37,224 matches
-
drept, el e preluat mai ales pe filieră franceză și acoperă o producție literară vastă: autobiografii, narațiuni și poeme biografiste, asta în condițiile în care genurile prozastice românești nu au un echivalent pentru franțuzescul récit - noțiune-valiză pentru orice fel de proză căreia nu i se potrivește subtitlul Ťromanť. 69 al lui Ionuț Chiva, ca și O vară în Siam a Claudiei Golea, Cum mi-am petrecut vacanța de vară de T.O. Bobe, Tinerețile lui Daniel Abagiu de Cezar-Paul Bădescu, Tricephalos-ul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
Patul lui Procust al lui Camil Petrescu, ca și Amintirile din copilărie ale lui Creangă ar fi autoficțiuni. Termenul nu este însă deloc pus în legătură cu poezia, ca și cum ar fi de la sine înțeles că ficțiunea nu se poate formula decît în proză. Dincolo de tipologia literară Autoficțiunea, ca practică literară (inițial) a unui individ occidental civilizat (în sensul lui Norbert Elias), urban, instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate, nu este un bildungs și nici nu
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
și al său "Cod al lui da Vinci". Iar, acum, că tot am citit fragmente din carte și am văzut și filmul, încă am dificultăți în a mă hotărî între două ipoteze: A. un cretin semidoct, B. un mini-geniu. Calitatea prozei mă îndreaptă către A. B-ul ar proveni din hipertrofierea semidoctismului: aici nu mai e vorba de o legătură primejdioasă, ci de sute. În oala codului intră o tonă de discipline, teologie, artă, ezoterism, istorie... Nu le enumăr pe toate
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
al exigenței lui Tucidide de a se plasa în perspectiva veșniciei. Dar aceasta însemna că nu se limitează la înclinațiile propriului temperament, acceptând ca acesta să-i dicteze gustul și selecția. Criticul a știut de timpuriu că nu sămănătorismul, nu proza lui Mihail Sadoveanu, oricât de apropiată afectiv, nu acestea trebuie să dea sensul de dezvoltare și de emancipare a literaturii române. De aceea a dezlănțuit polemica împotriva direcției sămănătoriste a lui Nicolae Iorga, arătându-i eroarea, retardarea, persistența într-un
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
fragmente mai onorabile în Planeta do diez și bune pagini în Omul care a terminat-o cu lumea, acestea din urmă datorate însă lui D.H. Lawrence. Pe care tânăra autoare ambiționează să-l continue, ducându-i la bun sfârșit o proză neîncheiată. Dar cum să poți rescrie pagini de literatură, când nu ești capabil să le scrii? Noua pornografie, pe care Ioana Baetica o ilustrează abundent și exact, este tot una cu cea veche: o completă lipsă de talent literar, de
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
criticii este să fixeze locul acestor scriitori (lor trebuie să li se adauge Alexandru Vona, dar și romancierii Lucian Blaga și Alexandru George, autorii unor importante opere scrise cam tot atunci, dar publicate cincizeci de ani mai tâziu) în istoria prozei românești din primii ani postbelici. Chiar dacă, în ultimii ani, excelentul roman al lui Pavel Chihaia, Blocada (despre care Dan Ciachir scria că este "o carte cât o operă") a cunoscut trei ediții, prozatorul se află încă departe de cota pe
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
margini. (De fapt, nici reeditarea de la editura Vinea, dacă mă uit bine la ea, deși multișor mai nouă, doar din '91, nu se ține cine știe ce zdravănă... Deh, legătoriile începutului de tranziție!). Paradisul suspinelor e un roman refuzat, un poem în proză ale cărui bîrne de poveste n-au mai făcut, niciodată, o punte. O făptură vaporoasă, duh din lampa simbolismului, adăpostind, la rîndu-i, personaje cu dublă față. Bunăoară Lia, al cărei pseudo-jurnal, contrafăcut de Darie (aflăm dintr-unul din cam numeroasele
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
duh din lampa simbolismului, adăpostind, la rîndu-i, personaje cu dublă față. Bunăoară Lia, al cărei pseudo-jurnal, contrafăcut de Darie (aflăm dintr-unul din cam numeroasele inserturi în italice semnate I.V.), ne e servit ca suprema ridiculizare (invidioasă, totuși, pe marea proză...) a matrapazlîcurilor romanului. Lia, aciuită la o școală, încurcată, nu se știe, încă, din ce pricini, cu părintele cam troglodit al lui Darie, e cînd batjocura dezinhibaților ei elevi, cînd un fel de zînă păcălită. Pînă aflăm că domnița rătăcind
