2,262 matches
-
exactitate! Probabil că asta făceam. — Nu-ți amintești ca telefonul să fi sunat? — Probabil că eram jos. Helen o Înfruntă. — Dar telefonul Ursulei Waring l-ai auzit. Julia Își aranja părul În oglinda din hol. Îi spuse cu un aer răbdător: — Helen, nu face asta. Se Întoarse și o privi pe Helen, Încruntîndu-se. Ce ai pățit la frunte? E toată roșie. Uite, aici. Veni spre Helen cu mîna Întinsă. Helen i-o lovi și o Îndepărtă. — Nu știam unde dracu’ ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi vîrÎnd-o ordonat În pantaloni. Se spălă pe dinți și se mai pieptenă o dată - altfel de data asta, lăsîndu-și părul lins și făcînd o cărare ca de copil. În tot acest timp era conștient că domnul Mundy Îl așteaptă răbdător În camera de alături; și-l imagină cum stă Întins, nemișcat și drept, cu capul proptit de pernele din puf, cu păturile trase pînă la subsuori, cu mîinile corect Împreunate, dar gata să bată ușor locul de lîngă el, invitîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou depărtîndu-se. CÎnd se uită, dunga de lumină de sub ușă nu mai era Întreruptă, iar cercul palid al vizorului se stinsese. Se Întoarse pe cealaltă parte și-și puse mîinile sub obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă, cam murdară la genunchi, și cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
N-am dormit deloc de cînd s-au Întîmplat astea. Băiețelul meu are o sănătate fragilă. Soțul meu e În Burma. Mă descurc de una singură. — E teribil de greu, spuse Helen. Îi dădu femeii un formular și Îi arătă răbdătoare cum să-l completeze. Femeia se uita la el, și nu Înțelegea. — Toate chestiile astea? — Așa cred. Dar dacă mi-ați da o liră, dou... Nu vă pot da bani, mi-e teamă. Vedeți, e un proces destul de laborios. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e declanșată din momentul pronunțării primului cuvânt, viscol, și este întărită și sporită prin continuarea în noapte. Pe bunica, cu toată vârsta ei înaintată, nu o putem concepe, cu toate excepțiile care se mai întâlnesc, decât ca bună, tăcută, blândă, răbdătoare. Ea apare în poem ca o contrapondere la negativitatea naturii în plină manifestare violentă. Apoi, negativitatea erupe în final prin constatarea că geamul e tot mai mic. Poemul e original și ușor de înțeles, demn de luat în seamă prin
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
antrenor personal care-ți va contracta abdomenul În loc să-ți deschidă sufletul. Tort cu Teletubbies de ziua lui Ben, de unde? Abdomeeene. Returnat caseta cu Albă ca Zăpada la bibliotecă! Înscris Emily la școală, ORGANIZEAZĂ-TE. Fii mai blândă cu Emily, mai răbdătoare, ca să nu ajungă o psihopată neajutorată mai târziu. OFERTĂ PENTRU O TRAVERSĂ NOUĂ PENTRU SCĂRI. Sunat Jill Cooper-Clark. Viață socială: invitat oameni duminica la prânz - Simon și Kirsty? Alison și Jon? Planuri pentru vacanța de la mijlocul trimestrului 1. Deja?! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sub propria carne și propriul sânge. Orice femeie care a avut un copil a comis deja un fel de adulter, cred eu. Noua dragoste din cuib e atât de lacomă Încât tot ceea ce poate face cea veche este să aștepte răbdătoare, sperând să-i pice niscaiva firimituri pe care intrusul nu le-a Înfulecat cu lăcomia unui cuc. Cel de-al doilea copil Înghesuie și mai mult dragostea adultă În colț. Miraculos este când pasiunea totuși supraviețuiește, de prea multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
meu cu cuvintele pe care le-am Învățat. Știu că Paula Îi lasă să se uite la televizor destul de mult, dar din alte puncte de vedere Îmi dau seama că e mult mai bună decât aș fi eu: consecventă, mai răbdătoare. După un weekend cu copiii, eu urlu să mă lase să ies din casă, dar cu Paula, totul merge de la sine. Nu ridică niciodată vocea. Multe părți bune ale caracterelor lor le au de la ea. Când am fost mai seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
