2,788 matches
-
izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în "unitatea elementară a trăirii" un dat constitutiv. Căci, dacă ceva este istoric (re)constituit nu înseamnă că își pierde statutul de forță constitutivă, de formă a priori în raport cu un conținut dat. În acest sens, însăși conștiința istorică devine condiție de posibilitate a experienței, oricât s-ar deosebi ea de acea conștiință în genere pe care o vizează apriorismul kantian. Poate că din cauza acestor diferențe, Dilthey evită să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să analizeze din acest punct de vedere principiul identității, al contradicției și al terțului exclus, fără a fi însă deocamdată prea convingător 59 -, autorul desprinde concluzia că "legile gândirii nu desemnează deci pentru gândirea noastră nici un fel de condiții a priori"60. Prin instituirea unei unități originare a trăirii 61 care "suprimă distincția clasică dintre obiect și subiect"62 -, filozoful german pregătește terenul pentru o nouă Grundwissenschaft. În felul acesta, conceptele tradiționale ale teoriei cunoașterii (senzație, percepție, reprezentare, noțiuni, judecăți etc.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite, de fapt, la o deplasare de accent dinspre logica transcendentală (de care am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cazul lui nu poate fi vorba despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că aceste presupoziții (în fond, ipostaze ale a priori-ului) joacă rolul unor "idei regulative" (vezi II, 2Ab), sau "anticipate", cum le numea Blaga, care ca și Dilthey le considera ca făcând corp comun cu "fenomenele", alcătuind "problema propriu-zisă" pe care o are de rezolvat o construcție teoretică sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a istoriei" -, conștiința se înțelege pe sine "ca fapt istoric". De altfel, Schnädelbach admite că înțelegerea istoriei (Geschichte) "este și o comprehensiune de sine, și invers"; ca atare, el susține că nici "nu mai putem ține seamă de un a priori transcendental în sens kantian"87. În acest context, el evidențiază deosebirile dintre Dilthey și Kant ("conștiința istorică" ia locul "conștiinței în genere"; Kant și empiriștii vedeau subiectul cunoscător doar prin prisma reprezentărilor acestuia, în timp ce Dilthey "vrea să ofere o filozofie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei noastre, poate răspunde la întrebarea pe care trebuie s-o adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândirii: voința de a descoperi ceva pe care ea însăși nu-l poate gândi"52. Riedel consideră că Dilthey a depășit "dualismul cartezian" care separă planul existenței de cel al gândirii și crede că acest lucru se datorează unui a priori care poate fi socotit "presupoziția sa <<absolută>> și totodată condiția transcendentală a posibilității științei spiritului". Acest principiul filozofic fundamental al lui Dilthey este acela că trăirea nu poate accede dincolo de viață 53. (La conceptul transcendental de "trăire", la implicațiile și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
interacționează în explorarea mutuală a surselor relevante de cunoaștere, iar metodele tradiționale de apreciere și evaluare vor fi depășite și înlocuite cu dialogul și cercetarea calitativă. În fine, curriculumul însuși nu va mai fi conceput ca un set structurat a priori, ca o cursă cu obstacole, ci ca o „călătorie inițiatică de transformare personală” (a passage of personal transformation)174. Această personal transformation i se pare lui Doll jr. cheia depășirii paradigmei curriculare moderniste și trecerea la paradigma postmodernă. După el
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lucru care cugetă”. De aceea ne putem întreba dacă alegerea acestui termen nu înseamnă oare o recunoaștere implicită a statutului său de fragment, de parte a lumii lucrurilor? Nu este această autodenumire ca lucru, semnul faptului că Descartes recunoaște, a priori, că “lumea se află aici și eu mă aflu în ea”? ) Cu siguranță că cel puțin dualismul substanțelor ce compun natura umană în viziunea cartesiană, o confirmă. Alegerea cuvîntului lucru pentru desemnarea de sine dezvăluie împletirea, combinarea în filosofia cartesiană
