2,766 matches
-
trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a naturii, dar care în răstimpuri se răzvrătește împotriva oamenilor, ce mereu, prin acțiunile lor, dezechilibrează liniștea și mediul înconjurător. Luminița Radu (România): Primul contact cu muzica holotropică m-a contrariat, pentru că așteptările mele erau altele. Speram să mă relaxeze, de altfel chiar creasem un spațiu
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
trebuit să Îi ceară un interes copleșitor În ceva. O știință, o pasiune, o problemă care să-l absoarbă complet. Diavolul, Încolăcit confortabil Înlăuntrul capului de elefant, supraveghează camera prin ochii cei mari ai fiarei, prin care se vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită doar de Paulee, care atribuie viziunea excesului de Veuve Cliquot de cu o seară Înainte. Diavolul urmărește conversația cu interes: tentativa lui Wakefield de se aventura pe tărîmul responsabilității sociale Îl Îngrijorează Întrucîtva. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noroc pe tine, Diavole! Drumul pe care apucă Wakefield plecînd din rai urcă și se Încolăcește și se Întoarce pe propriile-i urme, refuzînd să se conformeze oricărei structuri narative tradiționale. Conduce toată noaptea de-a lungul țărmului, uimit la răstimpuri de strălucirile de pe cuprinsul oceanului Întunecat, de căprioare care trec În fugă șoseaua. Spre ziuă se oprește și se odihnește vreo oră În mașină, somnul fiindu-i Însoțit de bubuiala valurilor, la vreo sută de metri sub el. Ajunge după-amiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să încerce să-și vadă de viață fără ei? A avea copii era ceva la care toată lumea avea dreptul? Fran ar fi fost în stare să-l asculte ore în șir. Răspunsurile lui erau atât de interesante, încât pentru un răstimp Fran uită de ce venise. Abia când el se uită la ceas și îi aminti cu blândețe că mai avea la dispoziție doar zece minute îi reveni brusc în minte scopul real al vizitei sale. — O ultimă întrebare ... Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vreau ca tatăl tău să stea cu noi. Știa că asta era maniera lui de a-și cere scuze și zâmbi trist, în semn că înțelesese. — Și poate că sunt nebun să iau în calcul posibilitatea. Ba chiar iresponsabil. În răstimpul de tăcere care se lăsă, Fran simți vântul cald care îi adia prin păr, lăsând să i se vadă gâtul încă palid. Laurence se aplecă și o sărută, de parcă ar fi putut, cumva, să ia de la ea capacitatea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al efortului colectiv al unei epoci. Stilul impus de edilii cretini pornește și din concepția greșită că neamul românesc și-a trăit epocele de adevărată și mare glorie. Adevărul este că întregul trecut din piesele lui Delavrancea nu valorează cît răstimpul scurt al celor patru ani din care a ieșit statul de azi. Adevărata istorie a românilor de-abia se deschide. Cultura românească începe prin a fi un deziderat posibil doar de-acum încolo (...) O singură condiție: rîvna de a construi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule morale care-l împiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creia arta națională. 3) Marile descoperiri ale impresionismului răsunară și în Polonia. Imediat însă au degenerat în naturalism și încăpură pe mîinile sentimentalilor căutători ai «frumosului peisaj polonez»”. Sînt consemnate apoi schimbările aduse de ultimii ani dinainte de război și scurtul răstimp de la independență, apariția modernismului avangardist fiind asimilată apariției preocupărilor pentru forma artistică (și a mișcării denumite „formiste”): „în ambele centre intelectuale poloneze, Cracovia și Warșovia, se formează grupările moderniste numite «formiste». Formiștii din Cracovia, mai radicali, reprezintă futurismul și expresionismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că era gata-gata să plângă. L-a privit pe Takamori, apoi i-a întins mâna și i-a spus: — Mulțumesc... ești foarte amabil. 3 ? A trecut o săptămână până când familia Higaki s-a obișnuit cât de cât cu ciudatul vizitator, răstimp în care Gaston a atras asupra sa nemulțumirea tuturor, cu excepția lui Takamori. Cea mai afectată dintre toți a fost Tomoe. Nasul, barometrul perfect al stării ei de spirit, era vânăt de furie. Îl săgeta cu privirea pe Takamori, gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mod evident, rolul negativ În povestea asta. Mă cuprinde un sentiment profund de rușine și, cînd Dan Încheie În sfîrșit ce are de spus, singurele cuvinte pe care le pot rosti o vreme sînt „Îmi pare rău“, urmate, la un răstimp, de: — Știu că asta nu e o scuză, dar uneori mi se pare pur și simplu că e prea mult. Pentru că n-am avut niciodată o familie, nu știu cum să mă descurc. — Dar ai susținut Întotdeauna că exact asta ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
