2,828 matches
-
reacțiilor tătarilor și a strategiilor folosite de Apărători. Deciziile sale fură considerate perfecte, chiar dacă, pe alocuri, amenințate de o prea mare imaginație. Căpitanul reveni asupra viitorului imediat. Viitor În care Apărătorii nu se puteau retrage din jurul domnitorului Ștefan fără a pricinui un dezechilibru grav În balanța de forțe. Fără Îndoială, voievodul avea să fie asasinat, ca și tatăl său, ca majoritatea voievozilor din acest colț de Europă. Va reveni haosul dinainte de 1457, alianța cu turcii, constituirea unei forțe de izbire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avansau. Părea a fi o oaste de mari dimensiuni, care Încerca să mascheze așezarea artileriei. Căci un număr mic de adversari s-ar fi năpustit să-și salveze voievodul. Din tactica moldovenilor Însă, se vedea că soarta voievodului nu le pricinuiește nici o Îngrijorare, mai importantă era pregătirea de bătălie. Tătarii reveniră la rânduri strânse, care să nu poată fi răsturnate de o ciocnire frontală cu o forță masivă de cavalerie. Nu mai Încercuiau grupul lui Ștefan, ci Îl urmau, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pereți, scuturi cu săbii Încrucișate. Săbii italiene, de care văzuse la Veneția. Săbii austriece, săbii turcești. Pe jos, două blăni de urs. Aer Închis, de suferință și de singurătate. Erina trecu pe lângă Oană și deschise fereastra. Nu era doar suferința pricinuită de moartea atâtor Apărători. Era ceva În plus. O altă pierdere, de care tânăra știa deja, dar nu Îndrăznea să Întrebe. Pierderea lui Ștefănel, ucis sau dispărut. Pierderea lui Alexandru, plecat În depărtări. Să fie oare și pierderea contesei? Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
orez pe zi. Cei care voiseră să vorbească fuseseră biciuiți până la sânge. Jos, În cala corabiei, Ștefănel simțise că Îi e rău, vomită, ca aproape toți ceilalți, și, Într-un târziu, adormi cu capul pe o grindă. În ciuda tangajului violent pricinuit de valurile cu care se lupta corabia, dormise neîntrerupt o zi și o noapte. A treia zi, În zori, se auziră zgomote de ancorare și robii fură scoși pe punte. Ajunseseră Într-un golf ferit de vânt, de unde fuseseră preluați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a reușit să facă În trei luni aproximativ patru sute de kilometri, așteptând probabil ca domnitorul muntean să fie strivit sub forța uriașă a otomanilor. În noaptea de 16 iunie, muntenii au atacat tabăra lui Mahomed, Îmbrăcați În uniforme de ieniceri, pricinuind un haos total. Victoria a fost răsunătoare, dar fără urmări imediate. Sultanul s-a retras, dar nu fără a-l lăsa pe tronul țării pe fratele lui Vlad, Radu cel Frumos. Cât despre voievod, acesta a onorat invitația lui Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Încercaseră de câteva ori, dar nici unul dintre cavalerii porniți pe urmele călăreților lui Ștefan nu se mai Întorsese. Oastea Începuse să murmure. Aceasta nu era bătălia la care se așteptase. Două mii de războinici pieriseră doar În neîncetatele hărțuieli, fără a pricinui nici o pagubă oștirii moldovene. De altfel, nimeni nu știa unde s-ar putea afla acea oștire. Drumul ungurilor continuase cu pierderi grele În fiecare zi. În dimineața de 14 decembrie, ajunseseră În târgul Baia. Nu numai că nu se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lupta desfășurată de Kenzo-san Împotriva a două sute de samurai. Cei doi au rezistat până la sosirea trupelor generalului Hosokawa, care au eliminat toți adversarii. Ambii au demonstrat capacitatea tehnică de a lupta cu un număr covârșitor de dușmani, fără nici o ezitare pricinuită de diferența de forțe. Spiritul lor a fost deasupra spiritului adversarilor. Luptătorii Ninja ascultau, În aceeași poziție fixă, dar la auzul formulei finale se Înclinară ușor. Superioritatea În spirit era cea mai importantă componentă a vieții lor. - Kenzo-san a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece. O sută. O mie. Vei ocoli munții Caucaz, mergând pe varianta de mijloc a Drumului, cea care trece pe malul de sud al Mării Caspice. Nu vei pricinui nici o tulburare, astfel Încât vei trece fără Întrebări de prisos de luptătorii Alani. Vei urma calea Persiei, prin Buhara și Samarkand. Vei trimite iscoade Înainte, mult Înainte, spre China. Vei Înainta până când iscoadele vor raporta că l-au văzut. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul care Îi indica ce să facă. Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui trimiterea unor curieri cu escortă la vreme de noapte. Apoi Erina luă cozonacul din cuptor și Îl puse pe masă. - Dar nu e gata.... observă Litovoi. - Parcă n-am stare să gătesc acum... spuse Erina. Poate sunt prea obosită. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