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se deschide un altruism special. CAPITOLUL III. ÎNDOIALA III.1. Îndoiala ca asceză Metafizica lui Descartes este înainte de toate o speculație dezinteresată. În acest sens ea nu trebuie să depindă de morală: ) De altfel, această gîndire speculativă nu consideră a priori, cel puțin așa pretinde, adevărurile și credința. Morala și religia sunt deci îndepărtate provizoriu și nu intră în problematica îndoielii. Teoria cunoașterii cartesiene, anunțîndu-l pe Kant, este înainte de toate o chestiune a subiectului gînditor. În ordinea raționamentelor, totul nu poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pe Dumnezeu care este infinit. Fondul comun al dovezilor cartesiene va consista pur și simplu în a afirma că în ideea de Dumnezeu există mai multă realitate obiectivă decât în orice altă idee și că, din perspectivă cauzală sau a priori, Dumnezeu trebuie, bineînțeles, să existe (formal, evident și eminamente). Evoluăm aici într-o sferă foarte apropiată de realismul platonician. Nu se spune în Republica: “ceea ce este perfect poate fi perfect cunoscut și ceea ce nu este deloc nu poate fi deloc
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Gueroult susținea, în cartea sa Descartes selon lâordre de raisons, că dovada ontologică este subordonată dovezii ab effectu și că datorită acestui fapt ordinea Meditațiilor este una a raționamentelor și nu una a conținuturilor.) Dovada a posteriori precede dovada a priori care nu apare decât în Meditația a V-a deci trebuie ca aceasta să depindă de prima. Gouhier a fost deranjat de această teză. Căci dacă acest argument poate fi menținut în Meditații, “faptul că argumentul ontologic precede dovada ab
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu poate decât să intre în suita adevărurilor rațiunii și să depindă de dovada a posteriori. ) Prelungirile acestei ipoteze le găsim în răspunsurile sale către Gouhier: ) Nu e dificil de de apreciat că dacă Gueroult ține să reducă dovada a priori la caracterul său matematic, este pentru că teza sa depinde în mare parte de identificarea certitudinilor matematice și ontologice: Este într-adevăr așa? Dovada ontologică nu se distinge cu adevărat de alte dovezi prin caracterul său absolut? Însuși faptul că în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ca această cauzalitate poate fi luată în calcul pentru a dovedi existența lui Dumnezeu plecînd de la eul în care înțelegerea nu este sensibilă ci intelectuală și imediată. Putem așadar să deducem că, deși Descartes elaborează două tipuri de dovezi: a priori și a posteriori, argumentația sa se dezvoltă într-o perspectivă și pe un plan radical opus dovezilor tomiste. VI.6. Claritate și confuzie în ideea de Dumnezeu Punctul extrem al opoziției tomismului și cartesianismului, în ceea ce privește dovezile, este bineînțeles argumentul numit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aristotel întorcînd împotriva Școlii propriilor ei arme? În orice caz el se contrazice vizibil, căci răspunzînd obiecțiilor secunde, el afirmă că este suficient să contemple natura ființei perfecte pentru a fi convins de necesitatea existenței sale: .) Aceasta reduce demonstrația a priori la o evidență imediată. Sfîntul Toma însă neagă posibilitatea acestei evidențe. Propoziția Dumnezeu este este evidentă prin ea însăși, dar pentru noi ea nu este evidentă: “Non est nobis per se nota”) pentru că noi nu știm ce este Dumnezeu. Și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
era privit ca incompatibil cu noua idee a statului. Din această cauză, în cele mai multe teritorii, autonomia comunității a fost restrânsă progresiv începând cu secolul al XVI-lea, iar în final abolită" (Gierke, 1990: 27). Constituțiile comunităților au fost construite a priori după un model gata făcut în concordanță cu concepția comunităților ca districte administrative ale statului. Aceste acte au fost introduse peste tot, ignorându-se specificul local. Cu ajutorul legislației teritoriale generale, ele au fost introduse în mod uniform pretutindeni. Reglementările privind
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de rețeaua relațiilor legale și morale pe care aceasta se sprijină, esența este raționalitatea și calculul. Acest tip de asociație nu mai este cuprins nici în rudenie și nici în prietenie, nemaifiind prezente aici acțiuni derivate dintr-o unitate a priori. În analiza celor două tipuri esențiale de organizare, gânditorul german și-a îndreptat atenția și către modalitățile populare de raportare la cele două. El identifică în acestea prezența semnificativă a elementului moral. Astfel, gemeinschaft loc al virtuții este rezervorul dragostei
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
