4,133 matches
-
populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii idealiste. E un pact febril cu iraționalismul, de unde și limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
sincere inspirații, unei tematici de profundă principialitate, cum reiese din poemele premiate de Ministerul Artelor și care au făcut cunoscute numele unor tineri muncitori poeți ca Petre Geantă, Vasile Iosif, și alții. De asemenea, colectivizarea agriculturii În plină desfășurare a prilejuit câteva frumoase realizări unor tineri plugari pe care-i găsim În paginile Albinei. O altă slăbiciune a poeziei Începătoare este forma despletită, versul liber - formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu succes cere Întâi severa disciplină a versului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu se compunea decât dintr-o Însăilare eclectică de impresii, desigur cu pretenții de principialitate. (Ă). Teoria revoluționară pe care, astăzi, estetica marxist-leninistă o pune la Îndemâna criticii literare, criticile metodologice științifice de care ea poate să se folosească, de astădată, prilejuiesc o dezvoltare a recenziilor critice, o Înflorire calitativă a lor, poate, până la identificare cu cronica literară. Rămîne o datorie numai a celor ce Întreprind redactarea recenziilor (Ă) să-și ridice nivelul teoretic prin studiul principiilor materialismului dialectic și istoric, prin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a țării, pentru manifestările clasei muncitoare, pentru acțiunile ei revoluționare. În paginile romanului lucrul acesta este evident și așa se explică prezența aspectelor celor mai diferite ale luptei de clasă, uriașa Încordare de idei și sentimente pe care le-o prilejuiește dimensiunile neobișnuite ale dramatismului ciocnirilor. (Ă). În Oțel și pâine găsim de asemenea demascate legăturile internaționale ale social-democrației de dreapta. (Ă). În fața tuturor uneltirilor Însă se ridică forța de nebiruit a partidului. (Ă). Partidul și-a Întărit și mai mult
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
culturale și politice (Ă). (Ă). În repetate rânduri, apoi, organele partidului Lupta de clasa și Scânteia au dat ajutoare prețioase În ceea ce privește felul cum trebuie analizată moștenirea culturală În genere și cea literară În special. Astfel au fost articolele apărute cu prilejui centenarului nașterii lui Eminescu, cele care discutau diferite lucrări apărute În reviste sau edituri (de exemplu: critica apărută În Lupta de clasă asupra articolului lui J. Popper despre Coșbuc, publicat În Viața Românească, sau cronica apărută În Scânteia asupra broșurii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acestei situații, pentru a da revoluției culturale din țara noastră o puternică bază tehnică-materială, partidul nostru a hotărât construirea „Casei Scânteii”. Cu sprijinul de neprețuit al Uniunii Sovietice, Combinatul „Casa Scânteii” a intrat parțial În funcțiune. (Ă)”. * Acest eveniment aniversar prilejuiește și dezvăluirea altor aspecte: contrastul Între „maculatura putredă” de dinainte de 1944 și literatura „idealului comunist”, componentele exemplare ale acestei literaturi, Începutul expansiunii acesteia În lume (Petru Dumitriu, M.Davidoglu, Zaharia Stancu, Nagy Istvan, ș.a.). Despre acestea și altele, În amplul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la fericirea celorlalți. Se relatează, de exemplu, că profesorul Kant nu și-a vizitat mulți ani surorile de condiție modestă care trăiau în același oraș, ceea ce ar indica o indiferență greu de justificat. O asemenea întâmpinare este binevenită deoarece ea prilejuiește clarificări importante asupra modului cum vedea Kant îndatoririle față de semeni. Oamenii, gândea el, au nevoi și năzuințe din cele mai diferite, iar contribuția noastră la fericirea lor va trebui să fie una potrivită acestor nevoi și năzuințe în măsura în care ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mare măsură de evenimente, de provocări care să solicite decizii dramatice. Există totuși o excepție în această privință și ea merită să fie discutată în lumina considerațiilor de mai sus. Am în vedere conflictul bătrânului Kant cu autoritățile, un conflict prilejuit de apariția scrierii sale despre religie. Incidentul a fost pregătit prin urcarea pe tronul Prusiei a regelui Friedrich Wilhelm al II-lea. Noul rege se deosebea în mod izbitor de predecesorul său, Friedrich cel Mare, prin înclinațiile sale obscurantist-bigote. El
