2,031 matches
-
era "Deodungha", sau „Muntele Sfânt”. În 1865, muntele a primit oficial numele englezesc din partea Royal Geographical Society în urma propunerii lui Andrew Waugh. Waugh a botezat numele după George Everest, întâi folosind numele de "Mont Everest", și apoi "Mount Everest". Totuși, pronunția modernă a numelui muntelui Everest în limba engleză, este în realitate diferită de pronunția folosită de Sir George pentru propriul său nume de familie, și anume . Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, mulți cartografi europeni credeau că numele local al
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
Royal Geographical Society în urma propunerii lui Andrew Waugh. Waugh a botezat numele după George Everest, întâi folosind numele de "Mont Everest", și apoi "Mount Everest". Totuși, pronunția modernă a numelui muntelui Everest în limba engleză, este în realitate diferită de pronunția folosită de Sir George pentru propriul său nume de familie, și anume . Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, mulți cartografi europeni credeau că numele local al muntelui este "Gaurisankar", făcând confuzie cu un alt vârf, Gauri Sankar, aflat în apropiere
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
în Țara Sfântă din 1815 scria Caipha, iar preotul William John Woodcock care a vizitat țara în 1848 scria la fel Caypha. La începutul secolului al XX-lea, Gottlieb Schumacher a propus ortografia latină unică Haifa, care se potrivește cu pronunția arabă حَيْفَا și cu cea greacă Χάιφα. Ea a fost adoptată mai întâi de locuitorii coloniei germane din oraș și apoi s-a generalizat. Începuturile așezării se pierd în negura veacurilor. O parte din
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
(pronunție: , v. AFI; născut ca Robert Allen Zimmerman, ) la Duluth, Minnesota, SUAeste un cântăreț, compozitor, muzician și poet american ale cărui contribuții în muzica americană sunt comparabile, în faimă și influență, cu cele ale lui Stephen Foster, Irving Berlin, Woody Guthrie
Bob Dylan () [Corola-website/Science/300257_a_301586]
-
("Forță de apărare", cuvânt de origină germană, pronunție: [ pron. "ver-maht" ] ) a fost numele oficial al forțelor armate ale Germaniei naziste între 1935 și 1945. În limba română se poate folosi un cuvânt corespunzător, care se scrie cu literă mică: wehrmacht. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial structura
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
vest valea Almaș; -la nord vârfurile Păroasa, Malului, Ciușului, pasul Vălișoara: -la est valea Vălișoara-Fornădia: -la sud valea Mureșului, dar fără localitățile de pe lunca Mureșului Zam, Ilia, Bretea Mureșană, Brănișca unde influențele bănățene, pădurenești, orășănești sunt mai mari. Sunetele cu pronunție diferită (ori mai diferită) față de limba literară, graiul bănățean, ardelean sunt: -"N"-ul(Ñ) care se pronunță ca doi de n mai mici in acelaș timp și care seamană cu: ñ-ul de la rusul ñet(=nu), bănățeanul strigoañe, moldovenescul ñic(=nimic
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
în pridvorul bisericii, în portretul de ctitor, alături de soția Catrina. Documentele cu referire la moștenirea pitarului Caracaș arată amploarea apiculturii în ținutul Vasluiului la acea vreme. Buhăieștii de Jos sînt și acum numiți de către localnici "Cărăcășeni" (de fapt, "Cărcășăni" în pronunția buhăieșteană). Ca fapt divers, după moartea fiului lui Ștefan Caracaș-întîiul, Ioniță Caracaș, soția acestuia, Ilinca Clucerescu, se căsătorește cu un grec, Constantin Tiriachiu, atestat la Buhăiești ca jicnier după eveniment. De la începutul secolului al XIX-lea datele cu privire la Buhăiești se
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
al XIX-lea datele cu privire la Buhăiești se înmulțesc, iar alături de vechile familii ale satului apar noi nume, cum ar fi cel al lui Vasile Pogor, tatăl renumitului junimist cu același nume. De la Vasile Pogor-tatăl dăinuie și azi toponimul "Pogoreni" (în pronunția buhăieșteană, "Pogorăni") pentru fosta denumire Buhăieștii de Sus. Cel mai de seamă buhăieștean al secolului XIX avea să fie Costache Caracaș (1791-1859), fiu al lui Ioniță și al Ilincăi, personaj extrem de activ, convocat printre altele în 1857 pentru alegerea deputaților
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
