3,831 matches
-
Educația artistică nu se poate realiza la modul general în fiecare moment când avem de-a face cu o operă de artă. Pentru a putea recepta și înțelege mesajul acelei opere este nevoie de cunoașterea limbajului artistic care să permită privitorului (consumatoruluiă să descifreze semnificația inclusă în expresia artistică folosită de creator pentru transmiterea mesajului. În cadrul educației artistice, se pot distinge două aspecte: educația pentru artă și educația prin artă. Primul aspect vizează pregătirea celui care receptează pentru înțelegerea și asimilarea
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
relații diverse cu memoria, inteligența, percepția". (Ibidem, pp. 44-45). 163 Ibidem, p. 182. 164 În opinia lui Alexandru Duțu, "asemenea caracterizări generale sunt tipice societăților tradiționale care desenează pe harta lumii câteva cercuri concentrice în jurul centrului lumii unde se află privitorul: cei civilizați sunt cei care au aceleași norme de gândire și comportare, apoi vin barbarii, care sunt diferiți și sălbaticii care nu au nici o normă (tocmai pentru că sunt așa de deosebiți încât privitorul nu-i poate încadra în imaginea lui
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
concentrice în jurul centrului lumii unde se află privitorul: cei civilizați sunt cei care au aceleași norme de gândire și comportare, apoi vin barbarii, care sunt diferiți și sălbaticii care nu au nici o normă (tocmai pentru că sunt așa de deosebiți încât privitorul nu-i poate încadra în imaginea lui despre lume). Pe baza acestor separări s-a trecut la caracterizări ale popoarelor care au fost copiate, de la un tratat la altul, la origine aflându-se adesea un tratat iezuit". (Ibidem, p. 153
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Cântă, că-ți trece”) Eugène Ionesco Limbaj pictural „Duhul seriozității este plictisitor...” „O, glasul meu prea mic, / la voi cum să-l ridic?” (Eugène Ionesco) Pentru Ionesco, desenul este precum un joc. Un joc nonfigurativ, iar ceea ce i se cere privitorului, așa cum - de altfel - recomanda și regizorului care (în anul 1952) urma să monteze piesa Scaunele, ar fi să te lași „modelat” imaginii, să te „supui” vizualului, pentru „a nu-i micșora efectele”. în viziunea marelui dramaturg, desenul devine și-o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
A VEDEA, A SPUNE, A ACȚIONA (A FACE). Descrierea de tip A VEDEA Descrierea este asumată, în acest caz, de un actor care are posibilitatea să vadă, să observe, ceea ce se răsfrînge cu siguranță și asupra modului de calificare a privitorului (pictor, gură-cască, spion) și a motivațiilor acestuia (curios, intrigat, nou-venit...). La aceasta este necesar să adăugăm că personajul în chestiune trebuie să fie plasat într-un mediu ambiant care favorizează înclinația lui către observație (loc înalt, deschidere, transparență) și să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în lături. Boierul Preda căzu ca un mal, horcăind, iar Tudora neagră verzuie la față, prinse a vărsa. Mulțimea amuțită se dădea înapoi, căci nu se mai pomenise nicicând așa ceva; se lăsă o tăcere grea. Zloata și spaima înfioraseră toți privitorii. Din depărtare se auzeau vaietele orașului pustiit. Un bărbat ieși din casă și aruncă spre ceata bandiților două pungi cu galbeni. Gloata, privind spre stâlpul cerdacului și spre zidul mânjit de sânge, ieșea cu spatele din ogradă. Porțile s-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi cedă locul lui Ștefan care se întorsese. Intră în ceata lui de pe margine, se sfătui cu cei unsprezece și, sărind în sus de pe loc, intră în jocul celorlalți. Se apropie de vătaful lor, își făcură niște semne neînțelese pentru privitori și, la un gest brusc, toți călușarii ridicară cu amândouă mâinile bețele deasupra capetelor și hăuliră: — Hălăi șa, hălăi șa, hălălăi șa! Se aruncară toate cele patru cete în joc. Torțele începură să se aprindă. Ritmurile se schimbau, alternând cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și un fel de estradă ridicată pe țăruși din lemn de brad și podită cu scânduri din același material. Estrada era spre apus, în așa fel ca lumina răsăritului de soare să-i prindă pe osândiți din față și ca privitorii invitați special să se poată desfăta netulburați de razele dimineții. Ienicerii din gardă se strânseră într-un cerc, înghesuind condamnații între ei. Se luminase, torțele fură stinse și paznicii închisorii își luară locurile lor în jurul cortului din mijloc decorat cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până atunci. Călăul îi mângâie pletele, i le ridică spre creștet învârtindui-le într-un moț, se îndreptă și lovi. Era fericit că reușise fără greș. Nu și-ar fi iertat să-l facă să sufere pe acest copil minunat. Dintre privitori mulți încă se mai uitau să vadă și ei Preoții cu Potirele de aur. Nimeni nu se uita spre voievod. Tobele răpăiau într-un entuziasm funebru nemaipomenit până atunci. Cine a spus că Damad Ali Pașa, marele vizir, era nebun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venit apoi rândul profetului. Acesta și-a construit altarul, folosind douăsprezece pietre care simbolizau triburile lui Israel, și-a stropit ofranda cu apă, l-a invocat pe Dumnezeu și s-a dat înapoi. În câteva secunde focul a mistuit jertfa. Privitorii s-au aruncat la pământ și au strigat: "Domnul este Dumnezeu; Domnul este singurul Dumnezeu". Cu 2 800 de ani mai târziu, relația dintre oameni și Divinitate nu s-a schimbat prea mult. Căutăm încă semne și evenimente aici pe