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o compensație deplină a eșecului sistematic al incercărilor sale de a accede la absolut. Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este, desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al incercărilor sale de a accede la absolut. Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este, desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
singura cale a schimbărilor îndrumate de rațiune în viața colectivităților omenești este calea reformei. Întrebarea „revoluție sau reformă?” nu era în acele vremuri la ordinea zilei. Și totuși, Kant pare să fi sugerat un răspuns la această întrebare care va prilejui mai târziu intense și prelungite înfruntări pe scena dezbaterilor politice și filosofice 9. Răspunsul său este conținut într-o distincție ce ocupă un loc central în scrierea asupra luminării, distincția dintre uzul public și uzul privat al rațiunii. Kant numește
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ridicate și fine, vă poate pune Într-o legătură mai profundă cu aspectele Sinelui/Conștiinței dumneavoastră Superioare, care, de obicei, se află În dimensiuni mai Înalte. Rezultatul poate fi o legătură personală foarte profundă cu Sursa/Dumnezeu/Tot Ceea Ce Este, prilejuind experiențe de iluminare intense și extraordinare. Aceste perioade de iluminare pot fi doar de cîteva clipe sau de cîteva ore, dar efectele lor durează mult mai mult și, deloc surprinzător, pot schimba Întreaga viață. Ele pot duce la revelații uimitoare
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
propriul pistol (înlocuit în mod misterios de către asasin!) chiar în acel loc. Ce explicație credibilă să găsim faptului că același detectiv, Phillips, îi oferă lui Marlowe, deși îl cunoaște doar de câteva minute, cheia de la apartament? Desigur, acest lucru îi prilejuiește detectivului un scurt monolog ricanant („Ne ocupam amândoi de același caz. Așa că nu voiam să-l trag pe sfoară. Asta era situația. Aveam cheia de la apartamentul lui și puteam intra la el ca la mine acasă. Puteam să-i port
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Că mintea bună fu cu sărăcia Prietenă, iară tâmpa dezmerdare Cu bogătatea și cu boieria. Cuvântul buiecia a fost transcris boieria. Cuvântul buiecia este un derivat al substantivului buiac, cu sensul de răsfățat, nechibzuit, zburdalnic, nebunatic. Introducerea cuvântului boierie a prilejuit, În climatul anilor de atunci, „glose de «critică socială» de-a dreptul vulgarizatoare și ridicole” (Funeriu, 1995, p. 13), fiindcă Întregul context este interpretat din această perspectivă. Un alt exemplu de transcriere eronată provine dintr-o poezie populară. Un culegător
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
la Institutul de Psihologie, pe tema mecanismelor de apărare, Widlöcher nota deja că acest concept de primă importanță, care este utilizat zi de zi, rămâne insuficient precizat în planul teoriei psihanalitice. Astfel, importanța unui concept, combinată cu impreciziile sale, a prilejuit dezbateri, polemici și noi cercetări, care au mărit considerabil numărul de publicații pe această temă. Interesul mereu crescând pentru mecanismele de apărare are trei explicații. Mai întâi, utilizarea mecanismelor de apărare în practică se diversifică încontinuu. Dacă, la început, mecanismele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
copil fiind. Identificarea cu agresorul se situează în punctul de întâlnire dintre un eveniment traumatic și un moment al psiho-afectivității copilului, ambele aflate în strânsă relație cu construirea propriei imagini sexuate. În zilele noastre, condițiile de detenție ale anumitor încarcerați prilejuiesc dezvoltarea unor reacții psihologice care pot părea surprinzătoare în cazul necunoașterii tipului specific de identificare cu agresorul, numit „sindromul Stockholm”, după numele orașului în care a fost observat pentru prima dată. „El se traduce prin instalarea durabilă (chiar și după
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reactualizare a mecanismului legat de idealizarea mamei infailibile din copilărie, care s-a prelungit în cursul adolescenței, în ciuda nemulțumirilor exprimate de Jack ca reacție la influența stăruitoare a mamei. Este interesant de notat că ruptura legăturii fantasmatice idealizate cu psihanalistul, prilejuită de plecarea acestuia, este evenimentul care pune în evidență identificarea proiectivă cu mama idealizată, cu rol de apărare împotriva angoaselor de separare. Părțile bune, ca și părțile rele internalizate depind de acest mecanism rămas fixat în mod activ, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în interiorul conștiinței este una dintre achizițiile cele mai generale, mai primitive și mai necesare ale Eului uman” (Benassy, 1969). Chiar și la adolescenți trebuie să distingem dobândirea unor aptitudini