apelat la regele vandal Gunderic să accepte coroana alană. Mai târziu, regii din Africa de Nord s-au autointitulat Rex Wandalorum et Alanorum ("regele vandalilor și alanii"). În general, se crede că termenul arab pentru Iberia, Al-Andalus și Andaluzia au derivat din pronunția berberă: "Wandal". Cu toate acestea, teoria a fost contestată. Vandalii sub noul lor rege Genseric (de asemenea, cunoscut sub numele de Geiseric) au traversat în Africa în 429. Cu toate că cifrele sunt necunoscute și unii istorici încă dezbat validitatea estimărilor, bazat
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
vorbitori este peste 100.000 sunt Cehia, Bulgaria și Ungaria. În termeni de procente din populația țărilor, Slovacia este pe primul loc cu 4,8% populație vorbitoare de limbă români; România este pe locul 6, cu 1,2%. Alfabet și pronunție A-a B-b C-ț Ć-c+e sau i D-d E-e F-f G-g H-h I-i J-i scurt Ź-j K-k/c/ch L-l M-m N-n O-o P-p Q-c/q R-r Rr-nr S
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
trei copii, Josette în 1926, Janine în 1930 și Franck în 1935. Încă de când era logodit, viitoarea lui soacra, doamna Manșe, exclama când venea s-o vadă pe Henriette: ""Voilà le Fernand d'elle!"" („Iată-l pe Fernandul ei!”, în pronunția franceză Fernandel), si asa adopta acest pseudonim cu care se va identifica până la sfârșitul vieții. După terminarea serviciului militar în 1926, este remarcat de Jean Faraud, directorul francez la "Paramount", care-l angajează că animator în pauzele filmelor de cinematograf
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
doi membri lingviști: Ion Coteanu, care s-a abținut, și Emanuel Vasiliu, care a votat împotrivă. Ideea de a utiliza o singură literă pentru sunetul /ɨ/ a apărut cu mult înainte de 1953. Necesitatea de a reduce deosebirile dintre ortografie și pronunție a fost susținută încă din 1880 de Titu Maiorescu, care scria: „Nu poate exista o gramatică a scrierii în contra gramaticei vorbirii.” În 1904, Sextil Pușcariu scria în Convorbiri literare (nr. 11, articolul "Ortografia revizuită a Academiei Române"): „Țelul ortografiei noastre e
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Circuitul integrat, prescurtare în engleză: IC, de la "integrated circuit", pronunție (v. AFI), prescurtare în română C.I., este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate, pasive și active, situate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu), dispozitiv care în cele mai multe cazuri este
Circuit integrat () [Corola-website/Science/299063_a_300392]
-
Ruggby, scris și rugbi (din cuvântul englez "rugby", pronunție AFI englezească /'rʌɡbi/, pronunție românească simplificată "rágbi"), este un sport cu mingea, originar din Anglia. Numele jocului provine de la orașul englez omonim, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport. Mingea cu care se joacă rugby-ul este
Rugby () [Corola-website/Science/299077_a_300406]
-
Ruggby, scris și rugbi (din cuvântul englez "rugby", pronunție AFI englezească /'rʌɡbi/, pronunție românească simplificată "rágbi"), este un sport cu mingea, originar din Anglia. Numele jocului provine de la orașul englez omonim, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport. Mingea cu care se joacă rugby-ul este de formă ovală, motiv
Rugby () [Corola-website/Science/299077_a_300406]
-
(pronunție: [miʃɛl wɛlˈbɛk]); n. 26 februarie 1958) este un scriitor francez contemporan. s-a născut cu numele Michel Thomas în 1958 (după unele surse, în 1956), la Réunion, teritoriu francez „de dincolo de mări” în care mama sa, medic anestezist, a fost
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
populația vorbitoare de cantoneză a teritoriului să se folosească numele portughez atunci când vorbesc în cantoneză, pronunțându-l Maa3 Gaau1 (în romanizare Jyutping), și redându-l ocazional fonetic ca 馬交 în caractere chinezești. Forma "Macao" a fost forma originală portugheză de pronunție și a fost reținută în cele mai multe limbi europene. În portugheza modernă, pronunția corectă este "Macau". De-a lungul secolului al XX-lea, pronunția oficială "Macau" a devenit tot mai comună în sursele de limbă engleză, incluzând cea mai mare parte
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
