1,897 matches
-
și insinuantă a unui mic proiectil cu efecte percutante; Învârtit la joc, până ce-și lua vânt, Între degetul cel mare și cel arătător, ochit și lansat „pe târșite“ și cu dexteritate greu dobân dită drept În grămada soalbelor și mielelor rânduite pe pământ ca la popice, sărite, ca speriate de precizia „ichiului“, În toate părțile, spre admirația și uimirea băieților rămași cu gura căs cată și spre satisfacția Încrezută a jucătorului dibaci, care-și aduna acum, fudul de isprava ichiului său
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-și ia tălpășița. Într-adevăr, descoperiseră portul, bacul, punctul de trecere a frontierei: era mișcare, era freamăt, ieșeau biștari, dintr-una, din alta, nu conta, erau și fetițe bune la produs, nu stăteai pe sec, explicația?, pe-acolo se rânduiau nonstop tirurile cu mărfuri care se perindau încoace, încolo, prin Balcani, Grecia, Turcia, Orient, era meserie, ce mai, te loveai de lovele, aveai cu ce să-ți potolești burta... Traiul ăsta dulce a ținut vreo două-trei săptămâni sau o lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să intre în vama Sculeni și să treacă Prutul, spre Iași, să vină parcă special pentru mine, care trebuia să ajung la Iași, să nu întârzii la medic, unde aveam programare făcută cu câteva zile în urmă. Bunul Dumnezeu le rânduiește pe toate. A fost ceva deosebit. Acea persoană care m-a adus până la Iași nu a vrut să-mi ia bani pentru drum. știu doar atât despre el, că este din Basarabia și împreună cu cineva a cumpărat o fabrică de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an de an își făceau cuib în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în neființă a măicuței Natalia. în casă totul rămăsese așa cum rânduise îndurerata mamă, cu busuioc sfințit la icoane, ceașca pentru împărtășanie, cerbul, să fie tare ca pământul, „tare ca cerbul”, toate acele cusături ale mamei, rămase frumos prinse de perete în așteptarea fiului. Ilie Ilașcu a intrat plângând, sfios ca un
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
primelor zile de suferință, nu am cunoscut niciodată momente de descurajare, de deprimare, sau neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, și aceasta pentru că am înțeles să primesc cu seninătate și bucurie voința sfântă a lui Dumnezeu, știind că el toate le rânduiește spre binele nostru. În toți acești ani n-am uitat niciodată că sunt preot și trebuie să-mi onorez cum se cuvine taina preoției cu care m-a învrednicit Cristos, pe mine nevrednicul său rob. De aceea zilnic am fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
simți în tine vreun sentiment de nerăbdare, gândește-te la Maria sub crucea Fiului său. Iaculatorie: În orice întristare, tulburare și necaz, vino în ajutorul meu, preafericită Fecioară Maria. Rugăciune: O, preasfântă Maică a lui Dumnezeu, ajută-mă să-mi rânduiesc mintea și inima, înclinațiile și faptele, precum și întreaga mea conduită, în așa fel încât, atunci când va veni ceasul de a părăsi această lume, dumnezeiescul tău Fiu să mă găsească pregătit și să pot exclama: “Iată, mirele vine, mă duc să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu Pr. Dominic Neculăeș, în timp ce eu eram preot ajutor la București. În final, lupta comună cu părinții franciscani din București, de la desființarea Bisericii noastre și până la arestarea lor și plecarea mea din București. (octombrie 1950). Aceasta a fost faza premergătoare rânduită de Providență. Dintr-o colaborare atât de apropiată era firesc să se nască o afinitate, dar aceasta nu m-a dus, încă, cu gândul la intrarea în Ordin. Scânteia a fost un cuvânt spus, ca din întâmplare, de părintele Matei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