pentru raționamentul logic și pentru capacitatea de abstractizare, „imens câștig intelectual prilejuit de adolescență” (Braconnier, 1989), de intelectualizarea defensivă. A. Freud face o distincție clară între intelectualizarea defensivă proprie adolescenței și intelectualizarea care, în opinia sa, „rezolvă problema reală”, nefiind așadar sterilă (Sandler, 1985/1989). Rausch de Traubenberg și Boizou (1976) remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mormântul unui poet decedat cu mulți ani înainte. Poetul respectiv avea câteva puncte comune cu sora moartă (amândoi se sinuciseseră), iar reacția pacientului este interpretată de Freud ca „un substitut la lipsa de explozie a durerii” (1918/1979). Izolarea a prilejuit aici o deplasare a afectului. Aceeași remarcă a fost făcută de Fenichel (1945/1953) în descrierea pe care o face izolării, unde arată că „bolnavul poate rămâne calm vorbind despre evenimentele cele mai tulburătoare, manifestând mai târziu o emoție de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiectate în exterior. Să reținem, deopotrivă, și legătura refuzului cu denegarea. Refuzul ar trebui considerat o denegare tradusă în act, menținând lucrurile așa cum sunt, o „denegare implicită” (Rosolato, 1966/1987), în timp ce denegarea (Freud, 1925a/1987) ar fi un refuz verbal prilejuind o suspendare parțială a refulării, deci topic și economic superioară. Cu riscul unei gândiri globalizante, putem spune că, într-un anumit sens, orice mecanism de apărare, prin suprimarea a ceva neplăcut, aduce cu sine un refuz al realității (Sandler, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
numai eliberator, precum cuvântul de duh, dar și „grandios și exaltant” (1927a/1985), și permite obținerea unei plăceri în ciuda afectelor deranjante. Spre deosebire de glumă, umorul nu are deloc nevoie de un interlocutor pentru a se dezvolta: oricine poate beneficia de bucuria prilejuită de plăcerea umoristică fără a fi obligat să o comunice. Grație umorului ne putem detașa de iritare, dezgust, suferință și oroare (1905/1988). Observăm astfel că Freud nu a reținut nici un aspect patologic în cazul umorului. Este oare plauzibil să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ales la cele parlamentare din luna decembrie a aceluiași an, s-a ajuns la o confruntare deschisă între cele două tabere adverse. Documentele vremii confirmă prezența organizațiilor de femei în aceste lupte politice deosebit de aprige. Întrunirile electorale din 1937 au prilejuit readucerea în atenția opiniei publice a principalelor revendicări ale asociațiilor de femei. Încă la începutul anului 1937, s-a ținut o importantă întrunire la „Casa femeii” din București cu participarea delegatelor C.N.F.R., Gr.N.F.R., Frontului Feminin, Asociației „Solidaritatea”, dar și a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Dimineața, 1932, pp. 231-235 26TC "26" Conferința Uniunii noastretc "Conferința Uniunii noastre" În ziua de 17 mai a.c. ș1933ț a avut loc în București, la Casa Poporului, a doua conferință a secțiunilor afiliate Uniunii femeilor muncitoare. Conferința aceasta a fost prilejuită de congresul partidului - și ea a fost convocată în scopul strângerii legăturilor dintre secțiunile noastre, spre a se lua o serie de măsuri administrative pentru mai bunul mers al Uniunii și spre a se asigura apariția regulată a gazetei Femeia
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
condus În spațiul academic la „confruntarea” Între principalele modalități de analiză a regimurilor de tip sovietic: a) abordările de tip neo-totalitarianist și b) cele care Îmbrățișează teoria modernizării, cu variantele ei de analiză „internă”, a acestor regimuri. Confruntarea a fost prilejuită de evoluția fostelor societăți de tip sovietic În perioada tranziției, evoluție care demonstra (in)capacitatea acestora de regenerare și adaptare la noile condiții obiective. A avut loc o adevărată renaștere a abordărilor de tip neo-totalitarianist, dintre care cea mai articulată
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a unui fragment din Cântarea cântărilor suscită o elogioasă tabletă argheziană în „Adevărul literar și artistic”. Debutează cu volumul Cântarea cântărilor, în 1938. Angajat politic la stânga, este simpatizant, apoi membru al Partidului Comunist Român (de la începutul anilor ’40), ceea ce îi prilejuiește „olecuță de-nchisoare”. Dobândește o anume reputație de „poet de cafenea”, construindu-și o „boemă personală”, dar rămânând de fapt izolat de viața literară. Reticent în a publica masiv versuri până după război, e cunoscut în epocă mai mult în calitate de
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]