29,239 matches
-
o rumeneală roș-portocalie. Suprafața prezintă numeroase puncte ruginite, caracteristice acestui soi. Pulpa gălbuie are gust dulceag, plăcut acidulat, iar la supramaturare devine făinoasă. -Mais tu es... o enciclopedie ambulantă! bătu din palme admirativ Solitarul. -Mai bine zis, Google în persoană ! râse Americanul. Papa, învins, căută scăpare chiar la Flower-Power: -Hai, zi-i mai departe... Aceasta așeza preocupată pe o farfurie felii de kiwi alternând cu bucăți de tangerine și felii de banană. În final, împinse opera către Miramoț, care exclamă plăcut
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
linguriță de „paști”. Era un moment plin de mister, când simțeai cu tot sufletul sacralitatea acelui ritual. Apoi, cu ochii sticlind de bucurie, alergam în bucătărie unde trona pe masă un coș de răchită poleită, plin cu ouă vopsite, ce râdeau la noi cu strălucirea culorilor. Alături, cozonacii galben-maronii ne făceau șmecherește cu ochiul: hai, îndrăzniți! „Încurajați”.ne repezeam spre ouă și cozonaci. Mama ne dădea peste mâini: hoo, vandalilor, așteptați să tămâiez și să vă împărțesc! Hai, să vă închinați
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
văzut că nu eram convinși, nea Mitică iar ne-a zgândărit la coarda sensibilă: -Bine, mă, nu ziserăți că vreți să umpleți coșul? -Ba, vrem! am răspuns noi, bosumflați. -Păi, atunci, ia ziceți după mine: „Câțu-Mâțu-ntoarce pârțu...” -Hă, hă, hă! râd eu. Da’...de ce „întoarce pârțu?” -E, nu vreți, nu vreți! s-a prefăcut supărat nea Mitică. De ce îmi pierd eu timpul cu voi, dacă nu vreți să umpleți coșul? Și dădu să plece. Dar lăcomia...viermele acela care roade pe
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
părul blond al prințului și straiele acestuia, gândind că nu mai văzuse în viața ei o astfel de culoare și că înfățișarea flăcăului nu era neplăcută, în ciuda culorii. - Nu ai voie să omori animalele! - Nu e prima dată când vânez, râse prințul, și apoi, îmi place să am la masă vânat. - Dacă mai vânezi în această pădure, vei fi pedepsit! - Cine spune asta? Tu? Se aplecă brusc și îi fură fetei o sărutare, râzând. Cicoare se dădu înapoi, speriată. Pe locul
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
animalele! - Nu e prima dată când vânez, râse prințul, și apoi, îmi place să am la masă vânat. - Dacă mai vânezi în această pădure, vei fi pedepsit! - Cine spune asta? Tu? Se aplecă brusc și îi fură fetei o sărutare, râzând. Cicoare se dădu înapoi, speriată. Pe locul în care stătuse înainte, iarba se colorase într-un ton ciudat, pe care nu-l cunoștea. Ce culoare era aceea? Ridică privirea spre Prințul Galben, care era tot atât de uimit cum era și ea
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
neplăcute. Inima îmi bate grozav. Parcă săvârșesc o infracțiune. Tac. Îmi simt gura pecetluită. Nu realizez ce-aș vrea mai degrabă: să mă îndepărteze ori să m-accepte?! -Poți să repeți? Fiind puțin hipoacuzică, vorbele tale n-au percutat! Și râse degajată, continuând să-și rotească frumosu-i cap dinspre stânga spre dreapta. -Aș fi vrut să-mi exprim toată admirația pentru cum arăți, pentru... Dar ea, mai nerăbdătoare decât mi-aș fi putut imagina, îmi retează fantezista îndrăzneală cu același surâs
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
Acasa > Versuri > Iubire > MUGURI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Muguri de cais, muguri de iubire de mine râd sunt beat de dragoste, păgân, sunt atins de visul cel mai demn iubirea pentru tine, iubirea pentru cer și tot iubesc așa la întâmplare voluptatea, ce e mare. Știu, așa cum sunt, setos îți beau răcoarea dintre intestine apare neaoș marea
MUGURI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377243_a_378572]
-
mult acasă , mi-e frică s-o las să se ducă singură la școală tocmai din Militari, să trverseze Bucureștul cu tramvaiul. A venit eri un bombardament de a întors Bucureștul cu susul în jos, mi-a venit să și râd când striga un țigan din Ferentari :,, mooo, american, mai acana cu bombardeaua că mi-ai stricat șandramaua !” Și cum s-a nimerit că tocmai pe casa lui a căzut bomba și i-a făcut-o praf. Stau blocurile dărâmate cu
