106,097 matches
-
societate -, nu este respectată, atunci cum putem vorbi de libertatea deplină a presei din România? Motto: „Ciocoiul este, totdeauna și în orice țară, un om venal, ipocrit, laș, orgolios, brutal până la barbarie, dotat cu o ambițiune nemărginită. [...] El nu se pronunță definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară că are spiritul drept și nepărtinitor, ci să poată exploata deodată toate doctrinele și partidele în folosul său. [...] Amorul de patrie, libertatea, egalitatea și devotamentul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
corupți. Pentru a reclădi societatea noastră și cea viitoare pe temelia trainică a adevărului, toate asociațiile neguvernamentale (organizații, fundații) trebuie să vegheze asupra transparenței actului politic și public. Jocurile de culise trebuie descifrate și expuse opiniei publice, care se va pronunța asupra lor. Discursul politic va trebui să țină seama de realitățile existente, adică de adevăr. Mă repet spunând că acesta este simplu și se rostește simplu. Chiar dacă la început ne doare poate, trebuie să fim perfect conștienți că adevărul are
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vezi Luce d’Eramo, Manifestul, 16 septembrie), și unii cititori cu gusturi rafinate susțin că nu: ei le consideră drept povestiri încheiate, care spun tot ce trebuiau să spună și la care nu mai este nimic de adăugat. Nu mă pronunț asupra acestui punct. Pot spune doar că inițial am vrut să creez romane întrerupte, sau să prezint lectura unor romane ce se întrerup; apoi, s-au născut texte pe care aș fi putut chiar să le public, independent, ca povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
telefon. - Da, eu sunt, Ludmila. Și dumneavoastră aveți pagini albe? Era de așteptat. Altă capcană. Tocmai când începeam să mă pasionez de carte, când voiam să mai citesc despre Ponko, despre Gritzvi... Ești așa de mulțumit, că nu mai poți pronunța distinct nici un cuvânt Spui: - Zwida... — Cum? — Da, Zwida Ozkart! Mi-ar plăcea să știu ce se-ntâmplă între Gritzvi și Zwida Ozkart... E adevărat că era tipul de roman care vă place? O pauză. Apoi, vocea Ludmilei reia lent, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care o citeai la cafenea și ești nerăbdător s-o continui, pentru a i-o putea da ei, pentru a comunica cu ea prin canalul săpat de cuvintele altcuiva, care tocmai pentru că sunt pronunțate de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și a vă recunoaște. O cheie se învârte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are cum să iasă de acolo dacă țipă. — Cred că știe atâta lucru, răspunse domnul J.L.B. Matekoni. Țipa ca din gură de șarpe fiindcă era teribil de supărată. Zicea că altcineva ar fi trebuit să fie acolo, nu ea. A pronunțat numele tău, habar n-am de ce. Mma Ramotswe puse fasole și în farfuria ei. — Al meu? Ce legătură am eu cu treaba asta? — Am întrebat-o, continuă domnul J.L.B. Matekoni, dar nu mi-a răspuns, ci doar a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către public: - Noi nu pentru spectacol am venit aici, cinstită adunare? Hohote. - Hai, luminează-ne, specialistule, să-ți auzim spusele... Pronunță-te! - Am spus ce-aveam de spus... - Nu, dragă Lenin... nu, nu merge chiar așa... Ai spus? Ce-ai spus? Noi vrem învățătura, cum e cu noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării? Hai, dragă Lenin... Face o reverență ipocrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă pistoalele grele, lămurind dintru bun Început cine era unicul stăpîn cu autoritate pe insula aceea, și pronunță sentința, pe un ton care nu admitea nici un fel de replică: - Dacă vă prind Împreună, am să trag la sorți, o să-l ucid mai Întîi pe unul dintre voi, iar celorlalți o să le tai degetele... Tu, de colo! Arată-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Zice: Mă iubești? Tocmai când oamenii pun întrebări de felul ăsta pierzi lumina reflectorului. Așa reușesc ei să te facă prizonierul celui mai bun rol secundar. Mai mare decât casa care arde e așteptarea asta uriașă a mea de-a pronunța cele mai uzate două cuvinte pe care le poți găsi în orice scenariu. Numai ele sunt de ajuns să-mi dea senzația că mi-o frec la greu. Dar nu sunt decât cuvinte. Fără putere. Vocabular. Dialog. — Spune-mi, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e în stare să-și dea jos hainele și să-nceapă să țipe ca o herghelie de cai sălbatici până și-n restaurantele cele mai aglomerate... Vocea reginei absolute și umbra de L’Air du Temps zic: — La următoarea casă, pronunță buzele ei Plumbago, mutul o să fie Alfa. — ... sânii tăi, îi zice Alfa agentei imobiliare, ai sânii unei fetișcane. Între noi nu rămâne nici măcar o limbă maternă. Sari la noi stând la etaj. Sari la acum totul e posibil. După ce agenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