abia acum, prin strădania Alicei și a lui Mișu Rădulescu, la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. Lucrarea proaspăt apărută și imediat epuizată avea și un Cuvânt înainte: „...Am citit înfiorat aceste pagini cuprinzătoare de adevăr frumos, căci, înainte de toate, adevărurile rânduite în ele au fost rostite cumpătat, așezat, românește și, ca atare, frumos, nespus de frumos. Nu mai puțin frumos decât alte gânduri ale celui ce a ostenit asupra lor, gânduri păstrate cu evlavie de cei ce i-au dăruit viața
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca cea pe care o cunosc oamenii). -,,Facă-se voia Ta” (omul ajunge să-și cunoască limitele reale și înțelege că o inteligență superioară gândește mai bine decât el). -,,Precum în Cer așa și pe pământ” (lucrurile pe pământ sunt rânduite în așa fel încât omul să poată înțelege și învăța Legile din Cer). -,,Dă-ne nouă astăzi pâinea cea de toate zilele” (conștientizarea faptului că suntem într-o relație bine definită cu inteligențe superioare și viața noastră pământeană depinde de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
22. Versetul 26 Cică, după ce Dumnezeu a făcut lumea cu toate ale ei, a stat și s-a hodinit ca la un ceas de vreme și mai apoi a cujetat El, să meargă pela oameni să vadă cum s-au rânduit aceștia pe la casele lor. Ba s-a gândit Dumnezeu să ia cu Sine și oarece daruri cu care să-i răsplătească pe cei mai vrednici dintre ei. Și uite așa într-o bună dimineață cu noaptea-n cap, l-a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bieții oameni, nu prea trăiau din iele, ca să le avă la timpuri grele. 18 aprilie, 1973 .... Și acuma să vă arătăm cum se lucra pământulmai înainte. Era împărțit hotarul comunei în trei părți cam egale, adică trei hotare și se rânduia de venea fiecare hotar un an izlaz, adică pentru pășunat vitele satului, al doilea an era cu holdă, adică semănături de toamnă și și de primăvară ovăz, cartofi, iar după ce se secera holda și se aduna de pe câmp, să publica
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și anume, cea dinaintea studiilor (1522-1524) și cea care le-a urmat (1537-1548): „El a scris o bună parte a Exercițiilor pe când încă nu făcuse nici un fel de studii... O dată terminate studiile, a reluat primele schițe, a adăugat mult, a rânduit totul și l-a supus atenției Scaunului Apostolic pentru a fi examinat și judecat”1. La rândul lor, nici manuscrisele existente nu lasă să se întrevadă cu precizie geneza redactării Exercițiilor. Începând cu notițele luate de exercitantul Heylar 2, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o alegere între lucruri care sunt obiectul unei alegeri revocabile, este de mare folos, în loc să facă o alegere, să caute o formă și un mod de îndreptare și transformare a propriei vieți și stări în fiecare dintre acestea; și anume, rânduindu-și făptura, viața și starea proprie spre slava și lauda lui Dumnezeu, Domnul nostru, și mântuirea sufletului propriu. Pentru a ajunge și atinge acest scop, trebuie să chibzuiască și să rumege 1 îndelung, prin exercițiile și modurile de a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
De ce aș mai dori un altul? - Știu asta. Dar e altceva când e rupt din tine. Să aveți și voi copilul vostru. Nicky e cu povestea lui. - Nu Anisia, nici nu mă gândesc. Lasă lucrurile să meargă așa cum Dumnezeu le rânduiește. - Eu nu sunt de aceeași părere cu tine! - Asta-i treaba ta. Nu te supăra dar nici nu vreau să aud. Știi, copiii din două căsătorii dau naștere la diverse probleme majore în cursul anilor. Făcuse mai multe controale ginecologice
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe hard-diskurile distopiilor memetice, de vanitățile fiecăruia dintre noi, dar și de ceea ce numim, cam pompos, „perenitatea arteiș. Alex. Leo Șerban : Dar eu nu „excludș ideea de Moarte (ar fi absurd !), ci doar teama de ea : cred că îți poți rândui foarte frumos viața fără să te temi de momentul scadenței. Pledez pentru un long good-bye zen : a pleca din această lume eventual prin eutanasie elegant, pregătit, cu zâmbetul pe buze (grecilor și romanilor le reușea bine chestia asta). Niciodată n
