2,010 matches
-
și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește împărțirea patului. A doua zi după orgie, clismele pentru dezintoxicarea lui Rudolf sunt administrate de amândouă femeile, venite în grabă ca la căpătâiul unui muribund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
voi scoate briciul din casa de bani, ca să-mi tai cu el o bătătură care mă înțeapă până în creier, când încalț pantofii de lac, ca să merg pe jos, în urma unui mort necunoscut, până la cimitir. Cred că numai doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Își exprime recunoștința, când salvatorul său adăugă: — Nu-l interesează de-astea de-alde voi, așa-i, drăgălașule? Și Îi făcu sugestiv cu ochiul. În spatele lui era o mică bandă de adolescenți Îmbrăcați În același fel pestriț, care Îi priveau rânjind. Femeile se Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drept adult de îndată ce, din simplu neastâmpăr sau după câteva atingeri agitate, se întărește și-și arată capul. Creată de mâna lui Caravaggio, puța lui Amor, zeul iubirii, arată drăgălaș - un țumburuș vesel - și pare inocentă, chiar dacă năzdrăvanul înaripat tocmai coboară rânjind dintr-un pat în care a trebuit să-și demonstreze competența ca instigator sau ajutor; puța mea, însă, care în stare de repaus se pretinde inofensivă, a căzut în păcat fără pic de umor. Tot timpul trează, fiindcă vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i s-a putut confirma că totul era încă la locul lui, palpabil, a rânjit, a mai tras câteva fumuri, apoi însă a alunecat în somn, respira liniștit, arăta delicat. Această verificare manuală l-am pus să o practice, doisprezece ani mai târziu, atunci când a fost vorba, în scris, de apărarea Poștei Poloneze, pe Oskar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în sala de așteptare lângă tovarășul meu adormit, a cărui față Inge o zgâriase, încă mai simțeam pe mine mirosul ei și acela al clăii de fân. Iar apoi, când mergeam deja cu prada noastră spre Bad Kreuznach, Kongo a rânjit fără încetare, binedispus, dar nu a spus nimic porcos... Până astăzi. Plecarea aceea grăbită mă urmărește. De ce atâta grabă? Ca și când, mânat de frică, simțeam nevoia să fug departe. A durat destul până a venit trenul. Timp care a trecut nefolosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la lume ie În cufăru lui zăvorât cu cheie, iar la ananghie n-are de unde-i da la un argentinean nici baremi o lovea și niște firfirici. Gașca să veselește al naibii, panarama ie În toi și ei dăcât să rânjesc la morții care Își văd nainte dă treabă. D-acilea, dân gaura unde ne țineți, cum s-ar zice, sub faruri crucișe, o să-mi mersiți când v-oi arăta panarama: chestiile dă la Noul Imparțial ie dă interes pentru savanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
De unde v-au adus? Întrebă pilotul. — Din San Diego. Am plecat de acolo ieri. — Deci ați venit pe ruta Honolulu Guam Pago? — Întocmai. — Lungă călătorie. Cu ce vă ocupați, domnule? — Sunt psiholog, răspunse Norman. — Vasăzică, doctor de nervi? conchise pilotul rânjind. În fond, de ce nu? Au chemat aici tot soiul de oameni. — Cum așa? De două zile transportăm oameni din Guam: fizicieni, matematicieni, biologi, tot ce vreți. Toți au fost aduși aici, la capătul lumii, În mijlocul Oceanului Pacific. — Dar ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dădu ocol formației de vapoare, astfel că Norman putu vedea șalupele care se deplasau Între nave, lăsând În urmă dâre mici și albe pe suprafața albastră a apei. — Și toate astea pentru un avion prăbușit? Întrebă el. — Hei, făcu pilotul, rânjind, eu n-am pomenit nimic despre așa ceva! Verificați-vă centura de siguranță, domnule. Suntem gata de apuntare. BARNES Suprafața de apuntare, marcată cu vopsea roșie, crescu În dimensiuni și alunecă sub ei, În timp ce elicopterul cobora pe punte. Norman bâjbâia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca să poată trece prin deschizătura strâmtă și ajunse Într-o incintă atât de joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor neliniștit. Deasupra lui pilotul Închise cu zgomot trapa masivă și sări jos pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
explicam lui Norman conceptul de spațio-timp, am Început să fac niște calcule legate de gaura neagră, iar apoi mi te-ai alăturat. Norman, Îți amintești? Eu am spus-o primul. — E-adevărat, a ta a fost ideea, confirmă Norman. Harry rânji și zise: — Mie mi s-a părut că a fost mai degrabă o supoziție, nicidecum o certitudine. — Sau o speculație. Harry, chiar vrei să modifici istoria? Am martori. — Fiindcă tot ești așa de Înaintea tuturor, zise Harry, ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să fi fost vreun frigider pe-aici. — Nici eu nu l-am remarcat, la drept vorbind, spuse Beth. — De fapt, zise Norman toată Încăperea mi se Înfățișează altfel. Pare mai mare și, nu știu cum, diferită. — Fiindcă ți-e foame, spuse Harry rânjind. Se poate, admise Norman. În fond, s-ar fi putut ca Harry să aibă dreptate. În anii șaizeci, o serie de studii de percepție vizuală demonstraseră că subiecții interpretează fotografiile Încețoșate În funcție de predispoziția pe care o au. Oamenii flămânzi vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am soluția. Am cumpărat recent un clei care, într-o fracțiune de secundă, lipește orice de orice. Chiar pe îngerul tău, de-ar fi aici, l-ar condamna la aderența lumii noastre pline de inși rînjind. Îl injectez în artere și apoi înglobez în el întreg trupul. Hai, nu te sinucizi? Sau vrei să-ți scriu certificatul de deces și tu să-ți faci singur prima doză? Pe tine, oricum, te fac sculptură și te țin