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
care-și turuie povestea? "Graiul e un hamac comod, în care te întorci pe ce parte îți priește." Și înapoi la cea mai suavă calofilie: "și somnul și-abate ciocanul de puf." Așa rămîne Paradisul suspinelor, o plutire pe bucăți, proză gîtuită des de un plîns fără voce, tras înăuntru, dinaintea somnului iertat de vise. Volumul lui Sașa Pană, scos la Socec, în '48, cu zece desene de Marcela Cordescu (Paradisul suspinelor avea cinci gravuri ale lui Marcel Iancu) este documentul
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
Pană, scos la Socec, în '48, cu zece desene de Marcela Cordescu (Paradisul suspinelor avea cinci gravuri ale lui Marcel Iancu) este documentul cu care se poate demonstra contribuția lui Caragiale la avangardă. Nu e, nici Tîlbîc, Tureatcă & Co., o proză care să spargă tiparele, doar un colaj (sic!), bine făcut, de povestiri realiste despre un real absurd. Al Armatei, zisă și "marea mută". Numai că și acolo, ca peste tot, se duce vorba. Bunăoară, zvonul despre O inspecție sanitară inopinată
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
Precum un romancier american cu o formație trudnică, d-sa a făcut "de toate", fiind voluntar în armată, profesor suplinitor, miner, contabil, expeditor CFR, normator, bibliotecar, încărcător de vagoane de marfă etc. etc., absorbind în felul acesta, prin toți porii, proza vieții. Self-made-man, Liviu Ioan Stoiciu a preferat însă expresia lirică. Poate tocmai ca un contrapunct, ca o antiteză eliberatoare față de experiența acumulată pe plan existențial, deși nu fără legătură cu povara morală a acesteia, ci ca o înfruntare / asimilare a
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă pe care trebuia să o împace sau să o rezolve. Opera lui E. Lovinescu (critica, proza, memoriile) a fost străbătută, de la un capăt la altul, de această interogație despre sine, de la cele două volume de debut Pași pe nisip (1906) până la cărțile apărute în ultimul său an de viață (1943), cele despre Titu Maiorescu (Titu Maiorescu
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
nici nu ne putem închipui cum mirosim noi după... Cu timpul, după 22 dec., tot așteptând capodopera următorilor, am băgat de seamă că epoca totalitaristă, - străbătută de la un cap la altul, - nu fusese întrecută, - mă gândesc la poezie și la proză, la un Nichita Stănescu... la un Marin Sorescu... un Petru Dumitriu... un Marin Preda, să zicem, oprindu-ne aici. Ca și cum cenzura ar fi o binefacere; ea punându-ți în vedere, dacă e ceva de capul tău, să nu te joci
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
Securitate și, în 1960, a fost arestată din nou pentru câteva luni în procesul atacării furgonului de bani al BNR. În perioada de relativă deschidere din a doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reușit să publice șapte cărți proze scurte și romane sub pseudonimul Oana Orlea. În anul 1980 se stabilește în Franța. Cele indurate în închisoare au ajutat-o să scrie o carte autobiografica despre tinerețea să furată publicată la Editions Seuil, din Paris. Ea își semnează cărțile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în revistă și în cărțile mele de memorialistica. Titluri din opera să: La Nord de Tahiti ( română, germană și engleză), Aprilie în Auckland, Între indieni și Trapperi, Între Bisturiu și Stetoscop, Indienii - o antologie, Omule alb, ascultă-mă” ( antologie de proza și poezie indiană), Ultimul cartuș din tranșee, Între dragoste și datorie, Dincolo de orizonturi, Călătorii pe două continente (cu Ines Coroianu), Ultimele cuvinte ale unor oameni iluștri,Lexicon, Ena (roman-saga), Lungul drum spre Laguna Hills, Jandarm la împărata, Simboluri și mesaje
