4,392 matches
-
atenție și artelor păcii și știu să mănție în țara lui acea pace care e atât de neapărată pentru avântul dinlăuntru și pentru prosperarea vieții cetățenești. Desfrâul său sexual se răzbună asupra dinastiei sale, căci bastarzii produși cu țiitorile sale răpiră în sfârșit domnia de la urmașii săi legitimi. O asemenea soarte avu chiar fiul său legiuit, Mihail, destinat a-l moșteni, care îndată după moartea tîtîne-său căută să se puie în posesiunea țării și eliberă deja hrisoave domnești. Astfel dete la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neseparabili de reprezentațiunea dramatică. Fiecare din ele menținută unilateral (singură) ridică (anulează) ființa artei noastre. Daca actorul dramatic nu vrea să se supuie decât legei frumosului, căutând numai la idealitatea formei, atunci îi sacrifică ei naturalitatea (adevărul natural) și-și răpește adevărata valoare a operei sale, adica de-a-l purta pe spectator prin toate fazele vieței sale sufletești și de-a simți din dispozițiunea lui (răsunetul) ecoul tuturor afectelor sale proprii. Valurile simțirei se frâng de marmura unei frumuseți neînmuiată de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a influința adică unicamente asupra prezentului și în prezent. Lucrul principal e d-a aduce la cunoștința de sine laturea pozitivă și negativă ale acestui fenomen. Pentru bara, care-l (esilează) leagă pe actor numai de prezent și-i răpește perspectiva {EminescuOpXIV 245} unei vieți durabile în opera sa, îi e dat, între toate artele, să poată concentra și esperia într-un singur moment efectul cel mai mare. Intensitatea victoriei momentane asupra sufletului îl dezdăunează oarecum de lipsa estensităței în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activitatea sa. Asemenea campo-ducelui sau oratorului, cari amândoi grămădesc întreg greumîntul (Schwerkraft) spiritului lor (în) pe scurta durată a actului creațiunei lor și cari nu mai pot să oprească-n loc ceea ce au negles odată, momentul ce li s-a răpit deja, are și el asemenea lor dreptul de-a căpăta răsplata imediat cu fapta. Și mulțimile dispuse după voința sa neci nu vor pregeta de-a acorda emoțiunei lor interne izbucnirea nereținută. Izbucnirea e rezultatnl unei impresiuni care a atins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ba încă o organizațiune nobilă care se simte pe sine însăși pătrunsă, înfiorată de aceste afecte omenești și le esprimă în toată puterea lor deplină și originală, ca pe cea mai de-năuntru proprietate a ei, va putea să ne răpească chiar pe un moment și să eserse prin ele deplina înfluință a unei opere de arte. Dar fiindcă reprezintatorul nu are afectul, ci afectul îl are pe el, de aceea ne va smulge din iluziune un singur sunet în care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intensitate slăbită a simțirei nu va mai putea produce așadar neci în artea noastră efectele ce le producea într-un timp când starea lumei nu se înstrăinase încă așa cu desăvârșire de acest stadiu. Neci Werther, neci Briganzii nu mai răpesc în lumea cea poetă a Germaniei pe cititori și auditori în vârtejul acestor pasiuni, pentru că întreagă starea lumei s-a schimbat și a lăsat în urmă-i aceste puteri conjurate (acolo) în ele. De aceea tocmai așa cum gustarea acelor creațiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu e, neci în cei asupra cărora influințează pentru prima oară, decât deja mijlocită prin mediul schimbatei stări a lumei, tocmai așa nu e neci un reprezintator în puterea neslăbită și neabătută a simțiciunei nemijlocite, simtă-se el cât de răpit prin afectul poetului. El i de-aceea neci nu va mai putea esersa influințele ce-ar fi fost în stare să le eserse în alți timpi trecuți, pentru că puterea din care emană ele nu mai esistă în frescheța ei originală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în frescheța ei originală. Plângerea generală cumcă lumei teatrali de-acuma îl lipsesc cu totului tot eroii juvenili își află soluționarea absolută în cele zise numai. Reprezintatorii, cari și ei asemenea-s producte ale spiritului general, sunt și pe neștiute răpiți de acel fluviu a cugetărei și-a voinței conștiute ce dizolvă orce nemijlocire, aibă ea orce formă va voi, se simt respinși din simțirea înzelată a vremei de mai nainte. De-aceea e cu neputință ca actori cari perseverează pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
