1,913 matches
-
într-o noapte în motelul acela prăpădit de pe marginea șoselei, în motelul acela pe care ți-l scoți din minte imediat ce îl părăsești. Cel care scria extraordinar, cel care îndruma generos tinerii scriitori, cel care ridica vocea împotriva unui sistem putred, stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era el, cel adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îi îndobitocește“. La lichidare, când Vasile B. a fost întrebat de ce lasă el o slujbă atât de ușoară și plăcută, a răspuns mai mult pentru el: „Din cauza lozincii“. De ce le e milă săracilor de bogați Mama spunea: „Săracu’ Matache, e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zi, ca să nu poți fi găbuit nici de cei mai abili căutători de transfugi ai Serviciilor Secrete. Ei bine, dintre toate aceste câteva milioane de posibilități, tâmpitul de securist a ales-o pe cea mai proastă. Simțindu-se probabil bogat, putred de bogat cu banii pentru șaizeci de cafele în buzunar și liber, pentru totdeauna liber, amărâtul s-a simțit îndreptățit să meargă și să se zgâiască la vitrinele celor mai faimoase magazine cu bijuterii din Paris. Pe strada pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a domestici tinerii care le vor urma. Păcatul meu este mai mare, fiindcă eu, mai viclean și cu mai multă experiență, spune-i cum vrei, voi muri știind că sacrificiul meu se datorează doar unei inflexibilități care simbolizează civilizația noastră putredă, care se năruie. Mai știu - iar asta nu va schimba cursul faptelor sau părerea ta despre mine - că vei muri cu pumnii strînși și cu fălcile Încleștate, semn al urii și al luptei, fiindcă tu nu ești un simbol (adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ceea ce am simțit noaptea cealaltă, când mi-ai povestit ulti ma ta aventură, a fost cam așa: De la bun început am intuit, date fiind preambulurile pe care le făceai și dat fiind modul în care îmi vorbeai, că este ceva „putred“... și am fost numai ochi și urechi. Mi l-ai descris pe tânăr și am înțeles că era ceva grav. (Nici tu și nici eu nu suntem oameni care să putem rezista la ceea ce ne place.) Mi am spus: „S-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ficat, și una din lovituri i-a putut fi fatală. O fi fost dus acasă, culcat în pat și lăsat în sfârșit în pace, până când mirosul ce se răspândi în apartament avea să dea de știre că era ceva putred în Danemarca. Dar 1971 a fost un an remarcabil și din alt punct de vedere: apăruse în librării cartea Violonistica enesciană de Mihai Rădulescu, scrisă în aprilie 1959 și apărută abia acum, prin strădania Alicei și a lui Mișu Rădulescu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
primăria și nici biserica, aceste două instituții fundamentale ale statului, nu se interesau de ei. A doua fărădelege de care era acuzat grupul acesta de hominieni la fel de aberantă, nedovedită și nereală era aceea de incest. Că acolo, sub acoperișul ăla putred prin care se vedea tavanul găurit, unde nu era nici bec, nici lampă, nici lumânare și cu atât mai puțin vreo candelă, împreunarea trupurilor se făcea absolut la voia întâmplării, fără nicio alegere sau reținere. Că poftele trupești și liniștirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
conduite și de nerespectarea clauzelor contractuale (de fapt, nu am semnat nici un contract cu hienele în costum, greșeala mea principală). După asemenea episoade de viață, devii de stânga fără să vrei. Ce înseamnă 400 de franci elvețieni pentru o bancă putred de bogată ca aceea pentru care am lucrat? Un fir de nisip strecurat în încuietoarea cufărului blindat de la subsol, plasat la nivelul minus patru, sub pavajul plin de pete de ulei, călcat de roți de Mercedes, Audi și Jaguar. Toată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică: Africa, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Estul european, elite glamoroase și declasați putrezi, excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult mai departe, la oameni mai întunecați decât maimuțele, la vremuri mai ticăloase decât acelea în care sclavii construiau piramidele. După cum zgâriind bine oameni vii descoperi - după primul strat de piele - o mumie bine conservată, având în creierul înghețat idei putrede, în ciuda bunei conservări. Zgârii bine oameni vii și dai peste faraoni care visează sclavi. Cazul Mutemhit nu e nici singura, nici cea mai gravă impostură din împărăția mumiilor. 27/7/68: Arhiepiscopul de Viena a anunțat că o comisie specială
