3,080 matches
-
putea să rămână cu buza umflată. Se foia nemulțumită. - Da’ de ce iei atâta pâine? - Uite, am pe unu’ și vine la noapte la mine și trebuie să mănânce și el ceva! Să facă față! De acord? Bineînțeles că zvonul a răscolit toată strada. Se știa și cum arată respectivul. Grupa sanguină și ce vaccinuri făcuse în copilărie. - Așa suntem noi. Io una mă gătesc când mă duc la magazin, că zicea tanti Anișoara, Dumnezeu s-o ierte, dacă te calcă mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și aparentei bunătăți a locuitorilor. N-am mai stat, ca alteori, cu o pălărie pe ochi, ca să creadă îngerii că dorm, acum m-am complăcut în a mă minți că nu-s singur din moment ce eram cu niște oameni patetici, oameni răscoliți de amintiri și rachiu. Mi-amintesc că la Iași, privindu-vă pe voi (tu și Camelia), am avut pentru prima dată sentimentul că și pentru un poet viața în doi poate fi o fericire. Cu condiția ca EA să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Bună, dragul meu Lucian! Îți mulțumesc mult pentru "Dialog" (revista studențească de la Iași n. red.)! Și pentru cuvintele de bine! Da, mă simt mai bine în ultimul timp. Asta e foarte important! Pentru că în tot acest ultim timp am fost răscolit de stări poetice copleșitoare! Exploatate! Îți scriu cu oarecare dificultate, degetul mare de la mîna cu care-ți scriu mi-e foarte bandajat, am reușit să-l ating cu toporul, în timp ce tăiam lemne. Acum două zile am fost la P. Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prima și penultima lui iubire nemuritoare...! Și-ntr-o fină discordanță Cu priveliște sonoră Merg așa cam la distanță El major și ea minoră." (G. Topîrceanu) "Când eram pe Ialooo...." Nu, nu se mai puteau abține, degeaba! Cântecul ăsta le răscolea cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând nimic în fața lor, căutau cu disperare un punct de sprijin, de mângâiere. Și mângâierea a venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de la moarte oferindu-le inima ca ultim argument al sacrificiului matern. Copii mei! Copii mei! Unde ești, Dumnezeule?? Cu ce-au greșit copiii mei?? Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv! În sat mai era o cârciumă, așa că temerarul nostru ascendent la grațiile Euterpiei a considerat că acest locaș, cu puțină bunăvoință, ar putea fi asimilat celebrissimei La Scala din Milano. A răscolit prin bogatul său repertoriu și s-a oprit asupra unei arii dintr-o operă mult apreciată de publicul meloman: "Rigoletto". În fond el Mita Fâru era un tenor desăvârșit și, după propria lui mărturisire, Carusso, Pavarotti ori Placido nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doua zi am trecut pe la bătrân, de la care tata a împrumutat furca și ne-am oprit la marginea gropii de gunoi, care se afla situată la extremitatea satului. Tata scormonind cu ajutorul furcii, iar noi folosindu-ne de niște bețe, am răscolit metru cu metru platforma, reușind în final să adunăm resturile de care aveam nevoie. Tata cu sacul în spinare și noi după el ne-am oprit la moș Danilov pentru a-i înapoia furca și am continuat drumul spre viitoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiecare cum o fructifică, cum își pune în valoare această șansă. Am avut și bucurii, am avut și necazuri. De aceea mi se întâmplă, uneori fără să vreau, să am lacrimi în ochi, numai câteodată, când prezentul se încăpățânează să răscolească trecutul. Eu mi-am adunat în suflet și necazul și bucuria și am picurat peste ele câte o lacrimă, chiar dacă nu se vedea. De atâția ani de pribegie prin țară și printre oameni, mi le-am îndrăgit deopotrivă și le
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