capete adevărul unei vieți naturale, reprezintațiunea rămâne suspendată 357r între cuge tat și simțit, între intențiune și neintenționare. Actorul care, prin concepțiunea ingenioasă a principiului de viață universal al caracterelor, prin spiritul intențiunilor sale, ocupă și surprinde pe spiritul cugetător, răpește totodată simțirei plăcerea unei abandonări totale la viața ce pare reală și la mișcarea cea liberă a unui om individual. Dispozițiunea însă în care nu sânt împăcate conștiința cea cugetătoare cu cea simțitoare nu e cea într-adevăr artistică. Căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un tip omenesc întreg în totalitatea lui, pe care ele apoi îl aduc la realitate cu siguranță desăvârșită prin o dominare necondiționată asupra tuturor mijloacelor lor. Ba încă poate că o conștiință care-ar pătrunde până-n detalii mai curând ar răpi câte ceva din frescheța și originalitatea reprezintărei în loc să-i adaoge; pentru că împăcarea absolută [a] unor asemeni antiteze, ca acelea a simțitului și-a cugetatului, îi pare eterogenă naturei femeiești în genere, o natură în care însuși supremul cugetărei sale are mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are așadar a se transpune înainte de toate în cercul acestei reprezintațiuni și de-a concepe de la ea-ncolo adevărul intern și dreptul acestuia. În manieră însă actorul iese de după tabloul care ar trebui să-l acopere cu desăvârșire și ni răpește iluziunea artistică, pentru că noi ne simțim provocați de-a face deosebire între reprezintator și ceea ce reprezintă el, deosebire care tocmai ar trebui să ne facă s-o uităm. Zace în însuși conceptul manierei că ea e un gen de espresiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se slăbesc peste tot în pronunție (au în ei, eu în ei). Din păcate mulți actori și oratori sânt marcați cu această greșală, care la rândul ei esercită totodată o influință simbolică. Diftongii ceia cărora prin pronunție li s-a răpit dreptul lor, cu cât slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă și neartistică poate să devină adeseori și o manieră nesuferită și să stăpânească până și pe niște artiști talentați și cuminți, cărora apoi le răpește orce efect. O măsură anumită pentru purtarea și trăgănarea tonului firește că nu vom putea-o da neciodată cu preciziune matematică; căci simțământul artistic [î]i scapă totdeuna încercărei de-a calcula nurneric. E una din cerințele atât a unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
slabe și nemetalice vor putea să capete prin arte aceste efecte. Mai puțin se va putea înlocui lipsa tăriei intensive a tonului. Afecte oarecari, erupțiunile unor simțiri puternice, esundările cutremurătoare a unor naturi eroice, cari irumpând din acele naturi ne răpesc și pe noi cu ele, acestea nu vor putea fi reprezentate cu deplin adevăr poetic de voci în cari nu ar rezida această intensitate și tărie eroică. Deși intensitatea și energia tonului spiritual poate să înlocuiască până la un grad oarecare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să deducem faptele concrete ce ni s-ar prezinta cu alte ocaziuni. Cele două antiteze cari ni se prezintă în vicisitudinea tempoului unui caracter singuratec sânt acelea ale afectului și a reflexiunii. Afectul scoate sufletul din echilibrul său și-i răpește liniștea și circumspecțiunea spiritului. Așadar afectului îi corespunde un tempo relativ mai repede, care să reflecte ca-ntr-o icoană mișcarea sufletului, deși acest tempo nu e-n toate împregiurările același, ci se modifică naturalminte după diferitele afecte înseși și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu deosebire potrivite micele cântece ale lui Gothe, cari răpesc prin simplitatea și naturalitatea lor și a căror suflet consistă parte într-un abandon cătră ființa iubită, parte din simțământul naturei. Cititorul prin studiul lor va putea să câștige cu deosebire declamațiunea bine esecutată și nuanțată până-n detalii a unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se întrunească aste două: entuziasm pentru arte, dar și simț și cunoaștere pentru ea. Entuziasmul, fără a fi împlut și hrănit de cunoștințe, este deșert și fără puterea silitoare a convingerei; cunoștința fără entuziasm e fără avânt, de-aceea nici răpește, nici poate avea vreo influință intensivă. Adâncimea cunoștinței produce respectul înaintea judecății mele, entuziasmul - confiență în puterea mea morală, va să zică în cugetul lui. Cine recunoaște în cei ce sânt chemați a fi organele conducătoare unei asemenea totalități pe oamenii pătrunși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o situație deosebită, pe care trebuie să o controleze și să o anihileze. Aceasta constă în dezvoltarea unei atitudini caracterizată de un pozitivism manifestat de unii ostatici față de răpitorii lor (sindromul Stochholm). Primul caz cunoscut este cel al unei călugărițe răpite în munții Macedoniei de către membrii unei organizații revoluționare ma-cedoniene care, după eliberare, devine purtătoarea de cuvânt a cauzei acesteia. De-a lungul timpului au mai fost observate comportamente identice. În timpul jefuirii unei bănci din Stockholm o tânără femeie care era