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și cânta cum fac țiganii de mahala în mijlocul străzii pustii și eu priveam la el din ușa Primăriei și-l strigam : ,,Praporicăăă ! Măiii Praporicăăă !” Îmi venea să mai și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe Jeni Marmeladă, cică fusese arestată în Piața Matache pentru furt de la negustori, o cunoșteam și eu, era o țigancă durdulie
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
Acasa > Poezie > Familie > VINE PRIMĂVARA! (POEZIE PENTRU COPII) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am auzit că vine primăvara, căci au sunat din clopoței gingașii ghiocei, și-au prins a râde razele de soare, în timp ce-i desenau portretul pe alei. De la fereastra clasei noastre, se văd copacii întinzându-și crengile nerăbdători, dorindu-și mângâierea caldă a primăverii care să-i scalde într-o mare veselă de flori. Cu gândul la mulțimile
VINE PRIMĂVARA! (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377294_a_378623]
-
zâmbetul de fericire, emoția care se aprinde , toate valsează în simfonia celei mai curate iubiri: „Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind/ Cum îmi țineam umbrela bucuriei/ Deschisă peste umbră. Chicotind/ Te-ademeneam în lumea nebuniei.// Dansam în ploaie. Te strigam râzând/ Pe numele de cântec ce zvâcnește/ În partituri de dor... S-alergi vibrând/ Spre șansa noastra de-a ne fi poveste...” (Dansam în ploaie...) Aura Popa închină unul din poemele sale chiar celui care dă viață poeziei. Îl definește într-
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
AMINTIRI DE CAFEA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Scrisoarea din umbra de tei foșnea răsăritul adormit pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
hohotele celor din jur. -Să nu fii obraznică, băi! Că acuș îți cârpesc două labe de zbori prin geamul ăla, pui de cioară ce ești! Biata Floricica îl privea năucită, cu ochișorii ei limpezi și mari. Nu pricepea de ce au râs cei din jur, de ce s-a supărat domnul și de ce a spus vorbele acelea urâcioase. Ar fi vrut să explice că... -Te rog să-mi spui imediat cum te cheamă! ridică vocea călătorul ca pe o ghilotină. Repede, băi, asta
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
priceput, băi, asta mică ? -Asta mică! a repetat Floricica, gata să izbucnească în plâns. -Îți bați joc de mine, ai? Marș d-aici! Și ridică pumnul s-o lovească. Floricica începu să plângă și fugi de lângă el. Călătorii nu mai râdeau. O doamnă în vârstă chiar îi luă apărarea : -Cum îți permiți, domnule, să lovești o biată ființă nevinovată? Ia spune, fetițo, cum te numești? -Asta...mi...ii...că! spuse Floricica printre sughițuri. Iar izbucniră în râs călătorii. Doamna se făcu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
el. Călătorii nu mai râdeau. O doamnă în vârstă chiar îi luă apărarea : -Cum îți permiți, domnule, să lovești o biată ființă nevinovată? Ia spune, fetițo, cum te numești? -Asta...mi...ii...că! spuse Floricica printre sughițuri. Iar izbucniră în râs călătorii. Doamna se făcu stacojie și, cu ochii ieșiți din orbite izbucni : -Ești o purcea nerușinată! Eu îți iau apărarea, și tu? Pui de vagaboandă! Unsă cu toate șmecheriile, ai? Să te dai jos din tramvai, vagaboando! Tremurând de frică
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
lua. Nu scriu nimic! doar împletesc cuvinte din roua gândului ce-mi curge-n toc amară, bucăți din suflet cad pe foi cuminte, dar nu regret nimic din ce-o să doară! Nu scriu nimic! doar odihnesc eternul, și plâng,și râd, de dor și de-ntristare; sosi-va ziua când pe brațe lemnul, mă va-nveli sub coji lungi de uitare. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: NU SCRIU NIMIC! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12
NU SCRIU NIMIC! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382170_a_383499]
-
îndeplinește toate condițiile specifice speciei literare. Spre deosebire de primul roman, acesta are un final fericit, cel puțin de moment. Cei doi protagoniști se simțeau stăpâni, în dragostea lor, pe mare, plajă, cer și soare. Lorena menționează în jurnalul său: „ Eram fericiți. Râdeam... și glasurile noastre se auzeau ca un ecou, undeva departe... dincolo de țipătul pescărușilor.” - ”Călugărul”, partea a treia a trilogiei oferită de prozatorul Ioan Saimac, pe care eu continui să o numesc DESTIN, se pare că „le depășește în complexitatea pe