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
târa În mijlocul târgului, o lovea cu pumnii, cu ciomege, cu cuțite, Îi arunca pietre, trăgea focuri [de armă] În ea, Îi smulgea barba și perciunii și-și bătea joc de dânsa În fel de fel de chipuri ; În fine, mateloții rânduiau un autodafe În regulă sub țipetele și chiotele norodului adunat În mare număr. Scopul acestei petreceri fiind acela de a răzbuna contra evreului patimele Îndurate de Isus, lesne se Înțelege că În mijlocul unui atare norod fanatizat prin exerciții de acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
minte: șase cloște pe ouă de găină, două pe ouă de rață plus curca ce-și clocea ouăle și încă două gâște ce vor scoate boboci. Noile generații de orătănii se vor adăuga la cei mărișori scoși în martie. A rânduit pentru clocit optsprezece cloște, iar trei își așteptau rândul să le facă cuibare în care vor cloci ouăle să iasă pui. își aminti de cele două cloște care se „răscloceau” băgate în beci, cu aripile legate. Răsclocirea este o manevră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și se gândi că trebuie musai să-l întâlnească pe Neculai să vadă ce hotărâri iau după ce fusese certată de mama lui. Numai de n-ar afla taică-su și mumă-sa și nici Ghiță despre isprăvile ei, apoi își rândui în minte ițele unui plan ce-i încolțise mai demult în cap. Aflase de la soră-sa, Ileana, că fratele lor, Costache „didilavale” vânduse cei doi juncani frumoși și că gândește să cumpere un lot de pământ de pe dealul Teilor, de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Elena și Dumitru. La înmormântarea Ruxandei fetele ei stăteau mai departe de frica molipsirii, dar au fost atente la împărțirea lucrurilor ce se dau de pomană la mort, ca de obicei. Ion Gheorghiu deși îndurerat de moartea soției sale, a rânduit în amănunțime cum se va desfășura înmormântarea, cine trebuia să primescă pomenile și ce anume, așa că Maria și Costache au fost cei care au dus la îndeplinire cele hotărâte de bătrân. Un rol deosebit l-a jucat preotul parohiei Pungești
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că ai aflat matale ceva, să-i spui că eu mă gândesc la însurătoare abia după ce moi întoarce din armată, așa cum a făcut și tata. Luându-și încă odată rămas bun ieși pe ușă să continue treburile ce și le rânduise. Fetele cele mici, Maricica și Lențâca ieșiră să meargă în livadă, poate or mai găsi ceva nuci căzute sau prune albe și dulci, iar mama Elena spuse: − Doamne, Marie, mă gândesc câte necazuri ai avut de tras de când ai venit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nuci se potrivea de minune. Ghiță și socru-său spuseră după ceva vreme că ar trebui să plece în târg să mai cumpere câte ceva și să potcovească caii. Costache le zise că vrea să meargă și el, că are de rânduit ceva chirii cu niște negustori, și trebuie să treacă și pe la Hanganu. Se ridicară tustrei de la masă și se îndreptară spre căruță. Ghiță înhămă caii, Costache deschise poarta și porniră în trap ușor la vale, pe uliță. Au ajuns la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e de lepădat nici contribuția fantasticului Cotnar învechit în pivnițele domniei... Paharnicul Negrilă și câțiva copii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu vraciul nostru Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea de dragoste întru ajutorarea aproapelui căzut în suferință, binecuvântează mitropolitul Teoctist. Mulțămesc Sfinției tale, și rogu-te să rânduiești ca frații monahi, plini de har și iubire de oameni, să se strămute în hambar și, între două rugăciuni și-o tămâiere, să deprindă meșteșugul tămăduirii; să aline nu numai durerile sufletului, ci și pe cele ale trupului; să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din mâna prostului! se aprinde Negrilă. Orice țărănoi "care a dovedit vrednicie" visează slujbe, dregătorii, ba, chiar, ridicare în cinul boieriei. Unde s-a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]