3,106 matches
-
din ce în ce mai mult, către abandonarea acestei sintagme și folosirea, în schimb, a celei de "migrație a popoarelor". Aceste migrații a căror principală importanță constă mai ales în faptul că ele au coincis cu decăderea Imperiului Roman nu reprezintă decît un moment privilegiat în imensa mișcare migratoare, orientată dinspre est spre vest și de la nord la sud, care a afectat Europa începînd cu secolul al II-lea î.e.n. și pînă în secolul al XIII-lea e.n. Primul val (secolele IV-V) Grecii, apoi
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
că e vorba de existența lui Dumnezeu, de Sfînta Treime sau de alte articole ale dogmei examinate, de exemplu, de Sf. Anselm. Se crede că metoda scolastică a fost repede considerată ca un pericol de către cei care, din sînul Bisericii, privilegiind demersul mistic, spiritualitatea Bisericii primitive și cuvîntul sacru al Vechiului Testament, al Părinților greci și al Sf. Augustin, privilegiază, în fond, credința necondiționată în detrimentul rațiunii dialectice. Este cazul lui Hugues de Saint-Victor și încă și mai mult al lui Bernard
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de Sf. Anselm. Se crede că metoda scolastică a fost repede considerată ca un pericol de către cei care, din sînul Bisericii, privilegiind demersul mistic, spiritualitatea Bisericii primitive și cuvîntul sacru al Vechiului Testament, al Părinților greci și al Sf. Augustin, privilegiază, în fond, credința necondiționată în detrimentul rațiunii dialectice. Este cazul lui Hugues de Saint-Victor și încă și mai mult al lui Bernard de Clairvaux care, la Conciliul de la Sens, în 1140, va cenzura anumite propozițiuni considerate prea îndrăznețe ale lui Pierre
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul Imperiului Roman, 1453 - cucerirea Constantinopolului de către turci, 1492 - an multi-referențial întrucât semnifică atât "descoperirea" Americii, cât și expulzarea evreilor din Spania concomitent cu finalizarea Reconquistei; în fine, 1789 este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
desprinde din paradigma purismului latinist al Școlii Ardelene, incluzându-i și pe daci printre strămoși. Kogălniceanu pleacă de la principiul solului (jus soli) în fixarea momentului cronogenetic al istoriei poporului român, în opoziție cu practica curentă a Școlii Ardelene de a privilegia fie principiul sângelui (jus sanguinis) (Samuil Micu), fie principiul conjugării dintre romanitate și teritorialitatea dacică (Gheorghe Șincai, Petru Maior). Astfel, dacii sunt recuperați și integrați parțial în tabloul identitar al românilor, care prin această includere se va îndepărta decisiv de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
obligatoriu, universal și gratuit, în 1882, sistemul reticular alcătuit din unități școlare primare a fost articulat complet. Întârzierea cu care autoritățile statale s-au angajat direct în regularea învățământului în Marea Britanie, respectiv în Statele Unite ale Americe, este explicabilă prin pozițiile privilegiate pe care aceste state le ocupau în sistemul interstatal al secolului al XIX-lea. Tocmai aceste avantaje le-au permis acestor state, în calitatea lor de puteri dominante în matricea geopolitică a sistemului interstatal, "să reziste presiunilor la nivel de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în urma Tratatului de Pace de la Paris din 1947; ii) unificarea sindicală, prin crearea organului sindical central Confederația Generală a Muncii din România înființat în ianuarie 1945 (Roller, 1952, p. 704). Dintre cele două expresii ale unității, realizarea unității sindicale este privilegiată în fața reunificării național-teritoriale. Elementele prezentate sunt suficiente pentru a cauționa concluzia că ideea de unitate a fost redefinită de pe coordonate naționale într-un sistem de referință socialist. Unitatea națională a fost astfel convertită în "unitate sindicală", în același timp în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și pe descifrarea mecanismelor din spatele transmiterii intergeneraționale a atitudinilor, corespodența atitudinală între generațiile aceleeași familii poate fi explicată prin trei factori: i) socializare; ii) moștenirea status-ului socioeconomic; iii) influență reciprocă. În mod tradițional, socializarea primară în cadrul familiei a fost privilegiată de către cercetarea sociologică drept mecanismul cel mai eficient în transmiterea unidirecțională de valori, atitudini și comportamente sociale de la generația parentală înspre generația copiilor. Ultimele cercetări au contestat însă această teză a socializării ca fiind destul de simplistă. S-a susținut că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fie supusă atenției și să fie rezolvată, într-un mod satisfăcător, problematica elitelor politice, a clasei politice, partidelor politice, grupurilor de presiune 4 etc. Profesorul Pasquino nu se oprește însă în analiza sa doar la un astfel de