2,781 matches
-
ce preced momentul, să se supună oricărui ritual catolic, de pregătire pentru moarte. Deși confuz, naratorul pare să distingă existența unei realități extrasenzoriale, la ale cărei semnale fusese opac anterior. Din punct de vedere strict narativ, epilogul povestirii "sacre și profane" a lui Ryder poate părea previzibil. Psihologic și etic însă, el constituie, indubitabil, o surpriză. Îl vedem, în final, pe protagonist (acum căpitan în cel de-al doilea război mondial) încartruit cu trupele chiar pe domeniul de la Brideshead. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
liniaritatea tipologică, supunîndu-și personajele (altfel credibil, fără artificii de construcție) mutațiilor structurale de identitate. Fie și numai pentru aceste spectaculoase transformări, romanele sale și, cu precădere, Întoarcerea la Brideshead merită citite. Bibliografie Evelyn Waugh Întoarcerea la Brideshead. Amintirile sacre și profane ale căpitanului Charles Ryder. Traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița. București: Leda Grupul Editorial Corint. Colecția "Maeștri Leda", 2009. Un gentleman la Darlington Hall Scriitorul japonez Kazuo Ishiguro naturalizat în Anglia încă de la vîrsta de șase ani
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din ascunzători./ De râs sau de plâns,/ Nici nu contează:/ Important este hohotul". (Hohotul) Este surprinzătoare metafora zeului la Ana Blandiana, chiar știind-o preluată de la Nichita Stănescu, cu atât mai mult cu cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care se regăsește încă din titlu, devenind simbol al poeziei, pus în legătură cu substantivul zeu, conduce, totodată, către o deconstrucție a canonului paradigmatic stănescian. Zeul lui Nichita Stănescu era
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și Înțeleasă, prin artă, lumea este sublimată, prin religie, lumea este reconstituită Într-o dimensiune de ideal spre care, prin morală, conștiința practică aspiră. Educația religioasă, de regulă, este percepută ca nevoie de a argumenta existența lui Dumnezeu. În realitatea profană, În contigentul cotidian, Însă, nu aceasta este problema educațională * La cele mai sus enumerate se poate adăuga statutul minor al educatului În raport cu rolul exagerat al maestrului sau, Încă, al individului strivit de autoritatea suverană a comunității. III. Etică și educație
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
XXI-lea. Probabil, se poate spune că modernitatea din Evul Mediu s-a manifestat în această alternanță dintre separare și apropiere între cultele și instituțiile religioase, între acestea și puterile laice. Desigur, există și sensuri mai restrictive ale modernității. Istoricii profani (pentru că fac cronologii exacte, ignorând lunga perioadă bazată pe tradiții sacre, cum menționa R. Guénon în secolul trecut) susțin că modernitatea este o epocă istorică identificată cu "timpurile moderne", inaugurate de evenimente apropiate, cum ar fi cucerirea și administrarea Constantinopolului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
desfășoară pe cele două planuri subliniate de Guénon: planul misterelor ce presupun inițierile cu ajutorul devotaților lui Dumnezeu și planul riturilor comunitare în memoria apropiaților care nu mai sunt printre vii. În hipermodernitatea care ne învăluie se modifică relațiile sacrului cu profanul.( 6) Dacă anticlericalismul și ateismul de altădată și-au restrâns influențele, totuși sunt vizibile și în cadrul religiilor din țara noastră modernismul, fundamentalismul, neo-ortodoxia, iar relațiile dintre procesele obiective ale secularizării și cele subiective ale laicizării nu lipsesc nici ele. Una
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de cele pentru informații- comunicații-asistență sanitară internațională în timpul dezastrelor pentru dirijări ale mișcării emigranților, turiștilor, trupelor militare, se resimt până în Estul Îndepărtat. Tensiunile unor vechi dualități ce amână echilibrarea spiritului cresc. "Material" și "ideal", "practică" și "teorie", "formă" și "conținut", "profan" și "sacru", "sens" și "contra-sensuri", până la dualitatea înglobantă a scrierii de față: modernitate și tradiție. Idealurile și speranțele de unitate și stabilitate ale continentului european, amplificate mult după revoluțiile din 1989 și după prăbușirea liderului estic mondial, au încântat atât
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
grade de certitudine privind apariția crizelor. Surse istorice ale crizelor Cuvântul "criză" are conotații istorico-culturale multiple, dependente și de concepțiile asupra istoriei. Deși are mai puțini adepți, este interesantă totuși concepția despre istorie a lui R. Guénon. El deosebea istoria profană, concepută prin cronologia exactă, vizibilă din secolul al VI-lea î.Hr. încoace, și istoria sacră marcată de "conservarea divină". Primele crize au apărut prin înlocuirea de către filosofi a mythos-ului poeților cu logos-ul ipotetico-deductiv cizelat de Socrate, Platon și Aristotel