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
hoarde întregi de funcționari palizi, cu coșuri și costume ieftine dădeau buzna peste noi. Toți aveau ochii mari și erau nerăbdători să vadă staruri și să se îmbete, în orice ordine vreți voi. Tradiția noastră, a chelnerițelor, era să stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spun asta bazându-mă pe cunoștințele dobândite ulterior. E foarte ușor să prevezi viitorul când acesta s-a întâmplat deja, dacă înțelegeți ce vreau să spun.) că îmi priveam destinul. Viitorul. După câteva minute, James s-a întors. —Scuze, a rânjit el, cum te cheamă? Cum au aflat celelalte chelnerițe că unul dintre costumați îmi ceruse numărul de telefon și, o chestie și mai gravă, eu chiar i-l dădusem, am început să fiu tratată ca o paria. A trecut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adusă din nou în salonul meu și o vreme am dormit. M-am trezit cu James aplecat deasupra mea, privindu-mă cu ochii lui foarte verzi înfipți în fața foarte albă. I-am zâmbit somnoroasă și triumfătoare. —Bună, dragule, am spus rânjind. —Bună, Claire, mi-a răspuns el formal și politicos. Ca o proastă ce eram, am crezut că James era grav și serios în semn de respect. (Iat-o pe soția mea, azi a dat naștere unui prunc, este femeie, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
posibilitatea de a o alăpta la sân. Dacă asta o făcea fericită, atunci trebuia să mă împac cu ideea de a avea sfârcuri crăpate, din care să curgă lichide și cu aceea că puștii de treisprezece ani din autobuz o să rânjească încercând să-mi zărească balcoanele. Judy, fetița și eu am ajuns acasă. Am deschis ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a mutat, tot nu eram pregătită să văd spațiile pustii din dormitor și din bibliotecă și dulapul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa de jalnică. Așa de proastă. Așa de profund, profund umilită. Am început să mă înfurii îngrozitor de tare pe James. Sentimentul de umilință a apărut treptat. S-a insinuat tiptil, iar într-o zi m-am trezit cu el instalat, rânjindu-mi. „Salut“, mi-a spus el plin de bonomie și familiaritate, de parc-am fi fost prieteni la cataramă. „Îți mai aduci aminte de mine? Sunt sigur că prietena mea, Gelozia, nu mai are nevoie de nici o prezentare“. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din pat! Ești îmbrăcată! Arăți minunat. Ce grozav! Apoi s-a ridicat de pe canapea, a venit la mine și m-a îmbrățișat. Arăta așa de fericită. Am îmbrățișat-o și eu și amândouă am rămas în picioare, ca două idioate, rânjind una la cealaltă cu lacrimi în ochi. Cred că a început să-mi treacă, i-am spus cu voce tremurătoare. Cel puțin așa cred. Și-mi pare rău că am fost așa o isterică. Și-mi pare rău că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost personal responsabil de invazia Statelor Unite din Grenada și cum îl băteau până-i suna apa-n cap fiindcă zicea la roșii „răușii“, iar pe maică-sa o striga nu „mamă“, ci „mami“. Cum își băteau joc de el și rânjeau din cauza cuvintelor rostite în stil american. Bietul Adam ne-a explicat: —Eu habar nu aveam că nu pronunțam cum trebuie. Ceilalți băieți ziceau chestii de genul: —Hei, Micko, la cât ai pus gunoiul în tomberonul de pe trotuar? —La unșpe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pușcărie, a fornăit James și amândoi ne-am cocoșat din nou de râs. Am scăpat numai cu o amendă de cincizeci de lire pe care James a plătit-o râzând. —Data viitoare poți să ți-o plătești tu, mi-a rânjit el. Nu-mi venea să cred ce atitudine avea. Dacă cineva m-ar fi trezit pe mine la două dimineața ca să mă anunțe că James fusese arestat, aș fi fost îngrozită. În nici un caz nu mi s-ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de primă mână de studente leneșe și lălăite, care nu prea aveau dor de muncă; eram răsfățate și foarte indulgente cu noi înșine. Exact genul descris de Adam. Ce îngrozitor pentru tine, am murmurat eu. Apoi eu și Laura am rânjit una la alta. Și cum se face că te-ai apucat de facultate abia acum? l-am întrebat. — Păi, înainte n-am vrut să merg. Când am terminat liceul, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voiam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
drăguț! Și e și isteț, a adăugat ea. Chestie foarte interesantă, fiindcă, în general, Laura era preocupată de organul dintre picioarele bărbaților, nu de cel poziționat între urechi. Ar fi cazul să începi să te antrenezi, mi-a spus ea rânjind. Nu ți s-au recomandat exerciții de tonifiere? Exerciții pelviene sau cum naiba se numesc. Nu vrei ca sexul cu Adam să fie cum ai arunca un cârnat pe O’Connell Street. —Mulțumesc, Laura, am răspuns sec. Mă faci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îl vrei trebuie să fie în mașina de spălat sau pe sârmă. Helen a zâmbit ca o pisicuță. Îi plăcea la nebunie să i se spună că e dificilă. Chestia asta o făcea să se simtă puternică. Și chiar era. Rânjind, Helen și-a ales câteva haine din maldărul de pe masă și i le-a întins tatei. — Ce să fac cu ele? a întrebat-o el surprins. —Trebuie călcate, i-a răspuns Helen la fel de surprinsă. —„Călcate“? a zis tata. Să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]