asta-mi place, căcănarii ăștia parcă n-ar fi oameni de-adevăratelea, ci soldăței de plumb, faci ce vrei cu ei, îi dai de-a dura, îi arunci la gunoi. Ca să-și satisfacă plăcerea aceasta, tov Cameniță, secondat de Novăceanu, răscolea lumea: pe unii îi dădea afară din serviciu fără explicație, pe alții îi promova, tot așa, anapoda, altora le fabrica dosare și-i arunca la zdup. Oamenii erau îngroziți de aceste campanii ale tovarășului Cameniță, care le distrugeau viețile. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este linia ferată. De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mirren pentru inte ligență. Mi-a plăcut Judy Dench în rolul lui Iris Murdoch, a prins-o admirabil. Îmi plac, de asemenea, Catherine Deneuve pentru eleganța jocului și Audrey Tatou pentru senzualitatea îmbinată cu candoare. Un film care m-a răscolit a fost Orele, cu Nicole Kidman în rolul Virginiei Woolf. Și ca să fie tacâmul complet, întrebați-mă și de-o eroină de roman preferată. O eroină cu care mi-am găsit puncte comune. Dar mai bine să nu aștept întrebarea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cea mai grea. Nu mi-a păsat nici o dată de bluzițe și accesorii, n am avut niciodată o brățară (de exemplu) și nu știu la ce mi-ar folosi mai multe haine. Sin gură, în ultima seară, am răsfoit și răscolit toate cărțile. Toate erau amintiri și dureri vii. Unele vorbeau despre dragul cu care mi-am crescut copiii (erau cărți de gramatică, de po vești, de întâmplări istorice), altele erau cărți pe care odată le am iubit, dar n-am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
colectivă. Apoi ne-a trecut. Mi-au rămas până azi însă în cap impresiile din timpul meciurilor „de cap” aprig disputate ceasuri întregi, ipostaza de „eu jucând «cap»”, senzația bulgărilor de zgură roșie sfărâmați, pulverizați, și a prafului de pe „teren”, răscolit de dansul picioarelor noastre tinere și neobosite, încălțate în tenișii epocii. * O amintire despre o amintire. O amintire din copilăria tatei pe care el mi-a povestit-o, în copilăria mea, la Cluj, în parcul de castani în care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unei figuri auxiliare; adevărata, indiscutabila protagonistă sunt eu, autentica plăsmuitoare a tragediei mele. Acum va trebui să-mi ucid în chinuri copiii, rodul amar al unei iubiri neînfrânate. Numai astfel voi putea să mă calmez lăuntric, numai așa conștiința mea, răscolită de răzbunare, își va regăsi pacea. Retrăiesc continuu clipa iresponsabilă în care l-am dezmembrat pe Absirt și, cu mâinile mele, i-am aruncat trupul ciopârțit pe câmpuri. A fost ca și cum m-aș fi dezmembrat pe mine însămi, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și ale puterii, Ovidiu, în interpretarea lui Mincu, n-ar fi fost îndepărtat de al său Mecena, Cezar Augustus, ci și-ar fi ales voluntar, ascetic, exilul: „Acea uriașă curgere - observă în roman eul narativ al poetului - izbutea să mă răscolească, să-mi distrugă dimensiunea mea interioară. Am fugit ca să mă salvez, ca să pot să ma regăsesc: simțeam nevoia să mă sustrag opresiunilor mondenității.” Imposibil să nu surprindem, în aceste cuvinte, precise reliefări autobiografice, de data aceasta din partea scriitorului Mincu, incluse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
uneia sau alteia dintre creațiile acestuia. Iată, bunăoară, recitind romanul Geniu pustiu, domnia sa ne atrage atenția că "în evoluția romanului românesc al formării individuale, scrierea lui Eminescu dezbate pentru întâia oară problema constituirii unui personaj masculin prin intermediul iubirii", adâncind și răscolind diversele fețe ale Erosului și creează un fel de "mistică a eroticii", Toma Nour fiind "un personaj autentic interiorizat, care a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a putea descifra în acest mod epoca în care a trăit și a scris ("care i-a hrănit îmbelșugat opera ziaristică") și tocmai de acea, scrierile sale trebuie citite cu un ochi critic, având oarecare înțelegere față de zelul celor care, răscolind arhive și colecții de jurnale din epocă, încearcă a impune o altă imagine a gazetarului. Totuși, "e puțin probabil că pe această linie exegetică, viitorul ne va oferi documente noi (precum șocul epistolar