2,406 matches
-
superior. Văile secundare de aici sunt larg deschise, neevoluate din cauza sărăciei debitului de apă și a scurtimii lor. Doar la gură, în regiunea de contact cu albia majoră a Lohanului, au un început de eroziune regresivă, scoasă în evidență prin râpile care brăzdează capricios câmpul dezgolit al dealurilor de aici. Interes deosebit prezintă valea Lohanului și din punct de vedere antropogeografic. Într-adevăr, când privești harta topografică sau când te afli pe teren, în excursie, ceea ce îți atrage imediat atenția în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
din închirierea acaretelor Episcopiei, anume, o dugheniță situată în Târgul de Sus din Iași, închiriată căpitănesei Maria David (71 lei); altă dugheniță tot în Iași, închiriată lui Neculai Bârlădeanu (426 lei); salhanaua din Huși situată lângă poștă „de la vale peste râpa Kirandei”, dată lui Dimitrie Marolă, Neculai Costea, Mihalache Iotu, Costache Sterea, Vasile Podeanul (461 lei); salhanaua din satul Plopeni, dată neguțătorului Neapu. Se adaugă suma de 7579 lei, venitul peciurilor și se obține un venit total de 166077 lei. Actul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
apreciată la 290000 lei, iar terenului la 25000 lei. Planul de situațiune a Abatorului comunal ne indică existența în preajmă a abatorului evreiesc. La 1943 se constată starea de degradare a abatorului existent, amplasat pe un teren situat între două râpi, imposibilitatea reparațiilor necesare, propunerea construirii unui nou abator. Cazierul noului local de abator, întocmit la 25 martie 1945 de Ilie Diaconescu, șeful secției tehnice, C. Spiridon, avocatul Vasile Antonovici, șeful contenciosului primăriei Huși și Constantin Tuleașcă în calitate de sedretar al comisiei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
că-n zadar Am dorit să mai încapă și un bibliotecar.” I. L. Caragiale 769. „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte. În seara răzvrătită care vineri De la străbunii mei până la tine, Prin râpi și gropi adânci, 141 Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă, Cartea mea-i, fiule, o carte.” Tudor Arghezi 770. „ Cartea sfântă a adolescenței mele - aceea pe care n-am lăsat-o din mână timp de zece ani - avea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
impulsionată mai ales sub domniile lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir. Nu-i de ignorat nici peisajul urbanistic, desigur, unic în felul său, remarcat și de însuși Mihai Eminescu, când îl privea de la Râpa Galbenă: Ce poziție frumoasă are Iașul! De aș avea eu bani aș pune să se facă un pod de aici până pe dealul Galata. Închipuie-ți când acest pod ar exista să stai în mijlocul lui. Ce priveliște frumoasă ai avea. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc, mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea...", iată ce spunea marele istoric Nicolae Iorga. De la cea mai veche lucrare (Crucea lui Ferenț, 1717) până la ansamblul de azi de la Râpa Galbenă, de la statuile lui Ștefan cel Mare, Miron Costin, V. Alecsandri, Gh. Asachi, Al. I. Cuza, Monumentul Cavaleriei, Monumentul Independenței la Mihai Viteazul, Barnovschi, Dosoftei, D. Cantemir, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Ibrăileanu, Codreanu, Xenopol, Kogălniceanu, regele Ferdinand, mareșalii Prezan, Averescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și triste cu destinul actual al instituției amintite, unui paradis terestru care este Grădina botanică din Iași. Medicul și naturalistul A. Fătu înființează în 1856 prima grădină de acest tip din România. Această grădină a fost situată în apropiere de Râpa galbenă și Palatul criminal (fosta închisoare) și a dăinuit până în 1914. Astăzi, de existența acestei grădini ne mai amintesc strada Florilor, îngusta stradelă dr. A Fătu, Casa grădinarului (așa era numită casa lui Fătu) și unele descrieri și aprecieri făcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