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ca niciodată, ține-mă sub urmărire Și-mpreună, prima dată Să mergem spre nemurire! Editor și scriitor Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura, O semnează numai el. Superficiență Petre e de pus în râma Teatru, proza, epigrama, Sonete sau poezie Publică și apoi scrie! Aviz medical De nu trăiești în zadar și mănânci pe la toți Sfinții Ce-s trecuți în calendar Și-ai săpat groapă cu dinții! Osânda Unui despot „luminat” I-au intrat zilele-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU, POETUL Eu sunt poetul care Bea pelinul, Adus de vrăjitoare, Din tainul Păstrat pentru impudice fecioare. Mă-mpleticesc în proza Dar am versul - O salvatoare doză - Pentru mersul Pe sârma-ntinsă lumii sub hipnoză. Și scot nervos o spadă De lumină, Cănd dracii-n a lor sfada Vor să-mi țină Destinul scurt, pe vârful lor de coadă. Veniți, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un mod de a surprinde scurte și rapide „flaschuri” din orizontul ei de observație, pe care le consemnează, precum schițele unui nou tablou, din tuse nervoase și grăbite. Tehnică de lucru ne trimite în zona de întretăiere dintre poemul în proza, eseu, aforistica și tabletă, adică un gen hibrid, experimentat și anterior de autoare, în cartea „Fără nume”, tablete-șotron, Târgu Mureș, 2006. Toate la un loc și niciunul ca atare. E de fapt un melanj de improvizații, imagini, meditații, cusute în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri bengale, proiectate pe o zariște albastră, fără sfârșit. Cadențate sau nu, ele cad în rafale că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Părintele Dumitru Stăniloaie scria despre el: „Am observat la poet o mare modestie, o fugă de exprimări și o demnitate care nu caută să se impună, evitând politică și controversele, vorbirea de sine. Sunt un mare admirator al poeziei și prozei lui. Socotesc că poezia lui Vasile Voiculescu este cea mai substanțială și mai originală poezie românească după aceea a lui Eminescu, deoarece exprimă, în comparație cu orice altă poezie românească, un sentiment de taină a realității, propriu poporului român, precum proza lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și prozei lui. Socotesc că poezia lui Vasile Voiculescu este cea mai substanțială și mai originală poezie românească după aceea a lui Eminescu, deoarece exprimă, în comparație cu orice altă poezie românească, un sentiment de taină a realității, propriu poporului român, precum proza lui desfășoară mai pe larg acest sentiment. Avem în această operă o marcă românească de mare autenticitate, fără să fie o declarație naționalistă superficială” (Sfântă Treime sau La început a fost Iubirea, 2005). Poezia să, născută în foc, nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
trebuie să rateze cât mai multe genuri literare, dar nici nu trebuie să fie cizmar, după spusă bătrânului Hegel referindu-se la estetician, ca să știe unde-l strânge cizma. Marian Barbu poartă dimensiunea poematicului în structura făptuirilor sale, fie ale prozei, fie ale reflecției critice, în pofida despărțirilor de gen, ce par și se doresc radicale. Ea îi stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la conexiuni din zona intelectului și a reflexiei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Crăciun, Andrei Pleșu, Livius Ciocârlie, Dan C. Mihăilescu, Andrei Cornea, Radu Aldulescu, Eugen Simion ș.a., evenimentul a rămas la fel de elegant, dar și producător de surprize. Cele cinci cărți alese de juriu pentru anul acesta s-au repartizat aproape egal între proză (Ion Manolescu, Derapaj, Ed. Polirom; Petru Cimpoeșu, Christina Domestica și Vânătorii de suflete, Ed. Humanitas; Eugen Uricaru, Supunerea, Ed. Cartea Românească) și critică/istorie literară (Matei Călinescu, Eugen Ionesco: teme identitare și existențiale, Ed. Junimea; Florin }urcanu, Mircea Eliade. Prizonierul
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
ceri să le aplice la un text ce-l are sub ochi, tace ori răspunde cu anul și locul unde s'a născut autorul... La latinește, lucrul merge tot așa greu: rar candidat să poată tâlmăci limpede și cu accent proză sau hexametri antici; și examenul umanistic neputând fi o resurecție peste milenii și veacuri, un atavism literar cum îi zice Faguet, o repunere în valoare a frumuseților eterne gândite de cei cari mai credeau în muze, se împotmolește în nămol
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
întâmplarea a și apărut în volumul întâi, acum patru ani. De ce îmi aduc aminte de acest lucru? Pentru că, zilele trecute, mi-a căzut în mână întâmplător cartea lui Al. O. Teodoreanu, zis și Păstorel, intitulată GASTRONOMICE, în care apar unele proze scurte dintr-o cronică mai veche a scriitorului, plus HRONICUL M|SC|RICIULUI V|L|TUC, lucrare de bază. Scriitorul a murit înainte de a vedea această carte apărută, - carte care este una de bucate, un pretext doar pentru spumoasele scrieri
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]