demers, nu privilegiază cu alte cuvinte factualismul, pentru el rolul și importanța teoriei în investigarea fenomenelor politice fiind unul decisiv. Nici nu era posibil să se întîmple altfel pentru un discipol al lui Norberto Bobbio și Giovanni Sartori. Teoria politică, cum se știe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și din republicile ex-sovietice se găsesc tocmai în această situație de dezechilibru. Înapoi nu se pot întoarce; înainte către un regim pluralist concurențial nu știu, nu vor sau nu reușesc să meargă, din cauza puternicei rezistențe din partea grupurilor care au fost privilegiate în timpul regimului anterior și care nu sînt total înfrînte. CÎTEVA SPECIFICĂRI ULTERIOARE Alte varietăți În vederea unei mai bune înțelegeri a naturii, funcționării și transformării regimurilor nedemocratice, este necesar, pe de o parte, să ne referim la categoriile autoritarismului modernizator și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
chiar impropriu pentru el, totuși, de neocolit (cel judicativ, sub convențiile căruia lucrăm cu toții, încă), ne vom putea folosi de unele analogii cu conceptul spațiului (mai bine spus, al "locului"), superficial tematizat în istoria filosofiei, tatonat însă ca "obiect intențional" privilegiat în analizele fenomenologilor contemporani. Dar acest fapt reprezintă numai o tehnică de lucru, care nu poate interveni decât strict analogic și "local". Prima analogie se referă la relația de cuprindere, de incluziune. Astfel, logos-ul este cuprins în fiecare act
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
redus deja la timp, ci aceluia regulativ, a cărui situație logică și fenomenologică se va lămuri prin aplicarea primei reducții este, în esența sa, de tip hermeneutic, fiindcă recuperează originea istoric-naturală a evenimentului autonomizării gândirii, "lumea vieții" umane care a privilegiat, la un moment dat, "fenomenul" timp judicativ (gândirea autonomizată prin ea însăși), și care a fost, cumva, suspendată în chiar istoricitatea sa, prin aplicarea reducției judicative (concentrată către ceea ce am putea numi "lumea logică"). Tipului de vizare pe care îl
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concentrare a logos-ului (însemnând gândire și rostire, într-o unitate ea însăși de sine stătătoare 48) în aspectul său formal. Numai astfel concentrat și de-naturat, logos-ul a făcut cu putință constituirea unui instrument al ordinii (corectitudinii) gândirii care privilegiază doar o parte a acesteia, anume partea formală; în ultimă instanță, a devenit posibilă instituirea planului de întemeiere a unei științe normative (logica) privind modalitățile de rostire a gândurilor și de acreditare strict formală a celor corecte și de discreditare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a propus aplicații ale ideii de corectitudine și pentru operațiile cu noțiuni, pentru relațiile dintre acestea, de asemenea. Dar și operațiile și relațiile noționale își capătă sensul, chiar atunci când sunt vizate din perspectiva corectitudinii, așadar dintr-un unghi care le privilegiază "ființa", adică ceea ce ele sunt, de la judecată, adică de la relația originară judicativă și de la "pozițiile" pe care noțiunile le pot avea în alcătuirea acesteia. Operațiile și relațiile noționale își dobândesc sensul prin "participarea" la judecată. Iată încă un motiv pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că și aceasta din urmă are semnificații fundamentale în orizontul judicativului constitutiv. Faptul de a condiționa un proiect filosofic pe calea "evidențierii temeiului" este însă semnificativ pentru felul în care poate fi croită o interpretare a proiectului în cauză, pentru că privilegiază el însuși o anumită "cale de expunere a sa", în acord cu "evidențierea temeiului". Dincolo de toate acestea, mai trebuie observat că trimiterea către presocratici este firească, în judecarea unei construcții filosofice în privința posibilelor sale temeiuri judicativ-constitutive, dată fiind această operație
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei căi de reconstrucție "scoatere la iveală ..." -, care pre-formează punerea de întrebări, fiind, din acest motiv, o veritabilă "formă", are, desigur, o îndreptățire la Heidegger, legată de semnificația pre-ontologică a Dasein-ului, care îl plasează pe acesta într-o poziție cumva privilegiată față de ființă dar numai privind întrebarea despre ființa însăși și îi deschide un orizont unde este posibilă însăși formularea acestei întrebări. Tocmai de aceea, "scoaterea la iveală ..." devine un veritabil act-de- principiu, care conservă celelalte calități ale sale, semnalate mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o luminare care îngăduie vederea/înțelegerea ființărilor!). Al propriilor sale fapte de a fi, am putea spune, așadar și al "scoaterii la iveală ...", în genere, al predicației ca modalitate a acesteia etc.: doar în orizontul analiticii existențiale. Tocmai