când fiecare dintre bucuriile noastre va avea atributul sacru al frumosului. Asta înseamnă că nu vom ajunge niciodată la așa ceva. Nu se știe, trebuie să credem în viitorul artei și al culturii, în armonia naturii. Altfel, totul se duce de râpă. Îngăduiți-mi să reproduc din memorie un pasaj extraordinar din niște pagini pe care le-am citit mai demult: "La sfârșitul unui banchet acasă la pictorul englez Haydon, poetul Keats și-a ridicat paharul toastând: "Rușine lui Newton!". Cei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Socrate care să nu fi băut năprasnica cucută. Să ne imaginăm că cei doi eleni iluștri ar aștepta și ei tramvaiul nostru, timp în care ar admira clădirea sclipitoare a Bibliotecii, ctitorită de regele Ferdinand I, și spectaculoasa priveliște de la Râpa Galbenă. Am uitat, scuzați, vă rog, l-aș invita respectuos și pe Heraclit, cel al fluviului veșnic în schimbare, în ideea că și apele Bahluiului vor curge mai zâmbitoare, purtând pe umerii lor mici elegante gondole, pentru început venețiene apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin Cuvânt. (Valeriu STANCU) Între lăcașurile de cult ale Iașului, simboluri adânci ale dulcelui târg, se află și Biserica Banu, monument care își "emană" poziția pe renumita stradă Lăpușneanu, în vecinătatea Muzeului Unirii, Casei Musicescu, Liceului Național, Casei Meșteșugarilor și Râpei Galbene. Biserica Banu este atestată documentar din vremea domnitorului Vasile Lupu, a fost prima biserică ridicată din bârne de stejar, ctitorită în noua arhitectură de Savin Smucilă vel Ban (de aici și numele Banu) la anul 1705. După incendiu, renaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
O viață invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților și e infinită. Catastrofa e a luptătorilor și e la fel de nemărginită. Totul e dus de râpă. Abisul abisurilor! Vera își vede de treburile ei, mai tot timpul e ocupată, nici nu cred că m-a văzut. * * * Simt cum moartea mă urmărește... Pașii ei se aud... scârțâind în urma mea precum dinții câinilor înfometați și suferinzi de oftică
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
București o bucată de timp! Mi-e tare dor și mie. Mircea C. (Cărtărescu n. red.) tocmai mi-a scris, mult și despre toate! Rețin cu plăcere entuziasmul lor, prietenia lor, cărțile faine pe care le vor scoate [a lui Rîpă (Florin Iaru n. red.) se va numi "Istoria marelui Hi și a preafrumoasei sale Fidelity" fain titlu!] aprecierile la adresa cărții tale. Mircea e un băiat minunat dacă facem abstracție de așa-zisul său orgoliu (funciar?!). Cred c-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aceasta, nici nu am mai învățat nimic. În ultimele 12 zile, de cînd a venit căldura și în munți, nu am făcut nimic esențial. Citesc și scriu puțin, nu-mi găsesc locul, cel mai des umblu hai-hui prin păduri, prin rîpe și pe dealuri. Mă-ntorc tîrziu, uneori ajung noaptea; mă culc ascultînd muzică. Și școala. Noroc de micile năzbîtii ornamentale cu sîni-boboc mă refer la elevele mele dulci. Mai trece... Nu citesc mai nici o revistă literară, nu știu ce se mai publică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nevătămat. Cât a fost tata pe front, mama, Oltea și cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le au folosit. La fel și bârnele groase. (Noi aveam mult material lemnos pentru a construi o nouă casă, în locul celei de la bunicul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
alte păsări, ouă și tot ce mai luau de la săteni. Sora, Oltea, fiind cu patru ani mai mare, bine dezvoltată și frumușică, stătea în pod, ascunsă. Când se trăgea cu tunurile sau se auzeau venind avioanele, repede ne adăposteam în râpă și rușii în cazemată. Fiind prea periculos de-a rămâne în sat, a venit un ordin la primărie să ne refugiem. Tata a primit transferul în Lugoj. Acolo erau nemții, iar la noi rușii. Părinții s-au sfătuit o seară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