au petrecut furtișaguri și s-au pîrlit covoarele cu țigări. — Chiar și așa. Și-n definitiv, ce făcea familia Hollinger Înăuntru? De ce nu erau aici, afară, printre invitații lor? — Nu era stilul lor să se amestece cu lumea, spuse Hennessy, răbdător. Salutau ei cîțiva prieteni vechi, dar nu cred că li s-au alăturat vreodată celorlalți musafiri. Totul era mai degrabă ca o ceremonie regală. Supravegheau lucrurile din veranda de la etajul Întîi. De acolo a propus Hollinger toastul pentru regină, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frontierei, În multe privințe cea mai formală și mai tergiversată dintre toate. În vreme ce participanții Îndoliați așteptau În cimitirul protestant, Îmbrăcați În ce aveau mai Închis la culoare, m-a izbit ideea că arătau ca un grup de emigranți prosperi așteptînd răbdători la un punct vamal neospitalier, conștienți că, indiferent cît de lungă le va fi așteptarea, tot unul singur dintre ei va putea trece În acea zi. În fața mea erau Blanche și Marion Keswick, două englezoaice stilate care conduceau Restaurant du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de epocă al soților Hollinger, parcat În fața garajului, era singurul lucru curat și șlefuit de pe toată proprietatea. Miguel spălase limuzina și o frecase cu parafină, lustruind uriașele aripi, ca niște flăcări deasupra roților. Ne urmase pînă aici și acum stătea răbdător lîngă mașină. Tot cu ochii pe mine, scoase o bucată de piele și Începu să frece masca Înaltă a radiatorului. — Bietul om..., spuse Paula. (Ținîndu-mă de braț și evitînd să privească resturile de lemnărie carbonizată din jur, Încercă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și la o cameră video. — Și? (Am deschis portbagajul Porsche-ului ca să pună acolo și casetofonul.) Ne-am Întors de unde-am plecat. Eu Îmi văd iar de programele mele prin satelit și de somnul meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la ușă și-o să ne fulgere pe toți! Ei, mă rog, poate așa o să simt și eu în curând, la majoratul meu... Până una-alta, însă, de-abia aștept să treacă noaptea asta! Zâmbești. Te uiți la mine întrebător și răbdător totodată, ca și cum ai aștepta ceva. Da, știu ce aștepți: aștepți să încep scrisul la roman, nu doar să trăncănesc despre el. Doar de asta ai și apărut, nu? Ca să intri în roman! Atunci și numai atunci ficțiunea va deveni mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mic val de ficțiune, care s-a suprapus, ca de obicei, peste realitate. Nu-mi vine să cred! Eduard mă așteaptă la ieșire. Ploaia l-a udat leoarcă, deși s-a adăpostit sub un castan din fața liceului. Are o privire răbdătoare, câinească. Nu-mi vine să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dar n-aș vrea să i-o spun. M-am gândit când mi-am dat seama că Edo a dispărut de lângă mine exact înainte să apară Eduard la petrecerea Georgianei. M-am gândit când l-am văzut că mă așteaptă răbdător în ploaie și când am simțit că-mi citește gândurile. Și m-am gândit din nou acum, când mi-a spus că nu știe să înoate. Simt că de data asta nu mai e vorba doar de un joc solitar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spun, nonșalant, ai mei de-abia au plecat la teatru, voi fi singură cel puțin încă două ore... Mă întrerup. îmi dau deodată seama că spun ce nu trebuie, ca o gâsculiță jalnică. Eduard se uită la mine incolor. Așteaptă răbdător să-mi continui fraza suspendată în aer. — De fapt, tocmai mi-am amintit că-mi promisese Georgi că trece pe la mine în seara asta, să-mi aducă niște casete cu Mike Oldfield, retractez eu, coborându-mi privirea. Nu cred că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
expuși distrugerii. Principala lor apărare evolutivă, ca și În cazul multor animale sociale, păsări și pești, constă În „nenumărabilitatea“ lor, adică În capacitatea lor de reproducere - În care, pentru arbori, longevitatea joacă un rol major. Poate tocmai această natură pasivă, răbdătoare a sistemului lor de autoconservare i-a permis omului, În ciuda temerilor sale ancestrale cu privire la ceea ce ei ar putea ascunde, În termeni de alte creaturi sau de supranatural, să-i ierte În privința unui aspect, și anume să vadă În adâncurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Cu spatele drept și arborând aceeași figură gravă, deschide ușa în fața celor doi tineri. Hai Marius, spune veselă Smaranda întinzându-i cheile mașinii, cred că ți-ai dat seama că tu vei conduce expediția. O elegantă limuzină Mercedes Benz așteaptă răbdătoare, parcată chiar lângă intrare. Politicos, Marius deschide portiera în fața fetei. Așteaptă să urce, apoi ocolește prin față, către scaunul șoferului. Răsucește cheia în contact, turează un pic motorul, apoi pornește. Unde dorește mademoiselle să meargă? întreabă cu glas glumeț Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