din 2000), mobilizând condeie și influențând judecata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. A făcut parte din mișcarea legionară și, condamnat de regimul comunist în 1949, își sfârșește zilele în închisoare. Pasionat de cunoașterea trecutului, G. întreprinde călătorii în țară și în străinătate, răscolește arhive și biblioteci, vizitează muzee și monumente de artă, cercetează tradiția orală. A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note și cronici, corespondență, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în „Epoca”, „Politica”, „Universul literar”, „Curentul”, „Cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la colegiul al treilea, și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
taurii Înfu riați, de a Împuțit tot satul, luni de zile, cu duhoarea hoitului său viu care nu se mai lăsa să moară. Fusese lacom, bietul popă, după femeile enoriașilor și pofticios după sânii lor Îmbel șugați pe care Îi răscolea, cu mâna lui blagoslovită, sub patra fir, când Îngenuncheau Înaintea lui la aca tiste. Am intrat odată În odaia lui, goală, cu aer zăcut și Întunecoasă, și i-am văzut pe perete chipul aprig, haiducesc, zugrăvit de Sava Henția. În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frumoase, avea ca persona grata În comandament pe soldatul milițian Kindler, Însărcinat anume, cu „delagație“ la mână, să bată toate orașele și târgurile Moldovei după tot felul de chilipiruri pentru respectabila și numeroasa familie, [aflată] În refugiu, a colonelului; să răscolească ultimele rezerve ascunse de mărfuri și de produse alimentare ce mai puteau oferi țâțele, odinioară doldora, acum secate, ale acestei ciosvârte de țară. Altfel, militar nul, dar birocrat desăvârșit, adică stăpân al „stilului“ de corespondență militară, altcum decât cel țivil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înfățișează totuși ca o taină... Apropierea oricărei ființe omenești, căldura pe care o Împrăștie În jur numai prin prezența sa sunt o plăcere care, chiar când n-o observăm, există și schimbă priveliștea vieții.“ El Însuși a constatat că „Iubirea răscolește ca o furtună Întreg sufletul; În iubire toate pornirile ființei noastre morale cer să fie ascultate și nu se mulțumesc decât numai cu acea iubire care răspunde la strigătul inimii noastre Întregi“. În opera sa, contactul cu țăranii din Stroești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu mai ești. M-ai găsit pe mine. - Da, așa este, dar pot fugi de iubirea ta. - De ce spui asta? Nu-ți sunt pe plac? Glasul lui era șoptit și se frânse în cuvinte amare, privind parcă departe în gol, răscolindu-i sufletul și trecutul, în căutarea unor răspunsuri. Se aplecă asupra ei, o îmbrățișă și îi sărută obrajii îmbujorați. Carlina ar fi vrut în momentul acela să-i spună toate secretele ei, să fie realistă și nu subiectivă, dar cineva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
arată. Câștiga tot mai multă încredere în ea pe măsură ce se analiza. Se întâmplau schimbări nebănuite. Inima îi bătea într-un ritm neobișnuit, buzele erau dornice de alte sărutări, iar trupul dorea mărul păcatului. Se duse la dulapul cu haine, le răscoli rând pe rând și hotărâse cu ce avea să se îmbrace a doua zi la întâlnirea cu viitorul ei soț. Apoi se așeză pe marginea unui pat, își rezemă mâinile de o parte și de alta a capului, se lăsă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
istoria și obiceiurile acestei tări, fără a avea moneda necesară, fără nici un braț de care să te sprijini, fără nici o cunoștință. Ei bine, Carlina își continuă drumul cu bagajele sale mult prea grele, chiar peste puterea sa și care erau răscolite de vameșii lacomi de la cele două frontiere prin care trecuse. Îndesă mai bine lucrurile in bagaj ca să nu-i cadă și se îndreptă cu pași siguri spre o stație de autobuz. Aștepta un moment prielnic pentru a recunoaște vreo persoană
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]