1,938 matches
-
locul" bucuriei; ea este "poarta strîmtă" care duce la locul simbolic al răsplății, numit în mitul creștin "împărăția Cerurilor" (pe care omul o poartă în el). În alte mituri el este numit Nirvana și Tao. Faptul că manifestarea sufletului prin intermediul psihicului nu are loc în timpul vieții omului explică adevărul mitic potrivit căruia omul chiar dacă întreaga sa viață nu era decît un șir de crime poate realiza în ultima clipă a vieții lui starea sufletească al cărei simbol este "grația". Condiția nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intenționalitatea misterios animantă care a intrat în apariție și a dispărut în chip misterios, lăsînd trupul neînsuflețit este personificată simbolic de "sufletul nemuritor". Conform imaginației simbolice a miturilor, el se întoarce în prezența eternă din care a venit. Eliberat de psihic și de determinarea lui, redevenit prezență eternă, sufletul va fi "judecat" de prezența eternă, al cărei simbol este divinitatea, care ca simbol al unei judecăți eterne este divinitatea-judecător. Judecata însăși este deci mister și simbol. Dar ne putem face o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este deci mister și simbol. Dar ne putem face o imagine asupra acestui mister, căci intenționalitatea psihică a fost expresia manifestă a sufletului, iar prin imagine putem spune că sufletul va fi judecat după meritul sau lipsa de merit a psihicului. Ceea ce nu am putea să amintim destul de des este faptul că toate imaginile justiției transcendente și ale prelungirii vieții individuale într-un timp fără sfîrșit, răsplata și pedeapsa de după moarte, nu sînt decît formulări și prelungiri ale visului colectiv prin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o exercite asupra vieții reale a triburilor primitive. Este deci vorba despre o problemă cu implicații atît individuale, cît și sociale. Credința într-o justiție compensatoare după moarte, cu condiția credinței într-un Dumnezeu real este atît de înrădăcinată în psihicul uman, încît am putea spune, fără să ne temem că exagerăm, că există puțini oameni, chiar atei, care cel puțin în anumite momente ale vieții lor nu cred într-un Dumnezeu real și în intervenția lui capricioasă și deci nedreaptă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în viața indivizilor și a societăților atît timp cît egocentrismul vanitos, forța subconștient motivantă, domnește în suflete; totul ar deveni just sensul mesajului de bucurie -dacă elanul animant ar reuși să înțeleagă adevărul esențial: RĂSPLATA ȘI PEDEAPSA SÎNT IMANENTE FUNCȚIONĂRII PSIHICULUI. Ele sînt asumate pe căi extra-conștiente, ceea ce face ca justiția imanentă să se sustragă privirii interioare atît timp cît este vanitos orbită. Ar fi cu siguranță mai bine să nu ne facem nici o imagine asupra vieții de după moarte mister de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihologic, sanctificarea face parte din fenomenele motivante lipsite de orice semnificație suprareală. "Sanctificarea" nu este decît un termen general pentru desemnarea reacțiilor supraconștiente studiate pînă acum sub diferite nume: armonizarea dorințelor multiple, satisfacerea dorinței esențiale, combativitatea elanului, apariția sufletului prin intermediul psihicului, determinarea liberă. Introducerea acestei serii de expresii a fost indispensabilă, întrucît ele ilustrează diversele aspecte ale reacției supraconștiente numită pe drept cuvînt legea fundamentală a vieții, adică temelia întregii legalități psihice. Mitul se referă la împlinire prin termenii "încarnare, filiație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la moarte credincios sensului vieții este pentru el mai importantă decît bucuria de a trăi. Mai mult, moartea eroului nu ar avea importanța "răscumpărării" dacă senul vieții lui nu ar fi constituit sensul întregii vieți: purificare, eliberarea, manifestarea sufletului prin psihic. Dar și mai dificilă decît atestarea prin moarte a acestei sacrificări pline de bucurie a eului aparent euluii esențial este împlinirea ei fără greș de-a lungul unei întregi vieți. Fiecare om care încearcă să facă acest lucru se află