schimb a avut toate motivele să trăiască intens experiența. Era o situație, dacă pot să zic așa, o situație deosebită și disperată. Fusese condamnat la moarte. Desigur el se considera nevinovat, complet nevinovat, dar cu toate acestea sentința a fost pronunțată în unanimitate de jurați. A stat doar două luni, mai precis 65 de zile, așteptînd pașii preotului și ai doctorului în fiecare zori de zi, a fost grațiat, se înțelege că nu doar din motive umanitare, dar a fost grațiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
credul ca o fată mare și se apucase să-i povestească tot despre Tănase Berzea. Or, după atîta vreme, lucrurile erau lămurite. Berzea a fost un trădător și era mai bine dacă l-ar fi împușcat atunci cînd s-a pronunțat sentința. De vină că au ieșit atîtea povești, că dintr-un caz limpede, și ca el mai erau atîția alții, care la nici zece ani de la sfîrșitul războiului uitaseră toate și totul, uitaseră sau se făceau că au uitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vîrîse Cantacuzino și de unde începea bonapartismul lor. Li se cam înfierbîntaseră mințile și se vedea de la o poștă că sînt niște ageamii. Dacă era ceva serios nu s-ar fi dat în bărci în văzul lumii. Un complot... Se surprinse pronunțînd acest cuvînt ce nu fusese pomenit în raportul lui Bîlbîie. Un complot... Să meargă chiar atît de departe, încît să se constituie într-un complot? Un complot militar? Ar fi absolut o surpriză pentru toată lumea. Inclusiv pentru armată. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o Îndelungată experiență de primar (de cincisprezece, dacă nu chiar de douăzeci de ani) nu credea În presimțiri, el se Încredea numai În știință. Gândea În sinea lui că fetița are o criză de isterie sau poate epilepsie (deși nu pronunțase). A zis doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea avea constipație; iar acum - curând era miezul nopții - să poftească frumos acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pronunțase). A zis doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea avea constipație; iar acum - curând era miezul nopții - să poftească frumos acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțând cauchemar În dicțiune franceză, foarte apăsat, de parcă astfel cuvântul În sine avea forță de convingere, ca un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea sare amară („uite, luați‑o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar acum - curând era miezul nopții - să poftească frumos acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțând cauchemar În dicțiune franceză, foarte apăsat, de parcă astfel cuvântul În sine avea forță de convingere, ca un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea sare amară („uite, luați‑o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă rog, doamnă Brener, doar n‑o să vă Închipuiți că acum, În miez de noapte, o s‑o pornesc cu jandarmii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s‑au petrecut la sfârșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întâmplarea, dacă poate fi numită astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
morală de a frecventa casele de toleranță, socotind că era vorba doar de un „act experimental“, conștient fiind că acel „act experimental“ nu avea nici o valoare În sine dacă nu era pus În slujba actului creator. Când Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sunt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea‑i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atât de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci când spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, când noi vom stăpâni lumea...“ (Aici puse iar cartea deoparte ținând arătătorul Între pagini). „Domnilor, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]