12,874 matches
-
pentru prima oară în viață, îmi e dat să simt forța deplină a unei comparații. Acest bărbat, de meserie agent imobiliar și consilier al primăriei din Davenport, zice că a dormit buștean și dinaintea ochilor chiar îmi apare un buștean! Pricep. Neîntors, greu ca un buștean! — Bună dimineața, îmi spune el și acum îmi pică fisa că, la el, cuvântul „dimineață“ se referă anume la orele cuprinse între opt. a.m. și douăsprezece la amiază. Niciodată nu mi-a dat prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
are și cine n-are ceas de mână sau că primesc un cadou de cinci lire de la „înstăriții“ mei părinți? Știi de ce-s tâmpite discuțiile astea și de ce n-am răbdare să le ascult? Fiindcă știu că, în mod inerent, pricepi, în mod inerent! - da, pricep! Ciudat, nu zic, dar întâmplarea face ca engleza să fie limba mea maternă! - în mod inerent, sistemul în care m-am implicat (și de bună voie, e și ăsta un aspect crucial - de bună voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceas de mână sau că primesc un cadou de cinci lire de la „înstăriții“ mei părinți? Știi de ce-s tâmpite discuțiile astea și de ce n-am răbdare să le ascult? Fiindcă știu că, în mod inerent, pricepi, în mod inerent! - da, pricep! Ciudat, nu zic, dar întâmplarea face ca engleza să fie limba mea maternă! - în mod inerent, sistemul în care m-am implicat (și de bună voie, e și ăsta un aspect crucial - de bună voie!), e umanitar și drept. Atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu știu ce să zic, i-am întors-o eu, autodezaprobarea e, la urma urmei, o formă clasică a umorului evreiesc. — Nu a umorului evreiesc, ci a umorului de ghetou! O remarcă deloc drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare duseseră la apariția unor oameni dezagreabili ca mine - speriați, mereu în defensivă, autodezaprobatori, emasculați și corupți de viață petrecută printre neevrei. Evreii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un lucru ce, cu siguranță, i-ar fi sărit în ochi din primul moment oricărei persoane cu o pregătire mai puțin bună - sau, poate, cu o pregătire mai puțin proastă - decât aveam eu, la vremea aceea, în arta gândirii. Am priceput că aceste fraze nu aveau nimic de-a face una cu alta. Am înțeles că dacă, vreodată, ar fi fost sesizat un principiu unificator al paragrafului, acesta ar fi trebuit mai curând impus din exterior decât dezgropat dinlăuntrul lui. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se adresă Încurajator de pe coridor Înainte de a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
referă la jocul englezesc de crichet. Se familiarizase cu termenii În ultimii cinci ani, iar aceștia se asociau În mintea lui cu gazonul măturat de vântul sărat și supravegherea copiilor nedisciplinați, Încleștați Într-un joc căruia el nu-i putea pricepe miza, dar semnificația religioasă a cuvintelor În cauză Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări le Înțelegea și ele Îi dădură ocazia de care avea nevoie ca să-și exprime doleanața. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-și piardă răbdarea. Nu voia să stea toată noaptea și să povestească. Picioarele ei, care pendulau În aer, fără să atingă podeaua, Îl excitară. — Ne vom simți bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile peste ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile peste ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plec cu trenul acesta, spuse ea. Trebuie neapărat! Înțelegeți-mă, vă rog! El se scutură, eliberându-și brațul, și o repezi pe un ton aspru și precis, iar pince-nezul lui se mișcă În sus și-n jos, dar ea nu pricepu ce Însemnau acele cuvinte. Apoi ofițerul părăsi sala de așteptare. Coral Își lipi fața de fereastră. Printre două frunze de gheață, Îl văzu pe german plimbându-se În sus și-n jos pe lângă linie. Încercă să vadă până la vagonul-restaurant. — Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
părul tuns scurt. Aia e o fotografie veche. Nu-i place să fie pozată. — Arată sinistru. — Am pus-o acolo În caz că Încep să mă simt pusă pe rele. Scrie versuri. Sunt câteva pe spate. Sunt foarte proaste, cred. Nu mă pricep deloc la poezie. — Pot să le citesc? — Sigur că da. Probabil ți se pare caraghios să-mi scrie cineva mie poezii. Janet Pardoe se uită În oglindă. Myatt Întoarse fotografia și citit: Naiadă zveltă, rece, Născută-n râu, Alergând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ori. Toate orașele alea europene se amestecă Într-unul singur, de ajung să le confund. Nu vreau să-ți faci tu griji, scumpa mea, spuse luându-mi mâna și sărutând-o. Cum poate Londra să se confunde cu Parisul, nu pricep. Dar tu ce căutai la Londra În weekend, de fapt? am Întrebat pusă pe harță. — Cred că era... Hunter făcu o pauză de gândire, ca și cum era ușor confuz. Până la urmă, spuse: —... atunci a fost. O Întâlnire de ultim moment cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