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
unui miting în Harlem (New York). * 1968. Candidatul democrat la alegerile prezidențiale din SUA, Robert Kennedy, este ucis de un terorist iordanian, Shirhan Bishara Shirhan, la Los Angeles. * 1969. Prima răpire a unui diplomat. Ambasadorul american în Brazilia, Charles Elbrick, este răpit la Rio de Janeiro de o grupare teroristă de extremă stanga. El a fost eliberat după ce 15 teroriști au fost scoși din închisoare. * 1970. Trei avioane, cu mai mult de 400 de pasageri, sunt deturnate de Frontul Popular pentru Eliberarea
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
multe destinații din Orientul Mijlociu. Pilotul este ucis de teroriști, dar trupe speciale germane sprijinite de SAS reușesc să elibereze, pe aeroportul din Mogadiscio (Somalia), cei 91 de ostatici. Trei teroriști sunt uciși. * 1978. Fostul prim-ministru italian Aldo Moro este răpit de teroriștii Brigăzilor Roșii și ucis după 55 de zile de captivitate. * 1979. Două sute de teroriști islamici iau ostatici, în Marea Moschee din Meca (Arabia Saudită) sute de pelerini. Forțele de securitate franceze și saudite preiau controlul asupra celui mai important
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
pare că în perioada akkadiană această victorie a fost atribuită zeului Bel-Marduk, pentru că într-o Invocare către Marduk acesta este slăvit ca fiind „cel care sparge țeasta capului lui Zu” (1, p. 245). Într-un mit hitit, balaurul Illuyanka îi răpește zeului furtunii Teshub ochii (și inima, într-o altă versiune), provocând astfel seceta. Printr-un șiretlic, Teshub își recapătă vederea și îl învinge pe monstrul ofidian (2, p. 245). în folclorul mitic românesc, tema în discuție este atestată din abundență
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu astre), stema și steagurile Domnului. În toate cazurile este vorba de răpirea unor atribute divine care reglementează ordinea cosmică, răpire ce răstoarnă supremația lui Dumnezeu în favoarea Demonului și, implicit, răstoarnă supremația Ordinii în favoarea Dezordinii. Soarele, Luna, stelele etc. sunt răpite sau devorate de demoni, fiind înlocuite cu tenebrele precosmogonice. „Opoziția întuneric/lumină se supra- pune polarității fundamentale Haos/Cosmos” (10, p. 99). Astrele sunt fie ascunse în Infern sau reprezentări simbolice ale acestuia (peșteră, beci etc.), fie în pântecele întunecos
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în care aceștia sunt blestemați/bine cuvântați și, mai ales, tipurile de călătorie pe care le întreprind cei doi sfinți. Sf. Sisinie este un erou care pleacă în „lumea de dincolo”, în căuta rea lăcașului demonului, pentru a recupera ființele răpite de acesta (127). Motivul este clasic (descensus ad inferos), fiind copios reprezentat în mituri și legende (Orfeu, Tezeu, Beltis etc.) sau în basmele românești și de aiurea, în care eroul pleacă (cu aceeași destinație) pentru a readuce fecioara sau copiii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și șarpele). Monstrul este, în acest caz, un balaur care „a oprit drumurile, a stricat potecile” și a devorat 99 de voinici (sau a răpit o fecioară). Iorgovan, care trebuie „să deschidă drumurile”, își comandă la faur arme redutabile (buzdugan, sabie), dar ele se dovedesc ineficiente în lupta cu „șarpele negru”. Acesta se ascunde în pădure, într-un labirint silvestru : Și-n dumbravă s-ascundea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zeu etc. Excepția nu face decât să întărească regula : căsătoria este ratată (ca în balada Iovan Iorgovan) pentru că protagoniștii realizează că sunt frate și soră, deci descendenți din același părinte (vezi și colindele în care junele răpune leul care-i răpise sora). Motivul diferă doar formal, nu și esențial. În fond, căsătoria (hierogamia) finală dintre erou și eroină nu trebuie înțeleasă altfel decât ca un act de „androginizare mitică”, ce corespunde actelor de „androginizare rituală”, bogat atestate (83, p. 138 ; 88
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]