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne învață să fim modești și pasionați slujitori ai poporului, ea ne învață să oglindim la un înalt nivel artistic viața nouă a poporului, ea ne învață, în sfârșit, să fim intransigenți față de rămășițele culturii și ideologiei burgheze amorale și putrede, împotriva marasmului și decadenței artei occidentale.“ („Literatura realismului socialist, prieten scump“, Glasul Roșu, 18 octombrie 1959) „Țara mea cu sufletul torid, Neclintită-n piatră, demnă pe pământ, Porțile vieții largi ți se deschid, Cu partidu-n frunte, mândră, eu te cânt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la bătrânețe și n-au învățat nimic ! Aceeași atitudine de animal primitiv ! Acești indivizi care visează să-i manevreze din umbră pe alții, care duc în eroare și provoacă suferință, nu sunt conștienți nici de propria lor nimicnicie. Acești bătrâni putrezi de bogați (în bogății deșarte) și ramoliți în spirit, nu-și dau seama că Cineva îi poate ,,chema la raport” în orice moment, că în orice secundă poate să-și ducă mâna la piept, să cadă cu fundu-n sus, (eventual
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și o ambianță îmbietoare pentru novicii învățăcei. Singurul avantaj pe care îl oferea încăperea largă și lungă, mult prea mare pentru micul grup de școlari începători era că aveau loc să alerge nestingheriți în pauze, să ridice praful de pe dușumelele putrede și sparte în multe locuri, praf pe care tot ei îl inhalau în timpul lecțiilor. Dar gândurile i-au fugit prea departe lui Dumitru Dascălu, i-au trezit amintiri mai puțin plăcute și i-au prilejuit câteva reflecții. Condițiile incomparabil mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește decât tăblia de pe frontispiciul ei, cu inscripția pe care n-am uitat-o: "Pensionnat de jeunes garçons, Amédée Weitzecker". Și grădina, cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și întotdeauna, misterioasa renaștere a naturei. Înăuntru de asemeni, pe cât mi-am putut da seama, nici o schimbare importantă; vestibulul și hallul principal, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mult asupra acestor lucruri; izvodul suferințelor Iașului e așa de lung! Starea lui, astăzi, e așa, încât mulți nu-l prezintă decât ca pe un oraș al morții, cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt la orizont, o epavă aproape de țărm, mîncată de rugină, fîșia de plajă Însorită, miros ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am ce face cu un adevăr străin de acest țărm, iar melancoliile mele elenice sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe care-l presimte sub conturul chipului său din apă. Și pînă la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Micăi, după cum m’ai rugat, dar ea nu mi-a scris nimic. [...] Vești de ultima clipă: te iubesc mereu, și mereu mi-e dor de tine, până la lacrimi. 33/1950 26 martie, duminică [...] Draga mea, dulcea mea dragă, totul e putred, infect, infestat. Copii, mai ales fericitele odrasle ale doamnei Coadă de Topor, pândesc un zâmbet, un cuvânt, ca să se ducă să pârască, să răstălmăcească - și vai de cine n-a știut să-și țină gura, sau a scăpat o vorbă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
polonez și german ; <endnote id="cf. 83, p. 94"/>), „A sărutat un evreu” [despre cineva căruia Îi miroase gura], „Fără sare, are gust de evreu mort”, „Să-l miroși pe evreu”, „E murdar ca un evreu”, „Evreii sunt atât de putrezi că put”, „Dacă nu vezi un evreu care se furișează, Îl simți după miros” (expresii și proverbe germane ; <endnote id="cf. 3, p. 64 ; 83, pp. 92-93 ; 455, vol. I, p. 217"/>), „A avea aerul unui evreu” (veche zicală englezească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ușor țipet metalic, și apoi din nou căzură În somn adânc, Împreună cu noua sosită” <endnote id="(439, p. 86 ; 130, p. 672)"/>. Și Într-un poem al lui Octavian Goga, intitulat Cade o lacrimă (1913), hrăpărețul hangiu jidov - „jupânul Barbă- Putredă” - Își numără noaptea banii. Așa-zisa zgârcenie Înnăscută a evreului transpare și Într-o nuvelă În care I.L. Caragiale Își exersează umorul negru, Pastramă trufanda, o povestire despre calicul Aron, „un ovrei negustor”. Vorba fiului dramaturgului : „În București bani nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
arta și perfidia critică (cred că nu te supără acest cuvînt). Este un gest de prietenie (și aderență fraternă la o cauză în fond comună) pentru care îți voi fi recunoscător întotdeauna. Apariția ei va zdruncina și mai mult șandramaua putredă a oralilor de pe aici în care am cam vîrît groaza. Concluzia: Cronica a dat, precum ai văzut, o notă afirmativă, dar nu demonstrativă . Autor, cred: C. ștefanache. Atît. El m-a rugat să nu-l mai „lovesc” pe satiric, ca
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
plăcintă poate fi un viitor recrut În lupta noastră>>”. Cu plăcintele din text nu aveau nimic Împotrivă bolșevicii dar cu „prețul scăzut” care Înseamnă concurență pe baza economiei de piață, aveau, desigur, pentru că aceste sintagme emanau un miros fetid de putred capitalism, În accepțiunea lor extrem de primitivă, unilaterală și subiectivă. Ce vor fi având cu ultima frază, cea cu recruții mâncători de plăcinte, nu ne putem da seama. i. „A țicnit cu recordurile sale!” Harcea-parcea au făcut și din piesa tovarășului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]