2,118 matches
-
apară noaptea în vis ca să le certe și să le schilodească. Vinerea bărbații nu lucrează la vie, nu găuresc în lemn, nu încep nici un lucru, nu cumpără și nu vând. Vinerea simbolizează ziua zidirii omului, este ziua când s-a răstignit Hristos. Sâmbăta este o zi nefastă, cea mai nenorocoasă din săptămână, având un ceas rău. Sâmbăta nu se începe nicio lucrare și nu se pleacă la drum. Duminica este o zi bună, o zi mult iertătoare.71 Duminica este văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc, fiind răstignit pe porțile caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e făcut din șoarece. Șoarecele ce stă în biserică și roade din nafăra cea sfințită capătă aripi și se face liliac. (...) se face și din nafăra de la Paști, adică din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
permanente țin aici de formă: "Acum mi-au rămas doar cicatricele/ și s-a făcut deodată atâta liniște/ încât pot să le număr." Poeta însă așteaptă în veșnicie pe mult visatul călător menit să-i alunge singurătatea pe care este răstignită cu palide cuie de lacrimi. Nina Cassian este o poetă a iubirii și a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului". Cu "O suită de poeme" ne propune "Quasi una fantezia...", vis de copilărie incluzând fosforescența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământului cum apărură urmărite din spate de însuși lucrul în sine?". În "Imnele bucuriei" cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din ea.". "Tehnica scamatorului" care scoate obiecte imprevizibile în volumul "Tușiți" este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate și de gravitate. Într-un poem fără titlu, viața capătă schema calvarului: În acest timp Isus e batjocorit,/ Răstignit,/ Pus să se foiască pe cruce" este silit să bea otravă și cu cât coborâm în istorie, "Apa curge tot mai murdară/ Istoria își urmează cursul ei/ Iar Pilat din Pont continuă să-și spele/ Cu satisfacție tot mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
niște simple formule de șoc. "Chiar și această inocentă încercare de a speria sau de a scandaliza pe cititorul conformist dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural..." "Smulgerea din părinți" este dureroasă: Și iată-i mai reci ca portretele,/ Cu frunți răstignite pe puls!/ îi doare auzul și pletele/ Și trupul din care ne-am smuls". Ideea blagiană a unei vieți netrăite a strămoșilor, întrupată într-o altă existență, apare la Păunescu într-un fel de paralelism alimentat de dinamica celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existen țială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește con diția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care fiin țează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
consecințe pentru sensibilitatea fiului. Trimis de acasă, la liceul din Năsăud, băiatul este răpus de aceeași "spaimă dureroasă": Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios." Refugiul este instantaneu, în privirea ancorată de icoana atîrnată pe perete, înfățișîndu-l pe Iisus Hristos răstignit pe cruce. Romancierul inserează, contrapunctic, narațiunea retrospectivă. Ea se confundă cu o coborîre în somn a eroului, epuizat de o neliniște care nu poartă nici un nume, ci este încă doar o imagine: ochii condamnatului. Îl pacifică melodia doinei soldatului, "trezindu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de la tine gonit. De acum pînă la sfîrșit Și de acum pînă-n vecie Mila domnului să fie. >> ” -//Astăzi cel Prealăudat ,, Astăzi cel Prealăudat Îngerului marelui sfat Sfătuind dumnezeirea Ca să-mplinească zidirea Cine vrea s-o-mplinească Îl cerea să-l răstignească İuda iubitor de bani VÎnzător de oameni mari. Zise către-ai să-i dușmani : ăă - Dați-mi 30 de arginți Să vi-l dau să-l răstigniți. >> 30 de arginți i-au dat Pe İisus l-au legat Și l-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
dumnezeirea Ca să-mplinească zidirea Cine vrea s-o-mplinească Îl cerea să-l răstignească İuda iubitor de bani VÎnzător de oameni mari. Zise către-ai să-i dușmani : ăă - Dați-mi 30 de arginți Să vi-l dau să-l răstigniți. >> 30 de arginți i-au dat Pe İisus l-au legat Și l-au dus pîn-la Pilat Și Pilat l-a judecat Nici o vină nu i-a dat Pilat mîinile spălînd Și către popor grăind : ăă - Acest om dumnezeesc Nici o
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
care merge în gol (din imaginile de dupa cataclism), rotile mașinilor care nu se învârt, deci nu-și pot îndeplini funcțiile pentru care au fost create, rotile în care sunt îmbrăcați Dila și Topé, rotile imobile ale motocicletei pe care e răstignit Emanou, roată scripetelui cu ajutorul căruia este ridicat Emanou răstignit pe motocicletă. Țeavă face parte din aceeași sfera semantica vizuală cu bastonul orbului pe care-l vindeca Emanou. Se poate extinde, așadar, simbolismul bastonului la nivelul țevii. După Dicționarul de simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mașinilor care nu se învârt, deci nu-și pot îndeplini funcțiile pentru care au fost create, rotile în care sunt îmbrăcați Dila și Topé, rotile imobile ale motocicletei pe care e răstignit Emanou, roată scripetelui cu ajutorul căruia este ridicat Emanou răstignit pe motocicletă. Țeavă face parte din aceeași sfera semantica vizuală cu bastonul orbului pe care-l vindeca Emanou. Se poate extinde, așadar, simbolismul bastonului la nivelul țevii. După Dicționarul de simboluri, bâtul (incluzând aici bastonul sau toiagul, iar, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