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin urcările la principii, până ce se ajungea la o altă mare perioadă (Manvatara). Pentru Grecia antică, au fost mai aproape de istoria sacră cultura și credințele cretane, dominante între 2600-1100 î.Hr., urmate de cele de la Mycene, create între 1500-800 î.Hr. Istoria profană a culturii elene clasice a rezultat din renunțările la tradiții, asemănătoare cu cele din culturile orientale vechi, babiloniene, persane, chinezești, indiene ori celtice, galice și daco- romane. Cele două culturi preclasice din epoca bronzului se lasă mai greu deslușite prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Înscriind "ansamblul limitat" într-unul "vast", înțelegem că ""sfârșitul unei lumi" nu este și nici nu poate fi vreodată altceva decât sfârșitul unei iluzii". (9b, p. 322) Iar iluziile nu sunt decât forme deturnate de la tradiții, prin manifestările datate temporal (profane), care sunt materializări necontenite ale principiului. Însă termenii de "materie", "materialism" și "spirit", "spiritualism" au pentru autor o valoare simbolică, de puncte de vedere contingente în raport cu "datele tradiționale". Ele țin de "istoria și științele profane", pe când tradițiile sunt conținute de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tradiții, prin manifestările datate temporal (profane), care sunt materializări necontenite ale principiului. Însă termenii de "materie", "materialism" și "spirit", "spiritualism" au pentru autor o valoare simbolică, de puncte de vedere contingente în raport cu "datele tradiționale". Ele țin de "istoria și științele profane", pe când tradițiile sunt conținute de "istoria și științele sacre". Guénon nu numai că incrimina devierile de sensuri și de practici ale științelor, comise de moderni, dar indica și factori răspunzători, precum exagerarea rolului acțiunii și al indivizilor înrobiți de cunoașterea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe când tradițiile sunt conținute de "istoria și științele sacre". Guénon nu numai că incrimina devierile de sensuri și de practici ale științelor, comise de moderni, dar indica și factori răspunzători, precum exagerarea rolului acțiunii și al indivizilor înrobiți de cunoașterea profană. Așa se diminuează contemplarea, scria el. Or, contemplarea asigură unificarea cunoștințelor într-un principiu superior. Filosofic, pozitivismele și agnosticismele au produs deformări. După ce subordonau știința scopurilor aplicativ-industriale și mașiniste, aceste doctrine pledau pentru înlocuirea cercetătorilor cu inginerii, exagerau rolul experimentului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
făcea parte din "știința sacră". Modernii au renunțat la această ierarhie, odată cu părăsirea "inițierii", a "intuiției intelectuale" ca o facultate de cunoaștere diferită de percepții și de rațiune. Excluzând și ierarhizările oamenilor în funcție de aptitudini, modernii au coborât știința la nivelul "profanului", ignorând importanța scopurilor superioare și a principiilor călăuzitoare către adevăruri transcendente și cunoaștere supremă. Contemplarea este de resortul inteligenței. Când funcționează, ea duce la înțelegerea stabilității lucrurilor, în lumina unui principiu-sursă ca cel susținut de Aristotel prin "motorul imuabil". Pentru că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
exagerat al modernității îl și mâhnesc, dar îl și îndârjesc pe autor. "Nimic și nimeni nu se mai află atăzi la locul cuvenit; oamenii nu mai recunosc nici o autoritate efectivă în ordinea spirituală și nici o putere legitimă în ordinea temporală; "profanii" își permit să discute lucrurile sacre, să le conteste caracterul și chiar existența; inferiorul a ajuns să judece superiorul, ignoranța impune limite înțelepciunii, eroarea biruie adevărul, umanul se substituie divinului, pământul are mai multă importanță decât cerul, individul se proclamă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
De altfel, astăzi se recunoaște că Guénon a inițiat "Școala tradiționalistă" în filosofia vest-europeană. Redăm câțiva termeni propuși de Guénon pentru definirea tradiționalismului. El trimitea mereu la contrarii ca "solidificare și disoluție", "deviere și subversiune", "suprauman și uman", "sacru și profan", "cantitate spațială și spațiu calificat", "uniformitatea împotriva unității", "meserii vechi și industrie modernă" și altele. În 40 de capitole de mică întindere din cartea publicată în anul 1945 (15), Guénon a lansat o listă deschisă de contraste dintre civilizația modernă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mecanică, exprimă automatism, cadavre psihice, reziduuri dotate cu voință infernală. (15, p. 315) Totodată, Guénon a insistat să se renunțe la folosirea "abuzivă" a cuvântului "tradiție". Îndeosebi la identificarea ei cu datinile și obiceiurile. Tradiția nu trebuie coborâtă la nivelul profanului, ci ridicată la stadiul sacrului suprauman, dar tot prin intermediul unor "agenți umani inițiați". (15, p. 222) Inițierea are un rol esențial în menținerea și transmiterea spiritului tradițiilor (15, p. 282), în cadrul unor organizații, care, dacă sunt slăbite, pot fi uzurpate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin cuantificare, pulverizare, volatilizare și psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre ale disoluției. Ele oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și măsura, iar când devierea atinge limita extremă față de ordinea normală, începe subversiunea prin "contrafacere" sau "parodie", prin răsturnarea satanică a ordinii tradiționale. Începe să domine spiritul de minciună, travestiurile, simulacrele, caricaturile înscenate pentru ca majoritatea oamenilor să fie