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cu domeniul artei și implicit cu cel al reprezentării vizuale a sacrului, ideea reproducerii unui model originar instaurează între imaginea artistică rezultată și modelul ei un acord simbolic convingător, care face ca tiparul urmat să devină identificabil și recognoscibil în fața privitorilor. În acest fel, arta sacră oferă imaginea unui model transcendent și a unei realități superioare celei lumești. În acest caz, divinitatea poate fi resimțită mai aproape de om, transfigurată și înțeleasă prin intermediul imaginii, în creștinism, Dumnezeu Tatăl fiind mai ușor perceput
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a te menține, totodată, în același registru atâta vreme cât acesta este cel potrivit"166. Efortul artistului în realizarea propriei creații se transmite operei, în cele din urmă, aceasta ajungând să-l "muncească", la rândul său, pe cel ce o contemplă. Între privitor și lucrarea de artă se naște o legătură generată de travaliul inițial al creatorului. Desăvârșită, opera este destinată să trezească în contemplatorul ei trăiri unice, emoții, gânduri și sentimente, astfel încât, chiar și atunci când nu se află în legătură directă cu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
întreg ansamblu de idei creatoare, inspirația dezvăluie un bogat conținut semantic. Referindu-ne strict la artă, starea de inspirație ar putea fi caracterizată prin resimțirea la nivel individual a unor trăiri specifice, care favorizează în plan psihologic procesul creației artistice. Privitor la aceste aspecte, esteticianul, criticul și filosoful român Tudor Vianu descria inspirația ca un "moment exploziv în care se desenează liniile generale ale operei viitoare"203, caracterizându-se prin trăirea unor stări conexe de entuziasm și spontaneitate, necesitate și frenezie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mod cu mult mai explicit decât în cazul simbolisticii razelor de lumină sau al limbilor de foc (elemente specifice iconografiei bizantine), prin prezența îngerilor, ca ființe spirituale ce aparțin sferelor sacre, ideea inspirației divine este inoculată atât creatorului, cât și privitorului lucrării realizate 212. Potrivit acestor exemple, conchidem că esența artei sacre rezidă în inspirația produsă de sacru, dintre toate domeniile culturii, arta fiind cadrul cel mai propice nașterii, dezvoltării și emancipării ideilor creatoare. În urma celor constatate mai sus, suntem conduși
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pe cale divină, cea de a doua, a operei de artă realizate ca urmare a descoperirii modelului inspirat, aceasta trecând din planul anonimatului valoric în cel al desăvârșirii formale și conceptuale, și nu în ultimul rând, cea de a treia, a privitorului intrat în dialog vizual și spiritual cu opera de artă, care i se înfățișează ca un produs sublim al conlucrării creatoare dintre om și divinitate. Ne punem însă adeseori întrebarea: cum devine posibil un asemenea proces de transcendere, cum ia
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ca un element ce contribuie decisiv la realizarea operei de artă. Totodată, privită din perspectivă religioasă, imaginația, sau "mișcarea de la sine"257 a minții, "povățuită de credință"258, este cea dintâi formă de vedere a lui Dumnezeu, ajutându-l pe privitor să transgreseze granițele lumii reale și să pătrundă într-o lume a spiritualului. Fig. 11. Judecata de apoi. Mănăstirea Voroneț. Detaliu Dincolo de aceasta, imaginația creatoare mai are și calitatea de a readuce la viață personaje, fapte, locuri sau evenimente, care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai apropiat reprezentărilor iconografice, respectând canoanele unei bidemensionalități de factură decorativă, specifică stilului bizantin 286. În cultul catolic însă, accentul se mută spre formele spațiului tridimensional, și spre unele reprezentări de tip "plastic", care, la rândul lor, caută să imprime privitorului sentimentele și trăirile cele mai specifice ale omului religios. Așadar, studiul diferitelor perioade ale istoriei artei oferă o multitudine de situații ale reprezentării vizuale a sacrului prin mijloace, manifestări, forme și expresii extrem de diverse. Fiind vorba de domeniul vizual-artistic, potențialele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
