2,436 matches
-
pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se desfăcură, o păpușă căzu dintre ele, pe care Pierric o ridică și, strîngînd totul la piept, se tîrÎ spre stînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei cu un aer sfidător. - SÎnt În stare să fac progrese, te previn ca să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de firesc pe scaun și se uită la el. — Nu prea cred, zice În cele din urmă, Întorcîndu-se. Dar ce părere ai de tipul ăla cu tricou gri ? zic, arătînd spre el, plină de speranță. E Într-o bandă de puști sau ceva de genul ăsta ? — Mmm... nu. Nu prea cred. Ne privim una pe alta Într-o tăcere absolută. — E măcar o singură vedetă aici ? zic Într-un final. — Ți-am zis că nu avem nici o garanție că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care descopereau În aceste divertismente o trăsătură comună Între cluburile de fani din copilăria lor și Țara Făgăduinței Intelectului către care Îi călăuzea Ravelstein, acest Moise și Socrate al lor. Michael Jordan devenise acum În America o figură de cult - puștii adunau cotoarele de măr pe care le arunca el și le păstrau ca pe niște moaște. O cruciadă a copiilor ar putea fi posibilă chiar și În secolul nostru. Ziarele scriau despre Jordan că ar avea puteri „bionice”. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein. Desigur, bătrânul Gorman e prea rigid pentru a se simți recunoscător că fiul lui n‑a intrat În afaceri, a apreciat În continuare Abe. Mă rog, Philip e acum unul din consilierii cei mai apropiați ai secretarului de stat. Puștiul ăsta are o minte ageră și fler pentru Marea Politică, În timp ce statisticienii sunt plați ca niște plătici. Tânărul Philip era unul dintre băieții educați de Ravelstein pe parcursul unei cariere de treizeci de ani. Studenții lui deveniseră istorici, profesori, ziariști, experți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În legătură cu transplantul În sine. M‑a informat că În toate statele noastre, când ți se elibera permisul de conducere ți se cerea să completezi un formular prin care acceptai sau refuzai să fii donator de organe În caz de accident. - Puștiul acela, fără să stea pe gânduri, a făcut un X În dreptul acceptării - la dracu'! De ce nu? Așa Încât inima i‑a fost expediată În estul țării și operația a fost executată la spitalul Mass General. - Și nu cunoști nimic altceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acela, fără să stea pe gânduri, a făcut un X În dreptul acceptării - la dracu'! De ce nu? Așa Încât inima i‑a fost expediată În estul țării și operația a fost executată la spitalul Mass General. - Și nu cunoști nimic altceva despre puști? - Foarte puțin. Le‑am scris o scrisoare de mulțumire părinților lui. - Și ce le‑ai spus, dacă nu sunt indiscret? - Le‑am declarat, cu sinceritate, cât le eram de recunoscător, și m‑am Înfățișat ca un vajnic american, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ce vreți să spuneți. Am fost convins după aceea că așa și era. Nikki, moștenitorul lui Ravelstein și principalul Îndoliat - existau numeroși rivali - locuia În apartamentul apropiat de al nostru. Între cele două apartamente exista un spațiu verde În care puștii se zbenguiau și Învățau să arunce și să prindă. De la fereastra dormitorului meu vedeam ceea ce fusese cândva locuința lui Ravelstein. Se distingeau luminile. Petrecerile Încetaseră. Mai rău, Rosamund spunea pe bună dreptate: - Întreaga vecinătate a devenit un cimitir. Comunitatea morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nemiloase într-un fel de cârnat, stătea în poziție de drepți, părea să creadă că execuția câinelui era o ceremonie de oarecare noblețe. Am împușcat câinele în ceafă. Detonația pistolului a fost slabă, ieftină, ca o ușoară scuipătură a unei puști cu aer. Câinele a murit fără nici măcar o înfiorare. Bătrânul soldat a venit la mine, arătându-și interesul de profesionist pentru genul de rană pe care ar putea-o face un pistol atât de mic. Cu vârful bocancului rostogoli trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ce-o fi fost acolo. Mi-a spus tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân. Ținea la mine ca la nepotul lui și mă învăța patriotismul de la război. Că a fost chiar în compania de onoare la Mausoleu când a zis puștiul ăla, orfanul de tată căzut la datorie: „Ăsta-i tata.“ Sanchi, tată. Vrajă și propagandă de-a burghezimii. Specialiști la prosteala și derutarea poporului, ce să zic! - Era un simbol. Eroismul nepieritor al neamului. Cum scrie și la cărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu cureaua în mână și o privea, parcă-i măsura lungimea, îi număra găurile, sau ce-o mai fi văzut la ea. Cizmarul îl studia concentrat. Ezita parcă să continue. Zâmbi complice, în cele din urmă. - Cât eram io de puști, când am intrat la meserie, da tot m-am prins cum e chestia cu turnatul. Mai venea unul, altul și ne trăgea de interes, că ce mai discută clientela, că dacă am auzit cumva de-aia. Da de aialantă? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