erau înspăimântați. Nu-și mai puteau reveni. O droaie de întrebări... rămâneau fără răspuns. Ce le puteam spune! Priveam pe geam cum Oltea s-a încumetat să "regularizeze" apa din ogradă. Șanțurile pline nu mai absorbeau nici o picătură de apă. Râpa din marginea livezii era plină, până la refuz. Obosită, am adormit buștean. A doua zi, mi-am dat seama că totul a fost ca un vis, în care puterea divină (sau norocul) ne-a surâs. Moara din sat Pe râul Suceava
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vist(erie), și de acole la vali piste Bahnaculozii Mărunțeli, și tot În drept piste drum și p(r)intre Rădiul mai la vale, s-au aflat iar hotar vec(h)i și tot În dreptu la vale piste o râpă cu izvor În mal, iarăș(i) hotar vec(h)iu, și tot În drept este o movilă ș(i)-am găsit hotarul scos și l-am pus la locul lui, și de acolo la vale și piste drum asupra șesului
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
lui, dar Eglord nu e un bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice fiară. Dacă ții la răzbunarea ta, nu trebuie să afle nimeni ce-ți spun acum. Altfel, tot pla nul nostru se duce de râpă. — Stăpâne, Îți sunt cu desăvârșire devotat. știu că-ți datorez viața și astăzi ți-o voi datora a doua oară. Pe sfântul meu patron, niciodată nu te am ascultat cu mai multă bucurie. Îți voi Îndeplini cu sfințenie poruncile, răzbunarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cineva care încă n-a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se uită cu drag la tine e aproape ca-n copilărie când coborai în râpa de la predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un "Fram". Frigider, nu ursul polar. Mirosea a cărbune înăuntru. Nu ca în pivniță. În pivniță nu mirosea decît a pămînt. A mormînt adînc, afînat. Toate astea se întîmplau pe strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în termeni îngrozitori, a fost amenințat - el și ceilalți sem‑ natari - cu bătaia. Sau amenințări la adresa soțiilor. Au trecut prin momente destul de grele și de tensionate. La câteva minute de casa mea - Dan Petrescu stă tot pe-acolo, pe SĂrărie, râpa asta a țicăului de Sus - a fost un atac, într-o seară, contra lui Luca Pițu în timp ce acesta se ducea la Dan Petrescu. Comparat cu Pinochet sau cu alte foste dictaturi, țări în care am fost recent, trebuie spus că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a face cu Lucia Hossu-Longin și cu Gabriela Adameșteanu, într-o oarecare măsură, ar fi trebuit să fiu prima care să sar pe ipoteza aceasta, dar suna bizar. Este greu să crezi că tot regimul nostru s-a dus de râpă din cauza a două femei intrigante. Bun, nu l-au sprijinit ! Nu ne-au sprijinit, dar chiar așa de tari au fost că au compromis tot regimul ? Greu de zis. Dar sunt cu totul de acord că intelectualitatea este caracterizată de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu tangourile sale, acom- paniat de orchestrele James Cook și cea a fraților Marcu. Degeaba încearcă vechii patroni să-l înduplece, mărind consi- derabil cifrele la fiecare discuție, știind că odată cu plecarea lui și afacerea lor se poate duce de râpă, oferta domnului Vișoiu este de nerefuzat, cu câteva zerouri peste orice sumă care i se propusese vreodată. Atât de mult și l-a dorit bogă- tașul pe cel mai iubit interpret al vremurilor, cucerit de spectacolele sale, de la care nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
altui mic cercetaș - al treilea anul acesta. Băiatul ăsta era și el de vârsta lui Robby, iar acum fața lui angelică, neștiutoare, ocupa prima pagină. Însă nici unul dintre acești copii nu fusese găsit. Nici un trup nu fusese descoperit în vreo râpă sau în canalele de scurgere din beton; nici o rămășiță pe fundul secat al bălților sau în vreun sac dubios de voiaj scăpat la vreo barieră; nimic care să zacă dezgolit și desfigurat în pădure. Băieții ăștia dispăruseră fără urmă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]