străin, să-ți stea ca un pai În ochi pe superba marmură albă din baie? I-am spus că aș putea să-Împrumut o periuță de dinți, dar că nu putea să și-o aducă pe a lui. Nu prea a priceput el complexitatea subtilă a acestei cereri. Fără să țin cont de asta, i-am dat Înapoi periuța lui și i-am Împrumutat una șic de la mine, știi tu, una dintr-aia cu mâner din carapace de broască țestoasă, de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă, nu aș fi avut cum să fiu mai dornică decât eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era ca și cum ai fi fost tipul care era cât pe-aci să moară din filmul Pe fundul prăpastiei“, mă gândeam eu necăjită, În timp ce Încercam să mă mișc. Doi prichindei trecură În zbor pe lângă mine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă torturasem de una singură, meditând obsesiv și temându-mă de inevitabila confruntare cu Hunter. În mod ciudat, el păruse la fel de afectuos ca Întotdeauna, fapt care aproape că Îmi provoca și mai multă suferință. Adevărul era că Îl iubeam. Nu pricep de ce este atât de grijuliu. Când am ajuns aseară acasă, a văzut că mi-era frig și mi-a făcut un ceai fierbinte de ghimbir. De ce ar face așa ceva dacă ar avea ceva cu Sophia? Îl iubesc, de fapt, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Continuă: — Era o modalitate mai degrabă drăgălașă-bară-prostească din partea unui bărbat heterosexual de a Încerca să-și ceară iertare. Doar știi cum sunt soții. Niciodată nu prea știu ce să le cumpere soțiilor lor. Habar nu au de bijuterii, nu se pricep, ceea ce găsesc că este Încântător, de fapt. — Dar atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că Hunter Îi dăduse colierul? am protestat eu. —Deoarece Sophia Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși, scumpo, zise Milton. Voia ca tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se uită la el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită peste umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se repetă la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o urzică, ori o aloe. De ce mă iei în rîs? întrebă Vlad roșind. Da de unde! Admir frumusețea morală a generației mele. Aveam o prietenă în studenție... -Nu mă interesează ce-aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei. Hai, noroc! Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cornea va face parte din echipa de deszăpezire, apoi, dacă e cazul, poate lucra la tovarășul Ștefănescu, căruia i s-au uzat conductele din canalele subterane și trebuie schimbate, iar tovarășul Cornea, ca fost mecanic într-un centru minier, se pricepe cel mai bine. La anul se împlinesc treizeci de ani de la Eliberare. S-au făcut propuneri pentru medalii. Cornea era pe o listă. Analizați în colectiv, dacă întrunește toate condițiile... Ești liber. Cînd rămîne singur, directorul o cheamă pe inginera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici, la peron. Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută cu glas scăzut și ies. Mihai fluieră încet, a pagubă, în vreme ce, alături, Vlad nu știe cum s-o mai scoată la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
furcă, apropiindu-se de ea. Să nu mai vii pe la mine nici măcar pentru pijama; am aruncat-o la gunoi. Amintește-ți că nu eu te-am reținut să pleci înaintea ei cu mașina... Și să mai știi, dacă n-ai priceput de la nevastă-ta, că există anumite intimități de care, ca bărbat, nu trebuie să te legi nici la furie măcar... Cît privește părerea ta că "la întins pe pat, de dragul amorului" sîntem bune toate, vreau să completez că unora ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necunoașterea unor elemente de religie face greoaie pătrunderea în Cultură, asemeni necunoașterii, măcar sumară, a Limbii latine. Cum vor înțelege tinerii de peste douăzeci-treizeci de ani marile opere literare neștiind măcar ce-i aia o Evanghelie?, cum la fel de bine nu poți pricepe întreaga cultură greacă fără să ai noțiuni despre zei. Căci, surîde femeia, întinerind parcă într-o clipă -, fie vorba între noi, cine mai crede cu adevărat în Dumnezeu?; mă refer la tineretul de-acum... Religia mai face încă ravagii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se lasă pe călcîie și sărută mîna stîngă a femeii, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei și-a chemat soția, a rugat-o să aducă un rînd mare, apoi a împins bancnotele înapoi, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]