element. Camera-stilou a scriitorului nu urmărește tot peisajul, ci își fixează atenția asupra unor aspecte. Primul obiect focalizat de cameră este crucea de la începutul satului. Imaginea să spune multe despre sat și locuitorii acestuia: "o cruce strâmba pe care e răstignit un Hristos cu fata spălăcita de ploi și cu o cununița de flori veștede agățata de picioare"2. Imaginea crucii sugerează neglijență și are două roluri: este prezentată la început că o anticipare a lucrurilor ce se vor întâmpla , iar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
posibilă eternitatea. Pentru sfinți, adevărata fericire era durerea, prin ea își câștigau viața eternă. Nonvalorile "vieții trecătoare" sunt premisele veșniciei: umilință, foamea, disprețul pentru material. Omul își capătă dreptul la nemurire numai după și prin lungi sacrificii. Oamenii l-au răstignit chiar și pe Isus, doar ca să-l lege cumva de spațiu, numai că "ei n-au observat că pe cruce capul se odihnește în direcția cerului sau, în tot cazul, mai mult pe cer decât pe pamant"29. Divinizarea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
adune oile rătăcite. Minunată muncă de preot, pe care el încearcă să o realizeze după înclinația înnăscută. Căci, dacă vreodată s-a născut un om pentru a predica, el este acela. Este gingășia, harisma, forța și martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
adune oile rătăcite. Minunată muncă de preot, pe care el încearcă să o realizeze după înclinația înnăscută. Căci, dacă vreodată s-a născut un om pentru a predica, el este acela. Este gingășia, harisma, forța și martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
leagă de păcat, de ură, de necurăție, de minciună, dar nu de iubire. Și totuși, pe Cruce, Hristos Își îndură suferința din iubire (In. 10, 18). Crucea nu ar fi fost posibilă dacă Hristos nu ar fi consimțit să se răstignească pe ea, din iubire față de Părintele Său și față de oameni. „Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Mt. 10, 24), adaugă Mântuitorul. Dacă vrea să meargă pe calea împărătească a iubirii față de
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar a obține o victorie. Înseamnă a ne învinge pe noi înșine, a ne lua crucea și a merge pe urmele Celui care a acceptat să fie răstignit pe Crucea Sa, dându-ne puterea de a ne-o purta curajoși pe a noastră. Pentru o luptă, sunt necesare armele. Pentru un creștin nu există alte arme decât „armele luminii” (Rom. 13, 13), de care vorbește Apostolul Pavel și
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
leagă de păcat, de ură, de necurăție, de minciună, dar nu de iubire. Și totuși, pe Cruce, Hristos Își îndură suferința din iubire (In. 10, 18). Crucea nu ar fi fost posibilă dacă Hristos nu ar fi consimțit să se răstignească pe ea, din iubire față de Părintele Său și față de oameni. „Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Mt. 10, 24), adaugă Mântuitorul. Dacă vrea să meargă pe calea împărătească a iubirii față de
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar a obține o victorie. Înseamnă a ne învinge pe noi înșine, a ne lua crucea și a merge pe urmele Celui care a acceptat să fie răstignit pe Crucea Sa, dându-ne puterea de a ne-o purta curajoși pe a noastră. Pentru o luptă, sunt necesare armele. Pentru un creștin nu există alte arme decât „armele luminii” (Rom. 13, 13), de care vorbește Apostolul Pavel și
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
etnică și biografică, precum și nemurirea la care a fost menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus pe Drumul Crucii. Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie să mor, tu, până la întoarcerea mea, vei merge fără să poți muri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
treptat alt chip între zidirile Vaticanului și riscând să devină de nerecunoscut și arestat precum un intrus în locul "adevăratului" Pontif, să fugă într-un pelerinaj fără de sfârșit precum Jidovul rătăcitor ... Sacrul s-a camuflat în profan. Nu Domnul va fi răstignit de data asta, ci omul, "o răstignire prin anonimizare, nu te mai știe nimeni și în cele din urmă nici tu mai știi cine ești. E ca un Alzheimer spiritual ... ". Cartea lui Dan Stanca, scrisă sub oblăduirea maeștrilor săi Dostoievski
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
conștiință ardentă a camuflării sacrului în banalitatea cotidiană, căci pentru Marius Chelaru a exista presupune a căuta și a revela misterul imuabil, sensurile adânci ale lumii esențelor, încă ocultate în oglinzile înșelătoare ale lumii: În rest/ ard ca o flacără răstignită între două poezii nescrise,/ numai Dumnezeu există/ simt mâna lui pe ceafa mea acoperită cu hârtie albă nescrisă/ degetele mele se rătăcesc în pădurile din inima Lui/. Un creion bont cu vârf din coarne de cerb mă desenează pe Carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]