internat cu diferite bunătăți aduse special pentru el. După ce veghează să mănânce tot din farfurie, îl îndoapă cu fructe apoi fac lungi plimbări împreună prin parcul vechiului sanatoriu de lângă București, transformat acum în spital datorită războiului, în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una din nenumăratele bănci. În timp ce privesc păsările care se încrucișează vesele prin văzduh, flecăresc despre toate nimicurile, glumesc, râd. După masa de prânz revin în cameră, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie oare? Da' scrie negru pe alb aici la gazetă, adineauri citi dom' caporal. Soldații întorși de pe front au dreptul la pământ, două pogoane. Marin își scoate tabachera ieftină, din tablă, cumpărată probabil la un bâlci sau târg, și începe răbdător să-și răsucească o țigară: Mă, eu te știam băiat deștept. O fi scriind ăia acolo, că nu le e greu să o facă, dar au spus de pe care front? Că tu l-ai făcut și pe cel de la ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bune Marius ascultă răspunsul cu o expresie de nepătruns a chipului. Pelerinul către Stareț, protestez, nu mai putem continua! Numai cu foarte mare imaginație se poate numi companie rămășițele celor două plutoane pe care le conduc... Se întrerupe brusc, ascultând răbdător persoana de la celălalt capăt al undelor radio. Mda, ofițerul politic. Din păcate alții își vor pune pielea la bătaie ca el să aibă o tablă agățată la piept. Am înțeles. Ne orientăm la fața locului. Terminat! Agață microfonul pe suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moment de ezitare, făcând un semn către ușa larg deschisă a bibliotecii, care ține loc și de salon de primire, aflată imediat în stânga intrării principale, de unde se aude murmurul surd al unor glasuri. Bineînțeles. Se întoarce către Anatol care așteaptă răbdător în continuare: Adu-mi te rog evantaiul. E așa cald, sau poate din cauza emoțiilor. L-am uitat sus, pe noptiera patului. Imediat doamnă. Pornește pe scări și curând pașii lui se pierd ascunși în covorașele ce acoperă podeaua lustruită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
i se păreau omenești, Înțelegători; se sprijini cu mîinile și fruntea de grumazul unuia din ei și rămase așa cîteva minute, În dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mîngîind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce Înseamnă să fii om!” Apoi plecă Împăcat cu el. CÎnd ajunse acasă, În curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre cîmp, În răsărit, unde cernoziomul Întinsei cîmpii aștepta, peste cîteva săptămîni, arăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lovind În burlanul de lîngă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei Își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspîndea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, Încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii pînă la echinocțiul de primăvară. Asta acum de cînd domnul Pavel era pensionar, dar numai cînd timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
actuala formulă de quartet figurând Thobias Gabrielson - ghitară bass, bass-sintetizator, Andreas Hourdakis - ghitară, Daniel Karlsson - claviaturi. Ca de obicei, am fost la Gărâna ca între prieteni, fie că este vorba de muzicienii oaspeți, fie de generosul, entuziastul și nu odată... răbdătorul public al Festivalului. Și tot ca între prieteni, ne-am numărat printre fericiții martori ai unor relevabile acțiuni multiculturale adiacente precum lansarea de cărți - „India Darshan” de Iuliana Nalatan, de expoziții de artă plastică - „Eyemazing Florilegium” - grafică și pictură de
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]