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertare. Traducerea simbolismului "Mîntuirii" elimină miraculosul și îl înlocuicite prin semnificația firească din punct de vedere psihologic evidentă pentru psihicul uman (atît timp cît nu este orbită de prejudecățile afective). Explicația acestei evidențe este complicată deoarece ea trebuie să lupte împotriva pseudo-profunzimii elementului miraculos, magic, animist, fals introdus în mitul simbolic. Salvarea, atît a eroului, cît și a fiecăruia dintre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic divinizat nu este în cele din urmă decît un caz special de legalitate psihologică; nici nu poate fi altfel, întrucît, fiind un om real, o ființă umană, activitatea eroului mitic rămîne în mod necesar inclusă în legea care guvernează psihicul uman. Psihologia ne oferă deci posibilitatea să ne detașăm de orice ceremonial simbolic. Ea indică mijlocul direct al realizării, înlocuiește credința în erou prin înțelegerea legii. Înlocuind cazul special al împlinirii celei mai sublime cu clarificarea legii generale în care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vedea viața ca fiind domeniul împlinirii, posibile în principiu, a face din ea o vale a plîngerii este semn al faptului că sensul vieții nu este asumat, că bucuria ei esențial nu s-a realizat. Sfîntul fals crede în unirea psihicului individual cu un dumnezeu real și aspiră la moartea eului aparent pentru că se simte incapabil să ralizeze unirea esențială în timpul vieții. Aceasta nu este decît o formă de disperare față de viață, datorată, ca orice descurajare, neîncrederii în sine. Moralismul dus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dovedit faptul că însuși Dumnezeu și revelațiile lui sînt simboluri cu sens precis, ceea ce necesită trebuie să o repetăm studierea amănunțită a simbolisticii, imposibil de efectuat fără un studiu prealabil detaliat asupra funcționării motivante și deliberante intime, tema simbolisticii. Funcționarea psihicului nu constituie un mister, ci o enigmă care își reclamă imperios soluționarea, căci element exterm de important ea implică unica posibilitate de a găsi o soluție problemelor valorilor etice. Tocmai absența unor astfel de soluții a obligat misticismul considerînd problema
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ochii altuia, dar nu bîrna din ochii noștri". Dar ce este această bîrnă care ne orbește dacă nu vanitatea care orbește privirea interioară, privirea introspectivă? 5) ANTICRISTUL: "SATAN" Simbolul "Dumnezeului-Judecător" nu-și găsește traducerea completă decît grație analizei legalității funcționării psihicului efectuate pe parcursul tuturor instanțelor, de la purificară supraconștientă (Dumnezeu-fiul, care urcă la Ceruri) pînă la pervertirea subconștientă (Satan, cel care ne duce în Infern). Justiția imanentă se manifestă nu numai prin realizarea ideală, ci și prin contrariul ei, pervertirea. Pentru a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
falsa justificare vanitoasă. Dacă el se încăpățînează în mod vanitos și continuă să se expună pericolului esențial, dacă nu vrea să audă avertismentul, suferința vitală nu face decît să se agraveze și sfîrșește prin a-i invada întreaga viață. Întunecarea psihicului vanitos obstinat întunecă imediat lumea din jurul acestuia; esența acestui psihic nu se poate exprima decît prin avertismentul suferinței, care, pentru omul nervos, provine din toate colțurile lumii. Pe de altă parte, omul se poate banaliza; el se eliberează în mod
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și continuă să se expună pericolului esențial, dacă nu vrea să audă avertismentul, suferința vitală nu face decît să se agraveze și sfîrșește prin a-i invada întreaga viață. Întunecarea psihicului vanitos obstinat întunecă imediat lumea din jurul acestuia; esența acestui psihic nu se poate exprima decît prin avertismentul suferinței, care, pentru omul nervos, provine din toate colțurile lumii. Pe de altă parte, omul se poate banaliza; el se eliberează în mod pervers de orice culpabilitate, de orice avertizare supraconștientă, adică ucide
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Astfel, trăsăturile subiectivității umane sunt neglijate din perspectiva remodelării corporal-tehnologice deoarece, în analiza structurală a corpului protezat contează doar obiectul de studiu, materialul de cercetare postumană: Nu mai este semnificativ faptul de a vedea corpul ca pe un loc al psihicului sau al socialului, ci mai degrabă ca pe o structură de monitorizat și de modificat. Corpul nu ca subiect ci ca un obiect - nu ca obiect al dorinței, ci ca un obiect pentru design (Stelarc, 1995, p. 92Ă. Pentru artistul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aparent disparate. Intenția principală e de a demonstra cum, paralel cu rațiunea, un rol la fel de important în desfășurarea unei vieți îl are subconștientul. Accentul epic cade pe relatarea unei experiențe senzaționale, care determină o activare extremă și o purificare a psihicului eroului (un medic), având ca efect revelarea și cristalizarea unei neobișnuite puteri terapeutice. Un roman al orgoliilor excesive și al pasiunilor contrariate este Invitația la vals. Conduse de false reprezentări despre sine, cu o teamă exacerbată de a nu fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