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
apropiase prea mult de cuplul străin. Domnul acela, îmbrăcat în haine albe, de in, o întrebă cum o cheamă,surprinzând-o cu gura căscată. O întrebase în limba engleză, dar înțelesese. Străinul îi pronunță numele stâlcit și o făcu să râdă. Imediat, apăru în spatele ei tatăl său. Schimbară câteva cuvinte și apoi se îndepărtară cu zâmbetul pe buze, iar Mira le făcu semn cu mâna fericită. Se simțise atunci cineva. Sentimentul o însoți toată ziua. Amintirea o va urmări toată viața
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
cum îl cheamă. Băiețelul nu îi răspunse. O privea, fascinat, în ochi și apoi privea spre umbreluța din paharul ei de cocktail. Repetă întrebarea, de această dată în limba engleză. Îi răspunse timid. Îi stâlci numele și acesta începu să râdă zgomotos. Când apăru mama sa, Mira îi dărui umbreluța și îi făcu semn cu mâna. Aceeași fericire o încercă... Învârtea bețișorul în paharul de frappe. Mona asculta muzică la căști. Florin citea. Doar Mira nu obosea visând și contopindu-se
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
și pe mâini, poate-mi revin! Femeia tânără îi ascultă rugămintea.) (Doi copii aleargă unul după altul trecând pe lângă cele două femei.) Femeia tânără: Mergeți să vă jucați în alt loc! Bunica mea e bolnavă și o deranjați! Copilul 1: (râzând) Dacă este bolnavă, de ce nu stă acasă? (Copilul 2 îl prinde pe Copilul 1, iar acesta se smucește din prinsoare cu putere. Copilul 2 aleargă din nou după Copilul 1, iar acesta sare peste bătrână. Copilul 2 face și el
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
peste bătrână. Copilul 2 face și el același lucru.) Femeia tânără: Potoliți-vă! Copilul 2: Nu ați găsit alt pat, decât strada? Sunteți oameni ai străzii? Femeia tânără: Suntem oameni ce merită respectul celor din jur. Copilul 2: (alergând și râzând) Ce-i acela respect? Femeia tânără: Opusul a ceea ce faceți voi. (Copiii continuă să râdă și să alerge. În joaca lor unul dintre copii își pierde telefonul. Fără să sesizeze pierderea telefonului pleacă din locul unde se află cele două
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Nu ați găsit alt pat, decât strada? Sunteți oameni ai străzii? Femeia tânără: Suntem oameni ce merită respectul celor din jur. Copilul 2: (alergând și râzând) Ce-i acela respect? Femeia tânără: Opusul a ceea ce faceți voi. (Copiii continuă să râdă și să alerge. În joaca lor unul dintre copii își pierde telefonul. Fără să sesizeze pierderea telefonului pleacă din locul unde se află cele două femei.) Femeia tânără: Într-un final e liniște. Cum te mai simți, bunico? Bătrâna: Încă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
nu am mai cunoscut-o, dar la biserică știe să alerge. Cine știe dacă se duce la biserică sau în brațele altui bărbat? Asistenta (trăgându-se din brațele doctorului care o mângâia și încerca să o sărute): E păcat. Medicul (râzând): Păcat? Asistenta: Soția dumneavoastră se roagă pentru binele familiei. Medicul: Din această cauză ține mereu sărbătoare și nu se prea îndeamnă la muncă prin casă. Asistenta: Poate e obosită fizic sau psihic. Ar trebui să vorbiți cu ea, poate o să
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
să fie supravegheată. Femeia tânără: Mulțumesc. Aș putea să îndrăznesc să vă ofer câteva mere. Le am la mine întâmplător. Le-am primit de la cumnata mea. M-am întâlnit cu ea în gară. Vi le ofer cu tot dragul. Doctorița (râzând): Le poți lăsa domnului doctor lângă birou. Îi fac foarte bine merele. (Femeia tânără pune coșul cu mere lângă birou, pe urmă merge lângă bătrână.) Medicul: Ți-ai găsit de glumă cu mine? Doctorița (aranjând niște fișe pe birou, în fața
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
muzică și de zarva invitaților, cele patru zâne așteptau la masa împodobită sosirea lui Petruș, nădăjduind fiecare ca ea să fie aleasa, în timp ce păsările îl căutau în toate colțurile pe stăpânul lor. Numai cucul, cocoțat în vârful unui turn, privea râzând la toată nebunia iscată în palat. Prima care îl zări fu ciocănitoarea, care îi atrase imediat atenția bufniței care, la rândul ei, îi spuse corbului și vulturului. Nu trecu mult și cucul se trezi înconjurat de o grămadă de păsăret
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]