12,837 matches
-
s-o scoată la plimbare, să-i vorbească despre evenimentele nefericite cu naturalețea, blândețea și finețea de care era în stare iar mai apoi avea să-l aducă pe Sergiu să se joace cu Aniela și astfel să-și apropie prietena de copilul de care se înstrăinase. Deși uitase să o roage, doamna Darie știa că numai oboseala îl făcea să fie lipsit de politețe. Ștefan făcu gestul să se ridice dar Iuliana îl opri. Să nu renunți la ea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șolduri pline și nu-și ascundea fața cu un strat gros de pudră, cum făceau celelalte. De mult nu te-am mai văzut, a zis ea aprinzând o Winston. Pe unde-ai umblat? Pe ici, pe colo. E noua ta prietenă? Nu, e soră-mea. Tare drăguță! De fapt, e soră-mea vitregă. Farah, ți-o prezint pe Regina. Salut! Salut, prințesă! Regina a tras Îndelung din țigara care a stră lucit o clipă ca o bijuterie și nu s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aduc foarte bine aminte pe tata vorbind despre dumneavoastră. De-a lungul anilor a tot rostit cu felurite prilejuri numele Margaret. Ba, Încă de mic mă gândeam că mi-ar fi făcut plăcere să o cunosc pe această americancă, fosta prietenă a tatălui meu. Margaret a Întins mâna și i-a mângâiat brațul, o ușoară mângâiere mai degrabă decât strânsoarea călduroasă a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu te necăji, mergem doar la cinema sau ne relaxăm cu prietenii la stalurile vânzătorilor ambulanți. Vă relaxați, pe naiba! Eu știu că nu vă mulțumiți doar să beți ciocolată fierbinte când vă duceți la plimbare. De câte ori mă văd cu prietenele mele mă tem să nu-mi spună vreuna ceva despre tine, mai cu seamă doamna Teo, ei Îi face mare plăcere să zică ceva de genul: vai, am auzit că băiatul ăla al tău, Johan, e taaare plăcut de fete
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un pact, încheiat pe o perioadă determinată și Fana acceptă, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de copii, vecina de jos o sună de două ori pe zi, doamnă, îi zice, înțeleg, sunt copii dar ei tropăie ca o turmă de elefanți, nu se mai poate! Eu ce să le fac? Înainte mai treceam pe la vreo prietenă, mai treceam pe la magazine, acum merg trap acasă! Și soțul ce spune de toate astea? El? Nimic. Nu-mi dă dreptate nici mie, nici ei, tace ca peștele. Într-o zi, soacră-mea era în baie, obișnuiește să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
școală, gata, trebuie să se schimbe, îs băieți, îs și ei mari de acum, în curând și-or lua zborul, că așa-i lumea, nu? Foarte curând cele două femei au început să discute de-ale lor, ca două vechi prietene. Gazda i-a arătat niște fețe de masă, cu flori mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise ușa mama Fanei. La început o privi surprinsă, pe urmă, recunoscând-o pe prietena fiicei ei, fața i se umplu toată de ridurile înmănuncheate sub ochi ca razele soarelui, riduri prelungite pe tâmple, pe sub firele părului șaten, pieptănat peste cap, strâns sever la spate într-un coc minuscul și Carmina înțelese că îi zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu pas pe firul întâmplării, îi descopereai contribuția. Prinsă în jocul foarte incitant, ea se depășea deseori pe sine și cu un ochi atent urmărea traiectoria căsniciilor puse la cale, gata oricând să intervină, tot așa, din umbră, ca o prietenă universală ce era, să tempereze conflictele cu sfaturi bine gândite, extrase dintr-o experiență destul de îndelungată, oferindu-se deseori ca exemplu, ea o adevărată martiră, nu-i așa, o întruchipare a sacrificiului a devotamentului matern și deseori reușea să amelioreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