automate. Nu este vorba de o decizie sau de o acțiune determinată și conștientă, ci de un mecanism activat independent de voința subiectului, fără ca el să își dea seama și să fie conștient. Refularea permite îngroparea cât mai adânc în psihic, în inconștient a tot ceea ce constituie o amenințare pentru bunăstarea interioară. Permite astfel evitarea tensiunilor prea puternice și deci periculoase. Uitarea, care se referă fie la întreaga realitate (refulare completă a unei dorințe, a unei frici, a unui traumatism), fie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că visul intervine ca realizare a unei dorințe. Studiind procesul refulării, am constatat că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
constante: - aspectul minunat, ideal; - aspectul ireal; el transcendă realitatea. Visul are astfel o funcție de compensare evidentă. Totuși, nu este vorba de a realiza pur și simplu o dorință și deci de a considera că visul la un nivel inferior al psihicului. Numeroase mecanisme acționează (vezi capitolul III) în vederea criptării conținuturilor inconștiente. Un adult care, în vis, are relații sexuale cu un animal, de exemplu, nu dorește, în realitate, să aibă această experiență. Relațiile sexuale sunt un simbol, iar animalul un altul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale, cunoaște răspunsul la întrebările sale, știe ce trebuie să facă sau ce va face. Dar aceste cunoștințe sunt ascunse în adâncul psihicului său, în inconștient. Avându-și rădăcinile în inconștient, visul le face accesibile, cel puțin în urma interpretării, adică după ce a avut loc trecerea de la conținutul manifest, amintirea visului, la conținutul latent, mesajul visului (vezi capitolele III și IV). Putem de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii zile, o persoană își «păstrează» controlul, dar prin intermediul visului ostilitatea sa se poate elibera. Concluzia cu care Freud încheie această analiză este foarte semnificativă și ne pemite să avansăm ceva mai mult în studiul viselor: ...nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
amintesc visele au o predispoziție mai mare decât altele - cele ce nu își amintesc - de a descoperi și de a înțelege ceea ce se ascunde în inconștientul lor. Ele sunt gata să înfrunte ceea ce Jung numește «Umbra», adică partea ascunsă a psihicului. Invers, persoanele care nu își amintesc niciodată sau doar excepțional visele, sunt mai rezistente și nu doresc - inconștient - să fie deranjate de viața lor psihică. Pentru a ajuta memorarea, trebuie mai întâi să decidem și să vrem să ne amintim
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se evită această problemă atât de frecventă. 2. Povestirea viselor Am văzut că, din punctul de vedere al aparatului psihic, totul concură pentru ca visul să nu ajungă la sistemul conștient și, prin urmare, să nu lase nici o amintire. Însă «perfidia» psihicului nu se oprește aici. El insistă, în cazul eșecului tentativelor sale de a induce amnezia, și face în așa fel încât, atunci când ne amintim visul, acesta să devină fugitiv și insesizabil. Constatăm că visul dispare, se diluează, se șterge pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
își depășește temerile, visele de agresiune, care sunt adesea recurente, încetează. Indiferent dacă cel ce visează este agresor sau este agresat, fondul rămâne același, numai atitudinea diferă. Este activ (agresor) sau pasiv (agresat). Agenții agresori simbolizează întotdeauna partea întunecată a psihicului, ceea ce Jung numește «Umbra». În consecință, aceste vise sunt supărătoare. Cel ce visează percepe inconștient amenințarea pe care o conțin: este lăsat să întrevadă ceea ce este de obicei refulat. Umbra corespunde pulsiunilor «murdare», negative, rele, monstruozității individului. A fi agresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fi reuniți sub genericul «bandit». Banditul este pus la stâlpul infamiei de către societate, deoarece amenință ordinea prestabilită. Astfel, toate visele în care apar bandiți (tâlhari, hoți, violatori și chiar asasini) vorbesc de pulsiuni respinse, refulate, puse la stâlpul infamiei de către psihic, întrucât amenință echilibrul persoanei sau conștiința sa morală. Natura și modalitățile de agresare sunt la rândul lor semnificative. Ele precizează mai mult scopul decât cauza, mai mult forma decât fondul. Astfel, furtul exprimă o daună materială, corporală sau afectivă. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]