brațul și apucă sarbacana. Era ușoară și puternică, dreaptă și tare, lucrată în lemn de chonta și acoperită cu un strat negru de ceară întărită. O studie îndelung și îi cercetă canalul țevii. Părea la fel de neted ca și țeava unei puști de vânătoare și muștiucul se potrivea pe dinți. Era o armă fabricată conștiincios, cea pe care și-a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu săgeți o dardă subțire, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luminiș și fură uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Înalt și i s-a părut că unul avea barbă. Dar, adăugă Rossi, ridicând privirea și zâmbind, erau doi turiști care ședeau pe marginea canalului și aceștia au văzut trei oameni ieșind din palazzo. Unul dintre ei ducea o valiză. Puștii ăștia erau Încă acolo când au ajuns oamenii noștri și ne-au oferit o descriere. Făcu o pauză și zâmbi, parcă sigur că Brunetti se va bucura de ce urma. — Unul dintre ei pare a fi Ruffolo. Răspunsul lui Brunetti fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
până acum două săptămâni. — Le-ai arătat fotografii? — Da, domnule. Și ei cred că el este. I-au observat urechile mari. — Dar proprietarului? Lui i-ai arătat fotografia. — Nu Încă, domnule. Tocmai m-am Întors după ce-am discutat cu puștii ăștia belgieni. Mi se pare că-i vorba de Ruffolo. — Ce știi despre ceilalți doi? Descrierile pe care ți le-au dat belgienii sunt la fel ca a lui? — Păi, domnule, era Întuneric, iar ei nu erau tocmai atenți. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
De unde-a aflat asta? — Ne-a sunat agentul În jur de zece și a Întrebat dacă poate merge să arunce o privire În palazzo. Vianello scoase un pachet de țigări din birou și aprinse una. — Rossi mi-a spus că puștii ăștia belgieni cred că Ruffolo a fost prezent. Brunetti clătină din cap. — Ruffolo-i un tip pipernicit, nu-i așa, domnule? Nu e deloc foarte Înalt. Suflă un fuior subțire de fum, apoi Îl alungă cu mâna. — Și sigur nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
său, apoi așezându-se la loc. — Adică? — Adică, vestea e că ar vrea să vorbească. De unde vine vestea? — De la cineva care cunoaște pe cineva care-l cunoaște pe el. — Și cine a vorbit cu acest cineva? — Eu. E unul dintre puștii ăia din Burano. Știți, cei care au furat barca de pescuit anul trecut. Pentru că i-am iertat de treaba aia, m-am gândit că-mi e dator cu o favoare, așa că am mers ieri să stau cu el de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mine. Și totuși, ce naiba te-a apucat ? — Nimic special. A Început să-mi fie lehamite de scris. Într-un fel, e ca și cum ai râgâi. Aici, În București, toată lumea se exprimă. Uită-te la oameni când mergi pe stradă : oricine, de la puștiul de paișpe ani până la femeile cu fițe Îți aruncă mesajul lor, ca pe o vomă, În față : sunt dur, sunt sexi, am bani și așa mai departe. Tricouri, mașini, expresii faciale, totul face parte din Stilul Personal. oamenii Își creează
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privesc mereu Înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătĂcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură În spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu În gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. mă Înșelam Însă. Am pus mâna la spate să văd dacă se umflase locul loviturii și abia când am adus-o În față am realizat că mă lovise cu un cuțit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mine. Și totuși, ce naiba te-a apucat ? — Nimic special. A început să-mi fie lehamite de scris. Într-un fel, e ca și cum ai râgâi. Aici, în București, toată lumea se exprimă. Uită-te la oameni când mergi pe stradă : oricine, de la puștiul de paișpe ani până la femeile cu fițe îți aruncă mesajul lor, ca pe o vomă, în față : sunt dur, sunt sexi, am bani și așa mai departe. Tricouri, mașini, expresii faciale, totul face parte din Stilul Personal. Oamenii își creează
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
privesc mereu înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătăcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură în spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu în gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. Mă înșelam însă. Am pus mâna la spate să văd dacă se umflase locul loviturii și abia când am adus-o în față am realizat că mă lovise cu un cuțit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dacă e adevărat că ai 47 <mariana 45>:de ce nu ar fi? Îmi caut soț, e bine să știe de la început cu cine stă de vorbă <vick45>: de ce nu îți spui singleintexas <mariana 45>: mă trezesc că mă caută toți puștii care vor să vină în state nu am timp de ei. așa, șansele sunt mai mici să mă caute nedoriții <vick45>: ai dreptate, cine mai vrea, la 50, să plece de-acasă? <mariana 45>: nici nu știi! Ar pleca oricind
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lua spre larg, spre nesfârșit. Așa cum a făcut Martin Eden, acum un veac și mai bine. El a făcut-o mai la nord... Mă întorc spre țărm... Klick <seba>: vick! <vic47>: maya <vic47>: îți tot schimbi nickul <seba>: se iau puștii de mine <seba>: nu te-am văzut de două săptămîni <vic47>: nu m-am simțit bine <seba>: bolnav? <vic47>: nu chiar. Plictisit pe toate cele <seba>: ce ai făcut în we? <vic47>: am fost la Vancouver <seba>: frumos? <vic47>: vancouverul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]