) Aservirea omului modern față de științele umane este una din componentele servituții voluntare moderne. Problema care se pune este cea a relațiilor dintre cunoaștere, realitate, libertate și responsabilitate. Limitînd libertatea oamenilor, în numele pretinsului imperativ științific, științele umane le reduc responsabilitatea. Ele produc ceea ce vom numi a-responsabilitate. A fi a-responsabil înseamnă a fi convins și a demonstra că decizia și comportamentul nefiind libere, pentru că sunt, de exemplu, condiționate sociologic, problema responsabilității nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lei 15 par<ale>"41. Probabil, neîmpărtășind întru totul concluziile comisiei de anchetă sau, cel puțin, paguba materială înscrisă în documentul constatator, domnitorul Sturdza pe temeiul referatului întocmit de Epitropie în aceeași cauză, la 16 martie 1844 a dispus anularea pretinsului prejudiciu, nu însă și decizia înlocuirii din funcție a primului director al școlii, adoptată în ziua imediat următoare de instituția care-l și angajase. Nu știm care vor fi fost abaterile de la disciplina financiară a instituției nou create sau care
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
condeielor. Din fericire, mai sunt și autori care nu-l vor lăsa niciodată să se stingă, din aceia care poftesc cu nesaț la sîngele cald al literelor, erudiți și necuviincioși precum Orsenna, sau din cei care se revendică de la o pretinsă școală de luciditate ectoplasmică, indiferentă și iconoclastă, ce se ridică cu cinism (în fapt, cu o nevoie de autenticitate și de simplitate pe care nu o mai recunoaștem) și fanfaronadă deasupra mulțimilor, precum Houellebecq. Ambii aparțin acelei rase incomode a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de transformări sociale, politice și instituționale, acesteia i se refuză actualitatea. La fel ca și pentru Habermas, pentru care modernitatea reprezintă un proiect incomplet, Anthony Giddens consideră scepticismul iluminist radicalizat drept ""foarte" modern, dar nu "post"modern. Și el atacă pretinsa obiectivitate a științelor sociale, dar insistă că abandonarea hermeneutică mai poate încă oferi descrieri realiste ale socialului"133. 2.2.2.4. În urma disputelor, importantă rămâne dezbaterea O poziție ușor mai conciliantă este oferită de către David Lyon, care valorizează mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se simtă mai bine faptul că există imprezentabil"216. Lyotard include "mărturisirea" imprezentabilului în "războiul" pe care îl declară totalității, nostalgiei unității și reconcilierii conceptului și sensibilului. Imprezentabilul este astfel înțeles și ca un procedeu de a se desprinde de pretinsa dorință a modernilor de a "furniza realitate", care este acum înlocuită cu inventarea aluziilor "la conceptibilul care nu poate să fie prezentat"217, aluzii care eludează principiile și regulile prestabilite, privilegiind astfel evenimentul. Pornind de la aceste indicații oferite de Hassan
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Toate aceste repetări de elemente tehnice, pretind gimnastelor executarea tuturor acțiunilor necesare pentru reușita lor la parametrii normali, solicitând În forma, cu intensitățile, În direcția, cu amplitudinea normală, exersând calitățile și funcțiile motorii, precum și componentele psihice, În concordanță cu exigențele pretinse. Aceste exerciții contribuie la implinirea suportului morfofuncțional pentru tehnică, În modul cel mai fidel față de cerințele competiției, atunci când lucrăm pentru pregătirea de concurs. Nici o altă grupă de mijloace nu poate realiza complexitatea si fidelitatea pregătirii fizice specifice, ca diferitele
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
deficitul democratic" al Uniunii Europene este o falsă problemă sub pretextul că și statele de tradiție suferă de aceeași imperfecțiune. Dar conform maximei, "nimeni nu își poate invoca propria degradare". De aceea, știința politică, care nu se complace în cinismul pretinselor teorii "realiste" ale puterii, are imperioasa misiune de a înțelege cauzele acestor fenomene și de a le găsi soluții. ORIGINILE DEFICITULUI DEMOCRATIC Această problematică este abordată în numeroase lucrări. Juriști, politologi, filosofi sau economiști, toți se întrec în ingeniozitate în
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este relativă. Ea uită să vorbească despre rolul subiectului activ. Căci prin mintea și corpul savantului se produc toate manipulările realității naturale. La rândul lor, psihologii, ca savanți creatori, uită că ei înșiși, ca oameni sociologizați, îi preexistă psihologiei ca pretinsă știință a sufletului; că sufletul lor este implicat în cunoașterea altor Ego-uri. Încât psihologia obiectivistă nu poate spune ce este sufletul, ce este trăirea valorizatoare, voința răsfrântă asupra vieții corporale și alte asemenea fenomene psihice. Unii au crezut că ar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antisocialiste poloneze realizate atât prin ceremonii religioase, cât și cu mijloacele contraculturii au îndemnat pe unii scriitori, filosofi și umaniști să privească mai degajați "directivele" de partid, să compare realitățile noastre cu cele ale altor popoare