două fețe, cum am zice; secundul și cel din urmă, întîmpinarea sa, cămila moartă de foame a regelui Ptolemeu. Analizarăm în coloanele acestea, acum opt zile, capul d-operă (ridiculus mus) al maiestrului, publicat în "Monitorul oficial"; câtă surprindere a pricinuit în publicul inteligent espunerea noastră se poate constata din faptul că administrația ziarului abia mai posedă câteva exemplare pentru colecție din numărul de la 3 ianuarie. Astăzi semnalăm și recomandăm atențiunei lectorilor secunda elucubrațiune a eruditului în plagiaturi. Răspunde d. Crăciunescu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un om de o arătare elegantă, de-o constituție gingașă și abia de statură de mijloc. Puțin încărunțit, atitudinea sa era demnă, umbletul ușor și elastic. Fața, cu trăsături fine și lucrate oarecum în amănunțime, trăda semne ușoare de oboseală, pricinuită prin studii ostenitoare, prin muncă necontenită. Glasul său suna încet, dar plăcut. în toată ființa sa era un amestec de diplomat, de om de lume și de învățat. De cea mai aleasă politeță cu oricine ar fi intrat în relații
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Deci orice civilizație adevărată nu poate consista decât într-o parțială întoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii de dezvoltare. [25 octombrie 1881] {EminescuOpXII 380} ["CU PRIVIRE LA CESTIUNEA... "] Cu privire la cestiunea izraelită, reîmprospătată în timpul din urmă prin imigrațiunea din Rusia, pricinuită de măsurile guvernului și de răscoalele populare de acolo, " Fraternitatea" scrie cu cunoștință de cauză următoarele: Era un timp pe când România a fost Eldorado al tuturor refugiaților și asupriților din toată lumea. A domnit aci o toleranță religioasă cât se poate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o fi simțind organul marelui om de stat, pentru că peste curând o asemenea notificare are să se facă prin o misiune specială și regelui Persiei și vom avea în curând un consul general onorariu în Persia. Dacă... mintea cea multă ar pricinui vro durere, în toate casele ai auzi "vai de mine! ", dar la redacția "Presei" mai cu seamă. E speranță că misionarii speciali, urmărind statele de pe suprafața pământului în geografia colegului de la Ministerul de Război, vor căuta Persia-n China și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și vorbele credinței se rostesc fără pătrundere, fi-va oare și atunci un izvor puternic de emoțiuni sufletești? Nu; pentru că fiecare trăsătură măiastră, fiecare argument ascuțit se pierde în deșert, nu are pe cine să atingă, sau atinge fără să pricinuiască durerea ori compătimirea țintită. Un singur exemplu. Anglicana, am putea zice puritana Lea Henderson, rezistă asediilor amoroase, cu cea mai cumplită îndărătnicie, și se exprimă undeva cam în felul acesta: "Eu sânt creștină, și, până ce nu voi trece prin biserică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rânjetul satisfăcut al adversarilor săi din țară al căror nume istoria nu l-a reținut, au contribuit la drama resemnării care i-a umbrit ultimii ani de viață. A rămas statornică numai datoria față de școală, față de elevii săi. Pe lângă mâhnirea pricinuită de lipsa de recunoștință a comunității științifice, s-a adăugat și oboseala muncii de zi cu zi și istovirea pricinuită de o necruțătoare boală (cancer vezical, cu hemoragii repetate și anemie progresivă). A reușit să examineze în iunie 1931 ultima
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
care i-a umbrit ultimii ani de viață. A rămas statornică numai datoria față de școală, față de elevii săi. Pe lângă mâhnirea pricinuită de lipsa de recunoștință a comunității științifice, s-a adăugat și oboseala muncii de zi cu zi și istovirea pricinuită de o necruțătoare boală (cancer vezical, cu hemoragii repetate și anemie progresivă). A reușit să examineze în iunie 1931 ultima serie de studenți păstoriți de el. Pe 19 iulie s-a stins în casa cu geamuri bombate din strada Calomfirescu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