12:3=4. Reversibilitatea asigură plasticitatea gândirii, posibilitatea soluționării unor probleme exclusiv printr-o activitate mentală, în plan abstract. Acest stadiu este atins abia după 11-12 ani. J. Piaget a izbutit să infirme tezele lui Immanuel Kant, care considera a priori o serie de categorii și principii, adică prezente în intelect și în rațiune înainte de orice experiență. Or, experimentele au arătat că ceea ce este evident pentru un adult, nu este și pentru un copil de 4-5 ani. Numai după o îndelungată
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
toate, un test este un instrument statistic a cărui fiabilitate se bazează pe valoarea eșantioanelor sale. În primul rând, a eșantioanelor de activități intelectuale; în al doilea rând, a eșantioanelor de câteva sute de subiecți, pentru a stabili referințele. A priori, am putea utiliza nenumărate activități intelectuale pentru a realiza un test, cuvinte încrucișate, labirinturi, puzzle-uri, rebusuri sau ghicitori. De altminteri, așa au procedat psihologii, întrucît există în jur de 5 000 de teste de inteligență. Acestea se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
unor informații teoretice despre latura socială a Bisericii, cât și expunerea modului în care cunoașterea teoretică devine înfăptuire prin transpunerea teoriei în practică. Biserica nu a avut un sistem teoretic puternic în ceea ce privește aspectul social al ei, deoarece ea deține a priori aplecarea spre celălalt. Dorința de a face bine oricărui semen aflat în nevoi a împins mai târziu Biserica spre a da o formă principială și organizată acestui aspect de întrajutorare, ca mai departe el să se dezvolte prin profesionalizare. Ne
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
nevoia de bani, lejeritatea procesului muncii prin simplificarea voită a întregului ansamblu de tehnici și de metode folositoare în tratarea cazurilor ivite etc., sigur se ajunge la o răsturnare atât cognitivă, cât și afectivă a implicării potrivite cu cerințele a priori ale sistemului cadru de funcționare a instituției de protecție a copilului. Un alt aspect care trebuie luat în calcul în această problemă identificată este și acela că în instituția DGASPC interacționează și două feluri de persoane cu două feluri de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dezvoltă consistent și profesional sectorul filantropico-social din cadrul fiecărei episcopii, astfel încât, după ieșirea întregii societăți românești de sub influența comunismului, putem vorbi de o implicare mai profesionalizată a Bisericii în domeniul asistenței sociale, dincolo de latura întrajutorării semenului pe care o deține a priori. În cadrul școlilor teologice cu tradiție, și nu numai, s-au creat și secții de Teologie-Asistență socială, în care dubla specializare ajuta studentul să se focalizeze pe o profundă înțelegere și practicare a asistenței sociale, în care, pe lângă cunoștințele teoretice și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
faptul c) întregul va fi cunoscut prin studierea p)rților sale. De asemenea, se întâmpl) adesea că autorii reducționiști, pentru a înțelege propriul obiect de cercetare, s) se g)seasc) în situația de a utiliza metode aparținând altor discipline. A priori, nimeni nu poate spune dac) va fi suficient) reducția. Întreb)rii cu privire la adecvare trebuie s) i se r)spund) examinând materialul de explicat și observând rezultatele obținute. Obsesia de alt)dat) pentru reducție a biologilor s-ar putea s) fi
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
la tratamentele antipsihotice pe termen lung. 7.6. Indicațiile strategiilor neuroleptice. în final este extrem de dificil de a ști dinainte care dintre pacienți va reacționa favorabil și la care strategie anume. în principiu nici un pacient nu ar trebui exclus a priori, chiar dacă este vorba de cazuri severe sau la care se intrevede o evoluție cronică (Muller, 1973; Schultz, 1975). Există o evoluție a solicitării pe care o pot prezenta pacienții ce inițial părea "cronici", atunci când ea este susținută și de către anturaj
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
discuție problema subiectului-cunoscător, care devine individ prin intermediul relației identitare pe care o are cu corpul său492. Filosoful german punctează faptul că, dintr-un anumit punct de vedere și într-un anumit sens, voința poate fi considerată a fi cunoștința a priori a corpului, iar corpul cunoștința a posteriori a voinței, întrucât fiecare act "adevărat, autentic, nemijlocit al Voinței este totodată și în mod nemijlocit un act manifest al corpului; pe de altă parte, orice influențare asupra corpului este totodată și în
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]