ori cu diferite tendințe pretinse a fi valabile la scara umanității. Influențe tot mai mari au avut "noua critică", structuraliștii francezi și americani care criticau tot mai insistent exagerările istoriste și etnocentriste. La noi se foloseau argumente inspirate de lingvistica nouă, teoria informației, logica matematică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de educație și de sănătate de la noi sunt părăsite (abandon) ori respinse de adolescenții și tinerii dedicați studiilor sau serviciilor din școlile și spitalele altor țări. Școala obligatorie este tot mai greu de urmat, din cauza "taxelor" și altor mici ciupeli pretinse familiilor. Până în anul 2011 s-au desființat peste nouă mii de paturi din spitale, rămânând circa 420 de unități spitalicești slab subvenționate și administrate, din cauza scăderii PIB-ului. Reducerea serviciilor de prevenire a bolilor măresc cotele mortalității infantile, a bolilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
documentar. Poate fi considerat manipulare și faptul că un autor, regizorul, impune o viziune estetică. De ce ai pus camera în unghiul ăsta, de ce l-ai filmat de jos, ca să i se vadă părul din nas? Este un fel de ipocrizie pretins binevoitoare, care poate merge la nesfârșit și la un moment dat trebuie să i se pună capăt: ceea ce contează este intenția mea față de această realitate. Un alt aspect important: este vorba de sprijinul material acordat de regizor personajelor. De exemplu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
realizările din științele naturii pentru a evidenția acțiunea acestor legi. Două lucruri atrag aici atenția. Mai întâi, că dacă ceea ce este definitoriu pentru știință este faptul de a supune ideile controlului faptelor, atunci această condiție nu va fi satisfăcută de pretinsele „legi generale ale mișcării și dezvoltării naturii, ale societății omenești și ale gândirii“. În al doilea rând, că descoperirile științifice îi apar autorului interesante și importante în măsura în care ele „confirmă“ anumite principii filozofice. Concluziile cercetării vor fi criticate ori de câte ori ele nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
condiții. În concluzie, caracterul imprevizibil al direcției pe care a luat-o evoluția speciilor pe pământ reprezintă o consecință firească a caracterului aleatoriu al proceselor ce determină cursul evoluției, și nu expresia insuficiențelor teoriei din punctul de vedere al unor pretinse cerințe normative ale cunoașterii științifice. De altfel, afirmația că principiul selecției naturale nu poate fi utilizat pentru a formula predicții încununate de succes nu este corectă. În conjuncție cu informații despre factorii care favorizează anumite variații ale caracterelor, despre mecanismele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
toate explicațiile istorice, din discipline ca biologia evoluției, geologia, oceanografia sau meteorologia, vor putea fi reduse la explicații prin legi. Autorii care, din diferite motive, resping explicațiile darwiniene ale istoriei naturii nu ezită să aducă în primul plan al discuției pretinsa lor calitate științifică îndoielnică, invocând, între altele, autoritatea lui Popper ca filozof al științei. Este și cazul unor autori creaționiști. Un bun exemplu îl oferă cartea mult discutată a profesorului de drept Phillip E. Johnson, Darwin on Trial. Johnson, care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
numai în felul acesta ne vom integra efectiv 'Europei', cândva, dar în mod real și fără iluzii. Să transformăm deci 'Europa' dintr-un mit într-o realitate locală, pozitivă. Trebuie aruncată peste bord această 'formă fără fond', vagă, literară sau pretins 'filosofică', numită în cultura românească, mai ales de la 1848 încoace, 'ideea europeană'" (Marino 1995, 12). În aceeași notă se înscrie și opinia lui Sorin Antohi: "De aproape două secole, o parte tot mai însemnată a elitelor noastre își construiește identitatea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
etnice și religioase care ar putea păstra legături de fidelitate cu statele vecine și minoritățile care se zbăteau să-și salveze instituțiile culturale și identitatea în condițiile scăderii lor demografice accentuate (Illyés 1982; Andreescu 2005). Astfel, în ciuda caracterului său inițial pretins internaționalist, regimul comunist român din anii '70 și '80 exacerba prin propagandă discursul naționalist, inclusiv cu scopul controlului ideologic (Verdery 1995). Dar situația a fost radical diferită nici după 1989. Deși relațiile româno-maghiare s-au îmbunătățit simțitor de-a lungul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
inițial de Henry David Thoreau în On the Duty of Civil Disobedience (1849) ca nesupunere civică, adică acte de încălcare deliberată a legii sau acțiuni extravertite de legalitate discutabilă, al căror scop declarat este de a aduce în fața publicului fie pretinsa ilegitimitate, fie lipsa de justificare etică sau politică a anumitor legi guvernamentale sau politici ale statului sau ale corporațiilor. Înțeleasă în acest fel, nesupunerea civică nu este sinonimă cu necivilitatea, deși este uneori denunțată de aceia care se tem de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]