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lor politice propriu-zise prin inițiative economice de succes în Viena, Budapesta și alte capitale occidentale, dar mai ales prin conservarea lor spirituală în simbolurile sonore ale limbii, în credințele transmise intergenerațional, cât timp sacrul nu a fost copleșit de forțele profanului, a-religiosului și a-teismului agresiv, cu care s-a însoțit nu doar comunismul, ci și modernitatea, până în contemporaneitatea recentă, regândită de unii filosofi ca "postmodernitate". Limba aromână sau macedoromâna face parte din limbile romanice răsăritene, alături de română (sau dialectul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anii 1943- 1944 și iar părăsită până după 1989, când a fost repusă în funcție cu circuite de peregrini români și străini. Sunt altfel de configurări, cu un conținut sporit de devoțiune spre sacru, care să contrabalanseze presiunile alarmante ale profanului din modernitatea cotidiană. Multe secole, informațiile religioase au circulat în limbile greacă, latină și slavonă, cunoscute de preoții și oamenii mai instruiți, de către cei ce călătoreau și retransmiteau credincioșilor experiențele acumulate cu diferite prilejuri. Mai târziu, au apărut cărțile populare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au devenit mai prudenți cu Estul după invazia mongolă a Europei în secolul al XIII-lea. Ulterior descoperirii Lumii Noi, s-a desfășurat misionarismul și iluminismul secolului al XVIII-lea. În Est, ca și în Vest, umanismele au echilibrat preferințele profane pentru acțiuni bancar- comerciale și industriale. Cu toate acestea, satisfacerea nevoilor de lână pentru industria textilă din Anglia secolelor XVIII-XIX a dus la alungarea țăranilor de pe terenurile agricole, lansându-se zicala că "oaia l-a mâncat pe om". Istoria ultimelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
industriale. Cu toate acestea, satisfacerea nevoilor de lână pentru industria textilă din Anglia secolelor XVIII-XIX a dus la alungarea țăranilor de pe terenurile agricole, lansându-se zicala că "oaia l-a mâncat pe om". Istoria ultimelor 500 de ani ai Europei profane este bogată în corelații negative între evoluția unor forme de modernitate și involuțiile condițiilor de viață ale locuitorilor, pe care cei din Est nu au reușit să le atenueze prea mult în patruzeciși cinci de ani de "democrație populară". Dimpotrivă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu dezaprobăm creșterea numărului de biserici în detrimentul școlilor și spitalelor, ci semnalăm riscul clericilor de a nu mai avea enoriași potenți și sănătoși dacă viața laică se deteriorează mereu. Și clerul însuși poate suferi. Căci diferențele dintre gândirea și simțirea profană și conștiința sacrului, dintre sentimentul temporalității și cel al duratei indefinite, împărtășite de majoritatea popoarelor sud-estice, ortodoxe sau neortodoxe, nu pot să depășească anumite praguri pentru a continua să existe împreună. Convulsiile sociale, pe fondul marilor datorii acumulate de Grecia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
iar Orientul s-a micșorat prin amputarea Bizanțului de către musulmani, care au cucerit cele mai frumoase provincii. În secolele al VI-lea al VIII-lea s-au constituit regatele francilor, longobarzilor, anglo-saxonilor, care, prin încreștinare, dar și prin invenții mai profane, s-au rupt temporar de Antichitate. La sfârșitul secolului al VIII-lea, Carol cel Mare (768-814) a restabilit în cea mai mare parte vechiul Occident roman, mai puțin insulele britanice, Spania musulmană și Italia de sud rămasă sub longobarzi și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
2011, 612 p. 5. M. Onfray, O contraistorie a filosofiei. Extremiștii luminilor, vol. 4, 2009, Eudemonismul social, vol. 5, 2010; Radicalitățile existențiale, vol. 6, traducere de D. Petrescu și T. Culianu-Petrescu, Editura Polirom, Iași, 2011. 6. M. Eliade, Sacrul și profanul, traducere din limba franceză de Rodica Chira, Editura Humanitas, București, 1993, 204 p. 7. a) Al. Soljenițân, Arhipelagul Gulag. 1918-1956, traducere și note de N. Iliescu și I. Covaci, vol. I-III, Editura Univers, București, 2008, 1623 p. b) A
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
as an individuality, or a work, the Absolute is stripped of what makes it absolute, i.e., cut off, not only from all sensible, but all intellectual presentation as well. As individuality or work, the Absolute has been surrender to the profane.“ A spune, cu alte cuvinte, că Absolutul ori cărei opere de artă este o operă (inefabilă, infinită, totuși o operă) înseamnă a relativiza chiar presupoziția demersului cri tic, aceea a diferenței radicale dintre formele finite ale poeziei și infi nitul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]