și a insistat că nimeni nu trebuie obligat să se mute În noile sate Împotriva voinței sale. și, Într-adevăr, tulburările și violențele produse de programul lui, oricât de grave pentru victime, nu au fost de aceeași natură cu cele pricinuite de Stalin. În satele ujamaa, s-a recurs totuși, la măsuri coercitive și, uneori, și la violență. Mai mult, campania s-a dovedit un eșec ecologic și, deopotrivă, economic. Chiar și În această versiune „mai blândă” a modernismului extrem autoritar
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
decât ei, ceea ce atunci, în 1985, nu era mare lucru, căci rușii n-aveau idee de istoria lor proprie. Acolo a existat o catedrală mare, unde era mormântul contelui Voronțov, primul guvernator, și care a fost demolată prin anii '20, pricinuind chiar un scandal internațional, fiindcă cupola aurită, de 80 de metri, era pe toate hărțile maritime un reper de navigație. Dar parcul din jur a rămas cu numele de Soborca, adică Parcul bisericii. Acolo era locul de întâlnire al fanilor
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
independența nu erau puține. Mai întâi exista pericolul permanent al năvălirilor tătare. Acestea erau în măsură să împiedice, prin distrugerile pe care le provocau, orice organizare economică și politică. Important pentru perioada respectivă e că, în afara distrugerilor pe care le pricinuiau năvălirile lor, tătarii nu mai aveau forța necesară ca să mai impună un control politic și militar asupra Moldovei. Independența Moldovei se realizase în ciuda pretențiilor de suzeranitate ale coroanei maghiare. Dornic să-și extindă stăpânirea asupra ținuturilor extracarpatine, regatul maghiar, timp
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Au căzut morți de o parte și de alta și, cum lui Soliman îi veneau în ajutor alte trupe, Ștefan se retrage cu oamenii săi în tabăra de dincolo de Pârâul Alb, „unde a stat nevătămat apărându-se cu artileria și pricinuind pagube turcilor, când se retrăgeau”. Descrierea făcută de Angiolello o întâlnim făcută cu aproape aceleași cuvinte într-o cronică spaniolă, publicată, la noi, de curând. Atacul lui Ștefan face parte din tactica de luptă folosită de Vlad Țepeș în 1462
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Din scrisorile trimise de Emmanuele Gerardo, una fiind expediată chiar la sfârșitul lunii august 1476, Senatul venețian știa că turcii se retrăseseră din Moldova „fără să fi pus stăpânire pe nici un târg și, nepunând la socoteală prada apucată, n-au pricinuit nici o altă stricăciune; și după ce ieși voievodul neînfricat cu călărimea sa prin toată Moldova, drumurile trebuie că sunt ferite” (sigure). Nu este exclus ca Ștefan să fi întreprins incursiuni în Dobrogea. Cronicarul bizantin Sphrantzes scria că sultanul „în septembrie... s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici o pricină ne-a făcut nouă pagubă foarte mare: trimițându-și în taină oamenii săi, a ars orașul nostru Brațlav și pe mulți oameni i-a mânat în robie, și le-a luat averea, și alte multe pagube ne-a pricinuit”. Incidentul a fost plasat în 1495, iar, potrivit unei alte interpretări, el a avut loc în 1494. Timofei Petrovici Zamâțki era trimis, în primăvara anului 1495, la Suceava pentru a mijloci o împăcare între Ștefan și marele duce Alexandru. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Moldova, în dorința de a stabili relații de prietenie pentru ca Ivan, Alexandru, Ștefan și Mengli Ghirai să trăiască în pace și prieteșug. Alexandru, însă, se plânge socrului său că Ștefan și Mengli Ghirai „ne sunt mari dușmani și au pricinuit țării noastre, marelui ducat, pagube însemnate, orașele noastre ni le-au ars și au mânat în robie multe capete de oameni...”. El, marele duce, le-a îngăduit solilor să treacă dintr-o țară în alta, dar fără nici un folos. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au hărțuit neîncetat pe poloni și, năvălind cu cruzime, „băgau groaza în șirurile de dinainte”. Înverșunarea de care au dat dovadă moldovenii este arătată și faptul că într-o noapte „dădură foc ierburilor uscate în partea din care sufla vântul, pricinuind mare primejdie pentru tabăra regelui, pentru că vântul mâna flacăra până la ea. Polonii fură siliți să cosească iarba mai înaltă înspre partea de unde venea flacăra dogoritoare, ca să nu ia tabăra foc”. A doua zi, armata polonă a pornit înspre Prut și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]