această relație, privilegiată la Heidegger, dintre predicație și actul- de-principiu "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență", ne constrânge să dăm o atenție specială acestuia din urmă. Desigur, problematică este, și pentru acest caz (pentru această aplicație), sensul de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al adevărului (dar al adevărului întreg?). De aici poziția sa privilegiată pentru constituirea structurii (existențiale a) Dasein-ului. Neuitând, desigur, limitele sale în această privință, semnalate mai sus, precum și alte limite ale sale descinse din condiționările (existențial-ontologice) diverse sub care se află, de exemplu, de așezarea sa într-o anumită poziție în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa să constituie preocuparea principală pentru ceea ce urmează. "Fenomenul" care păstrează în unitatea sa diferența în cauză este enunțul. Măsura importanței enunțului pentru analitica existențială este precizată de Heidegger de la începutul paragrafului care îl vizează: "... analiza enunțului are o poziție privilegiată în problematica ontologiei fundamentale, deoarece în perioada decisivă a începuturilor ontologiei antice, λόγος-ul a funcționat ca unic fir călăuzitor pentru accesul la ființarea autentică și pentru determinarea ființei acestei ființări."187 Importanța pare a fi în primul rând istorică; dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu ca timp propriu-zis ("ceva" care el însuși timporizează), sunt semnificative pentru toate raporturile posibile dintre cele trei tipuri de operații temporale, dintre "prezentuire", "chemarea trecutului", "survenirea viitorului". E drept, acești doi termeni care definesc aspectul alethic al dictaturii judicativului privilegiază un anumit raport: acela dintre prezentuire și survenirea viitorului (așa cum aspectul formal privilegia raportul prezentuire chemarea trecutului). Ei actualizează judicativul (în judecată), actualizându-se pe ei înșiși, dar o astfel de operație nu este posibilă decât dacă ei sunt "ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raporturile posibile dintre cele trei tipuri de operații temporale, dintre "prezentuire", "chemarea trecutului", "survenirea viitorului". E drept, acești doi termeni care definesc aspectul alethic al dictaturii judicativului privilegiază un anumit raport: acela dintre prezentuire și survenirea viitorului (așa cum aspectul formal privilegia raportul prezentuire chemarea trecutului). Ei actualizează judicativul (în judecată), actualizându-se pe ei înșiși, dar o astfel de operație nu este posibilă decât dacă ei sunt "ceva" înainte de actualizare. Dar ar putea avea ei un sens non-judicativ? Așadar, ce anume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pe de altă parte, gândirea lor s-a înscris, tocmai datorită aplicației sale la problema timpului, pe cursul firesc al istoriei dictaturii judicativului; în mod "natural" discursul filosofic ajunge la problema timpului, fiindcă el aparține orizontului dictaturii judicativului, iar aceasta privilegiază "tema" judecății ca formă a gândirii, formă a cărei structură operațional-obiectuală, în sens fenomenologic, este alcătuită, cum am precizat de mai multe ori, din aspectul formal (S P) și aspectul alethic, acesta din urmă având drept elemente ale sale verbul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul ființării în genere, nu al unei ființări privilegiate în vreo privință. De fapt, un asemenea spor nu poate fi întâlnit atâta vreme cât nu sunt depășite granițele dictaturii judicativului. Iar depășirea despre care vorbesc nu scoate la iveală, în privința timpului, altceva care este tot timp, ca timp originar, sau ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi binevenit. Știm cât de ofensivă este filosofia heideggeriană și, la fel, o parte a celei postheideggeriene în privința lipsei de vocație filosofic-ontologică a conceptelor de "subiect" și "obiect" și a relației dintre acestea. Dar cum ar putea pierde "subiectul" poziția privilegiată în orizont judicativ, atâta vreme cât "ființarea conștientă" este socotită privilegiată, iar ea, altfel numită decât a fost în tradiție, chiar altfel gândită și reconstruită decât s-au petrecut acestea (gândirea și reconstrucția sa) în tradiție, rămâne preeminentă, sub un motiv sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dat fiind faptul că determinarea "conștient" a ființării conduce către acest înțeles. Dar "conștient" semnifică așa cum de altfel s-a sugerat mai sus reflexiv. Ceea ce înseamnă că și altă ființare decât cea umană, în măsura în care este reflexivă ("conștientă"), are o relație privilegiată cu timpul, acesta fiind, în primul rând, ființare reflexivă. A fi în primul rând nu înseamnă a fi exclusiv: nici în sensul că este identificată deja o ființare reflexivă, nici în acela că zona de acoperire "semnificativă" a expresiei în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]