vorbesc în cantoneză, pronunțându-l Maa3 Gaau1 (în romanizare Jyutping), și redându-l ocazional fonetic ca 馬交 în caractere chinezești. Forma "Macao" a fost forma originală portugheză de pronunție și a fost reținută în cele mai multe limbi europene. În portugheza modernă, pronunția corectă este "Macau". De-a lungul secolului al XX-lea, pronunția oficială "Macau" a devenit tot mai comună în sursele de limbă engleză, incluzând cea mai mare parte a mediei scrise. De la preluarea suveranității, guvernul de la Macau consideră "Macao" a
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
redându-l ocazional fonetic ca 馬交 în caractere chinezești. Forma "Macao" a fost forma originală portugheză de pronunție și a fost reținută în cele mai multe limbi europene. În portugheza modernă, pronunția corectă este "Macau". De-a lungul secolului al XX-lea, pronunția oficială "Macau" a devenit tot mai comună în sursele de limbă engleză, incluzând cea mai mare parte a mediei scrise. De la preluarea suveranității, guvernul de la Macau consideră "Macao" a fi pronunția oficială a numelui, în timp ce "Macau" rămâne pronunția oficială în
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
este "Macau". De-a lungul secolului al XX-lea, pronunția oficială "Macau" a devenit tot mai comună în sursele de limbă engleză, incluzând cea mai mare parte a mediei scrise. De la preluarea suveranității, guvernul de la Macau consideră "Macao" a fi pronunția oficială a numelui, în timp ce "Macau" rămâne pronunția oficială în portugheză. Aceasta este practica urmată în documentele oficiale, cum ar fi pașapoartele și formele de imigrare. Transcrierea pinyin "Aomen" a fost folosită ocazional în limba engleză, ca și cum ar fi numele oficial
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
XX-lea, pronunția oficială "Macau" a devenit tot mai comună în sursele de limbă engleză, incluzând cea mai mare parte a mediei scrise. De la preluarea suveranității, guvernul de la Macau consideră "Macao" a fi pronunția oficială a numelui, în timp ce "Macau" rămâne pronunția oficială în portugheză. Aceasta este practica urmată în documentele oficiale, cum ar fi pașapoartele și formele de imigrare. Transcrierea pinyin "Aomen" a fost folosită ocazional în limba engleză, ca și cum ar fi numele oficial al Macau. Oricum, nu este cazul, doar
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
avantaje (poate chiar nici unul) pentru diferitele grupuri implicate. Limba aleasă nu ar trebui să facă exces de termeni artificiali. Vocabularul ar trebui să fie bazat pe limbile existente (câteva dintre cele care au multe cuvinte în comun, în ciuda ortografiei și pronunției diferite). Gramatica ar trebui să fie cât mai simplă cu putință, fără toate excepțiile și idiomurile care îl suprasolicită pe cel care studiază limbile naționale existente. Aceasta idee a inspirat printre alții și pe părintele Schleyer, inventatorul limbii Volapük și
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
a nota sunetul dar adoptarea ei încă nu este oficială. Litera Гг notează în limba bielorusă sunetul (un "h" pronunțat în glotă). Litera Ўў (Уу scurt) este specifică acestei limbi. De asemenea, apostroful apare în cuvintele bieloruse atunci când se indică pronunția fără palatalizarea consoanei anterioare. Alfabetul latin folosit în limba bielorusă de unii vorbitori, numit "Łacinka", este după cum urmează: Aa Bb Cc Ćć Čč Dd (Dzdz Dźdź Dždž) Ee Ff Gg Hh Chch Ii Jj Kk Ll Łł Mm Nn Ńń
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
simboluri mai mult sau mai puțin fonetice, limbile ideografice au ales ca reprezentare a cuvintelor aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite în limbi diferite, cu pronunții diferite. În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient de către chinezi. Atît hieroglifele egiptene cît și scrierea cuneiformă sumeriană au derivat din
Ideogramă () [Corola-website/Science/298871_a_300200]
-
fenicieni) că "Lahamu", în al treilea mileniu î.e.n. aceștia au ridicat un templu pentru venerarea zeului pe dealul cunoscut astăzi că Dealul Nașterii Domnului. Orașul era cunoscut ca "Beit Lachama", ceea ce înseamnă “Casa lui Lachama”. William F. Albright arată că pronunția denumirii a rămas aproape identică după 3500 de ani, dar cu înțelesuri diferite: "'Templul zeului Lakhmu' în cannanită, 'Casă Pâinii' în ebraică și aramaica, 'Casă cărnii' în arabă". Descoperiri arheologice ce confirmă Betleemul ca oraș israelit au fost făcute și
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]