5,384 matches
-
REALITATEA CEA MAI SIMPLĂ. \ ROBERT... VREI... SĂ RĂMÎI... ȘI SĂ MĂ ȚII DE MÎNĂ? ZĂBOVI ȘI VĂZU CU OCHII LUI CUM SE SCURGE VIAȚA DIN TRUPUL EI. AȘTEPTĂ PÎNĂ CÎND MOARTEA SE INSTALĂ TRIUMFĂTOARE ÎN CORPUL PE CALE DE A SE RĂCI, IAR PRUNCUL, CU ȚIPETELE LUI RĂGUȘITE, ÎL SCOASE DIN SĂRITE. LA O DISTANȚĂ DE JUMĂTATE DE AN-LUMINĂ, SE PREGĂTEA DE PORNIRE O NAVĂ COSMICĂ ÎN LUNGIME DE APROAPE DOUĂ SUTE DE KILOMETRI. INLĂUNTRUL EI VIBRAU GÎNDURILE DE LA O MINTE LA ALTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai zis nimic, l-am lăsat în plata Domnului și nici nu l-am întrebat pe Șerban Gheorghe despre fapta săvârșită, căci îl știam de mult că totdeauna îl lua pe ,,nu’’ în brațe și n-am mai vrut sămi răcesc gura degeaba. M-am întors la reședința regiunii, nu înainte de-a trece pe la o cramă din Podgoria Panciului și a lua un bidon de Fetească Regală pentru a-mi trece supărarea și oboseala după atâta drum. ÎMPREUNĂ CU VĂRUL TUDOREL
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Gheorghe, un fost călugăr, care era angajat ca paznic. Fiind conșiderat principalul vinovat din tot cercul de suspecți, deoarece el în noaptea respectivă nu se afla în serviciu motivând că s-a șimțit rău, că era bolnav, avea temperatură, era răcit și multe altele, având și un martor un văr de-al lui. Fiind creștin încet, încet a început să-și recunoască vina că el este autorul și chiar ne-a arătat cum a acționat, cu o șingură mână deoarece era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos "bună ziua", dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuța lui, de care erau rezemate două puști de vânătoare, Dinu se întoarse spre mine. ― Nu-ți răci gura degeaba. Tot nu-ți răspund... Nu m-a întrebat dacă o găsisem pe Marta acasă și nici eu nu i-am spus nimic. Am luat loc lângă el, pe unul din scaunele de tablă traforată vopsite în verde deschis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
astm bronșic grav și trăia, dependent de medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci, umbla ca Siminel îmbrăcat cu un pulover pe care-l scotea numai în zilele foarte calde. După-amiaza făcea lungi plimbări pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în gardă. Cu alte cuvinte, nemernicul vroia să-i spun și "merci". 28 mai Doctorul B. mi-a recomandat o nouă coborâre în salină. Dar acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. "Ca să nu răcești seara, puișor", mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sânt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu bine că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devenea un bolnav egoist care tremura pentru viața lui. De câte ori se lăsa o ceață deasă peste mare, îl vedeam cum intra în panică, lăsa totul baltă și se repezea să-și pună un șal în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aproape continuu, împiedicîndu-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. "Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât. Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-o zi: "Nu, domnule, eu nu mă tem. Vină când va dori. Ușa e deschisă, nu trebuie nici măcar să bată. E destul s-o împingă și să-mi spună: "Bună ziua, domnule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. ― Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. ― Unde e doctorul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era mai liniștită. Își aranja întruna părul. "Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?", l-am întrebat rânjind pe Aristide. "Sau nu mai dorești?" Simțeam nevoia să-l umilesc în fata Martei. Asta mă răzbuna. "Încheie-te, vezi să nu răcești", și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însîngerată. Am apucat-o de o aripă și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zilele de arșiță pentru că acolo era umbră și răcoare. Rambert venea aici să citească vechi orarii sau pancartele care interziceau scuipatul, sau regulamentul poliției trenurilor. Apoi, se așeza într-un colț. Sala era întunecoasă. O sobă veche de metal se răcea de luni de zile pe o podea care mai păstra urmele în formă de opt pe care le lăsase o veche stropire. Pe perete, câteva afișe pledau pentru o viață fericită și liberă la Bandol sau la Cannes. Rambert resimțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
analiză a scrisului meu, mult extinsă, ceea ce duce la urmarea că va trebui să-l prezint mai diminuat, mai sintetic. începând cu 16 septembrie am o adevărată sincopă în sănătatea mea, tocmai eu care mereu eram mulțumit de sănătate! Am răcit zdravăn (nici eu nu-mi pot explica) și când am constatat starea gravă m-am și prezentat medicului de familie care mi-a prescris două serii de antibiotice și o altă serie de injecții cu B1, B6 și B12 și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trei volume din creația dvs. și eu încă n-am dat semn de primire. În viața mea a intervenit o pauză, un fel de vacanță ce mi s-a impus. întâmplător, așa cum de obicei se petrec lucrurile în viață, am răcit (nici eu nu știu cum s-au petrecut faptele) și timp de o lună și jumătate (16 sept. - 1 noiemb.) am fost bolnav și de aici tot ceea ce a urmat a fost faptul că a trebuit să fac un tratament serios cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atenție ai un sentiment clar de creștere a personalității tale, în contact cu stilul elevat și profunde analize a temelor puse în discuție. Rar am întâlnit o carte atât de incitantă, atât de valoroasă. În această noapte vremea s-a răcit accentuat, înregistrându-se minus 6 grade, cu o brumă groasă, geroasă ce va accentua căderea frunzelor, avertizându-ne să ne pregătim de iarnă, ca anotimp în succesiunea curgerii factorului timp. Toată ziua a strălucit soarele a cărui lumină semăna cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe trotuar. Era un cartier cu reputație bună, Maggie putea să-și dea seama de atâta lucru: copacii erau înfrunziți, mașinile - BMW-uri și Mercedesuri. Șoferul se chinuia să treacă, în ciuda discretului steguleț american ce flutura pe capotă. Vremea se răcise la DC. Aici era cald chiar și seara târziu; copacii răspândeau un miros dulceag, lipicios. Aleea din fața clădirii era plină de lume până la ușa de la intrare. Strecurându-se prin mulțime, remarcă din nou privirea aceea la bărbații care stăteau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-a tușit toată noaptea drept în ureche. De unde-ți vin în cap asemenea scorneli? — Păi, i-adevărat, spuse Darlene pe un ton jignit. Își puse pălăria uriașă pe bar și se cocoță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scăpat nimănui, soba de modă veche cu cuptor înalt și frigoriferul cu motor cilindric deasupra. Gândindu-se la tigăile electrice, la uscătorul cu gaz, la mixerele și telurile mecanice, la rotisorul cu motor, toate părând mereu că zbârnâie, râșnesc, bat, răcesc, fâsâie, prăjesc, din bucătăria lunară a soției sale Rita, se întreba cum se descurcă doamna Reilly în camera aceasta atât de puțin utilată. De câte ori se făcea reclamă la televizor pentru un aparat nou de bucătărie, doamna Mancuso îl cumpăra, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la picioarele sale. Îl părăsi curajul. Te ajut eu. Nu cred că e ceva grav. — Lasă-mă în pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să-mi petrec restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
drăguțo! — Mulțumesc, scumpo, spuse doamna Reilly. Uuf! Am și uitat de cât timp e nevoie ca s-ajungi aici. Eu și cu Angelo suntem în mașină de vro oră. — E din brigina trafigului, explică agentul Mancuso. — Auzi cât e de răcit, spuse Santa. Zău, Angelo, spune-le mai bine ălora de la secție să te scoată de la toaletă. Unde-i Rita? — Nu are ghef să vină. O doare gabu’. De, nu-i de mirare, când stă toată ziua-nchisă-n casă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
preocupat. — O cunoști pe negresa aia bătrână care vinde bomboane-n fața cimitirului? Mi-e tare milă de ea. Alaltăieri am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu mai bot resbira. Cum? Sergentul privi trupul slab din fața lui, ochii roșii, lăcrimând în spatele ochelarilor bifocali, buzele uscate care se vedeau prin barbișonul alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din poliție nu răcesc. Bărbații din poliție sunt tari. Agentul Mancuso tuși, umezindu-și barbișonul. — N-ai prins pe nimeni acolo-n toaletă. Ți-aduci aminte ce ți-am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sergentul privi trupul slab din fața lui, ochii roșii, lăcrimând în spatele ochelarilor bifocali, buzele uscate care se vedeau prin barbișonul alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din poliție nu răcesc. Bărbații din poliție sunt tari. Agentul Mancuso tuși, umezindu-și barbișonul. — N-ai prins pe nimeni acolo-n toaletă. Ți-aduci aminte ce ți-am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am să fag bneumonie. — Ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mi-e teamă că startul începe să ne scape din mână. Am încercat o dată sau de două ori să fac ordine, dar s-ar părea că spiritele zboară tot mai sus. Sper că n-ai făcut nimic care să le răcească elanul, spuse grav Ignatius, lovind nerăbdător cu sabia în poarta de fier. Observă destul de supărat că Dorian venea spre el cu pași cam șovăielnici. Nu se așteptase la așa ceva. Ce mai petrecere, spuse Dorian, pe când deschidea poarta. Fiecare pare gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Închide-ți gura aia tâmpită. M-am săturat! Eu am grijă de tine. Zici că vrai să te odihnești. Pot să-ți aranjez un loc bun de odihnă. — Când mă gândesc la sărmanul, răposatul meu tată, care abia s-a răcit în mormânt, murmură Ignatius, prefăcându-se că-și șterge ochii umezi. — Domnul Reilly a murit acu’ două’j’ de ani. — Douăzeci și unu. Ei și! L-ai uitat pe iubitul tău soț? — Scuză-mă, spuse încet domnul Levy. Am putea sta puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu pot vorbi, spuse un alt turist. Urangutanii sunt muți. Așa scrie în carte. Câțiva fotografiară maimuța care se legăna, declanșând blițurile aparatelor. Tânărul mascul nu se arătă surprins. Dar buzele lui se mișcară din nou. — Geen lichten dwaas. — E răcit? întrebă nervoasă o femei. Parcă tușește? — Nu tușește, spuse o altă voce. Hagar aruncă o privire peste umăr. Un bărbat solid, din spate, care se chinuise să țină pasul cu ceilalți, cu fața roșie și gâfâind, ținea acum un casetofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]