episcopilor revenindu-le importanta sarcină a ghidării credincioșilor în întrebuințarea corectă a imaginilor 420. Totodată, Conciliul a reafirmat rolul educativ al imageriei religioase, condiționând artiștilor eliminarea din operele de artă destinate clerului a tot ceea ce ar fi putut trezi în privitor sentimentul profanului 421. Așa se face că deja celebra Judecată de apoi realizată de Michelangelo în Capela Sixtină a Vaticanului, avea să fie supusă oprobriului public al clerului, devenind, după cum susțin anumiți cercetători, un contraexemplu a ceea ce se intenționa, în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
trecerea către ceea ce ulterior avea să se numească Barocul iberic: fostul iconar cretan, Domenikos Theotokopoulos, supranumit El Greco 423. Deși greu de înțeles, surprinzătoarea migrare a acestui desăvârșit creator al artei iconografice spre zonele mai emancipate ale picturii acelei perioade, impresionează privitorul prin vizionarismul și originalitatea stilului artistic abordat, în creații precum Învierea, în care Hristos își ațintește privirea asupra spectatorului, integrându-l în reprezentare 424, prin stabilirea, ca și în cazul altor lucrări, a unor raporturi de substituire empatică cu acesta
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cu acesta 425. Tot aceasta este perioada care avea să evidențieze numele unor artiști marcanți ai Barocului, dintre care îi amintim acum doar pe Caravaggio 426, Velasquez, Rubens sau Rembrandt 427, care au făcut ca arta acestei epoci să impresioneze privitorul prin măreție, splendoare și dramatism, sugerând, pe de o parte, formula grandorii divine, și deservind, pe de alta, ierarhiile bisericești și aristocratice în "lustruirea"428 înaltului statut pe care îl dețineau. Evoluția reprezentării vizuale a sacrului în secolul al XVII
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
David Alfaro Siqueiros, a cărui pictură poartă mesajul religios al protestului împotriva inumanității 448, Diego Rivera sau Clemente Orozco, care au reușit fără a folosi vreunul din mijloacele tradiționale de reprezentare a transcendenței 449 -, să insufle senzația participării reale a privitorului la desfășurarea scenelor biblice prezentate. Resimțind eșcurile cauzate de destrămarea unora dintre paradigmele secolului XX, ultimele patru decenii ale acestui veac au consemnat revenirea în actualitate a unor nevoi spirituale fundamentate pe necesitatea investigării universului plin de resurse al religiei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
numeroase exemple, dintre care, pe unele vom încerca să le expunem în mod sumar și noi. Astfel, dacă religia sondează ideea transcenderii, a ascensiunii spirituale spre lumea ideală, căutând să stabilească legătura cu divinitatea, arta încearcă, la rândul său, transpunerea privitorului într-o lume superioară, indicând prin intermediul frumosului artistic calea spre absolut. De altfel, noțiunea de frumos este cea care aduce religia și arta în starea de comuniune, imaginând apropierea dintre idealul estetic, ce constituie gradul superlativ al acestui concept, și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacralitate în cadrul unei arte al cărei conținut formal este de natură profană. Această condiție reflectă o conjuncție fermă între nivelurile ideatice sau spirituale ale operei, și cele materiale sau formale ale acesteia, făcând apel la sensibilitatea și inteligența contemplativă a privitorului 481. Astfel percepută, arta sacră constituie, în mod aprioric, o formă de revelare simbolică a transcendentului, în felul în care, în creștinism, icoana reprezintă nu doar rezultatul actului creator uman, ci și manifestarea modelului ei ceresc totodată 482. Simbolul joacă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
intensitatea sentimentului religios, deșteptând în sufletul acestuia idealul depășirii granițelor lumești și al îndreptării spre Absolut. Din această privință, arta sacră corespunde unei forme de căutare și indicare a cauzei finale a tuturor lucrurilor care este divinitatea -, detașându-l pe privitor de sfera lumii profane și punându-l în comuniune, prin intermediul unei intense tensiuni spirituale, cu frumusețea și perfecțiunea unei lumi superioare celei în care trăiește. Fig. 33. Barnaba da Modena, Fecioara cu Pruncul. Detaliu Prin urmare, credem că arta sacră
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ar avea nevoie de înfrumusețare, constatăm instalarea acelui "katharsis facil"516, despre care amintește criticul și teoreticianul literar român Matei Călinescu, și care constituie apanajul absolut al kitsch-ului. În deruta generată de un asemenea eclectism vizual, de slabă calitate, privitorul sau credinciosul de rând se află în fața unei dileme majore, legate de acordarea primatului de importanță între ornamentele ce împodobesc obiectele și spațiile de cult, și însemnătatea sacră a acestora. Multitudinea de stiluri îl dezorientează, el nemaiștiind să diferențieze între
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]