taine. Odată realizat acest lucru s-ar fi născut pentru ea sentimentul că are un plus de siguranță. Dar de fiecare dată avusese dezamăgiri, iar ea ajunsese la concluzia că dorința ei era imposibilă, două femei nu pot fi niciodată prietene până la capăt și atunci, lezată parcă în cele mai intime iluzii, se mulțumea cu acele relații degajate, aparent fără cusur pe care le considera grozav de superficiale, le accepta pentru simplul motiv că nu avea de ales, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de aceea Fana dorea să fie conciliantă, să înăbușe din fașă orice neînțelegere, se temea să nu-și deregleze puținele ei relații de amiciție și, odată cu ele și echilibrul interior. Ba chiar, într-un exces de zel, ea deschidea ochii prietenelor ei asupra lui Ovidiu, el reprezenta un punct de atracție și, dacă era cazul, cu dragă inimă accepta să medieze un schimb de scrisori, ori mai mult, înțelegeri pentru o întâlnire sau o comunicare telefonică. Firește avea pretenția să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul, împiedicând-o să obțină un rezultat bun pe plan cognitiv. În momentul când, fără să se aștepte la așa ceva, prietena ei, Carmina îi spusese că se vor despărți timp de un an de zile, ea rămăsese aproape imobilă, nu știa cum să reacționeze, o întrebase dacă nici Ovidiu nu va trebui să o vadă, o ultimă carte aruncată în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul său e plecat în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el pe stradă cu brațele încărcate de pachete, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân tot doamna avocat Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele mele și ar clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul se repeta identic, ca și în ziua precedentă și asta însemna prea mult pentru nervii săi. Bărbatul ei a plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Chiar așa, se însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare pe viață și pe moarte. Își aminti de după amiezile lor liniștite, când ieșea împreună cu Fana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață și atât de puțin profundă! Atunci Carmina era cea care se simțea marginalizată în timp ce prietena ei triumfa. Carmina se mulțumea să asculte, să zâmbească, ori dacă se aflau undeva într-o încăpere se retrăgea să contemple un tablou sau să răsfoiască o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea și a doua zi și în ziua care urma, mereu, dorința de a fi alături de Fana devenită viciu. Dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vivacitatea. Avea și ea, după cum spunea, o mulțime de treburi, să încălzească boilerul, să se îmbăieze, să-și pună părul pe bigudiuri, să-și facă manichiura. Doar o dată se însoară fratele meu, nu, o dată în viață, cu cea mai bună prietenă a mea. Ah, și mai trebuie să fac o listă, adesea vin în oraș și uit ce-mi propusesem să cumpăr, Dimitrie mereu îmi spune, nu ești deloc organizată și acesta-i adevărul adevărat. Ovidiu își terminase cafeaua. A așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către acel țel îndepărtat, foarte atrăgător pentru el. Gândea că, desigur, merita să facă toate acele eforturi. Uimită de schimbarea survenită, Sidonia era în al nouălea cer. Ce i-o fi făcut fetișoara asta, nu știu, vă spun adevărat, mărturisea prietenelor sale, că nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
larg care n-o ajută să se explice, în despărțirea voastră, spuse în sfârșit, repede și doresc foarte mult, dacă tu nu ai nimic împotrivă, desigur, să ne continuăm relațiile ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic. Ești singura mea prietenă, înțelegi? Și nu-mi pot permite să te îndepărtez din pricina lui Ovidiu sau a mamei. Se încruntase, era concentrată, găsise cu greu cuvintele, acum își trăgea sufletul. Când venise la ea nu gândise că îi va fi greu să rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă limpezesc la propriu și la figurat, și m-am simțit din nou ușoară, gata să iau de la capăt lupta mea închipuită, fără de care nu concep să exist. Era degajată, acum putea să vorbească de Dimitrie în voie, știa că prietena ei Carmina n-o să mai vină s-o viziteze, deci nu mai reprezenta vreun pericol. Carmina o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un sentiment de invidie, se gândi la momentul decisiv când gametul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine, cu siguranță că-și bătea joc, era imposibil să nu fie la curent asupra relațiilor ei cu Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]