înțeleg că Garibaldo era un medic din școala egipteană. Cunoscusem un breslaș de-al lui la Concordia. Poposise în casa mea vreme de o lună, așteptând ca venețienii în solda cărora se afla să vină să-l ia. Și-n răstimpul ăsta vindecase mulți bolnavi. Ei spun „este o boală pe care am s-o tratez“ atunci când prognoza este favorabilă, „este o boală cu care am să lupt“ dacă prognoza este nesigură și „este o boală pe care n-am cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aprinși din vasele de încălzit. - Accept propunerea ta, a spus Rotari. Gundeperga nu s-a arătat prea încântată și a rostit glacial precum aerul încăperii: - Există câteva condiții. Te vei împreuna cu mine vreme de douăsprezece luni; dacă în acest răstimp nu voi da naștere unui băiat și nici nu voi rămâne grea, unirea noastră va rămâne doar un acord, și n-ai să te mai culci cu mine. În această perioadă va trebui să nu te-mpreunezi cu vreo altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vedea de treaba ei, cu templele, ierarhiile și credințele proprii, iar oamenii care circulau prin regat, oricine ar fi fost ei, dacă respectau legile longobarde și se arătau folositori prin munca lor, erau bine primiți și respectați. Profitând de acel răstimp de pace, am curățat Longobardia de orice tabără sau autoritate bizantină. Și, ca să fim mai siguri, am mai incendiat o dată cetatea Oderzo. Am încheiat tratate prin care granițele noastre de răsărit și cele alpine au devenit sigure. Am organizat - angajând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochii, cum îi tremurau umerii, cum scumpele ei degete frământau panglicile ce-i atârnau din talie, cum îi dădeau lacrimile. Am lăsat-o să plângă, neputincios. A continuat: - Mâine am să-ți spun toate câte vreau să împlinesc în scurtul răstimp pe care-l mai am. Acum însă te rog să vorbim despre altceva. Ai găsit la Bobbio ceea ce căutai? După care a revenit imediat la starea ei. - Mă poți învăța ceva care să-mi micșoreze teama și durerea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
despovărându-l de multe dintre îndatoririle lui. Unul mai în vârstă chiar mi-a spus într-o zi: - Stiliano, regele pare să se ferească de treburrile tronului. A făcut mult bine nației noastre, ne-a dat noi ținuturi și un răstimp de pace și belșug care nu s-au pomenit înainte. Nu-ți face griji dacă acum dorește puțină tihnă, noi ne vom strădui să i-o asigurăm. Dar, același bătrân, la numai zece zile, m-a întrebat: - Dacă Rotari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar nu-mi mai amintesc. Tot ce-mi amintesc e dorința dureroasă pe care am simțit-o când ne-am întâlnit în acel hol strâmt. E uimitor că s-au întâmplat atâtea cât ți-ai trage sufletul. În tot acel răstimp n-am făcut decât să mă învinuiesc. Sunt o proastă, un copil, o proastă! Mama o să râdă de mine când o să-i povestesc. Dar deja știam că n-o să-i povestesc asta mamei. Și acest gând m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridice pleoapele ca de plumb și, preț de o clipă, i se păru că Întrezărește un chip... Loïc? Era el, era el cu adevărat alături de ea, sau totul se petrecea În haosul delirului ei? Imaginea lui apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă află că Pierric nu mai e mut, riscă să-l ia În vizor. * * * CÎtă vreme Pierric era la spital, supravegherea lui era ușor de asigurat, de altfel nimeni și nimic nu veni să-i tulbure restabilirea. În timpul acestui scurt răstimp liniștit, insula părea și ea În convalescență. O ploaie măruntă, Îndărătnică se revărsa peste landă și peste mare Menhirii de la Ty Kern, spălați Încet de orice urmă, cădeau În uitare pe fundalul cerului cenușiu al mării cenușii. Fiecare stătea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci, bunica nu pusese piciorul În Franța. Iar fiică-sa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clasă mijlocie generalizată, cu o putere de cumpărare crescând regulat; straturi sociale din ce În ce mai largi cădeau În sărăcie și șomaj. În schimb, duritatea competiției sexuale nu scădea, dimpotrivă. Trecuseră douăzeci și cinci de ani de când Bruno Îl cunoștea pe Michel. În acest teribil răstimp, avea impresia că nu s-a schimbat aproape deloc; ipoteza unui nucleu de identitate personală, nucleu inamovibil În caracteristicile sale majore, i se părea o evidență. Cu toate astea, porțiuni masive din propria lui istorie se cufundaseră Într-o uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au coborât Împreună treptele din Montmartre; s-au oprit, Înlănțuiți, pe Pont des Arts, luminați brusc de farurile unui vaporaș turistic). Cunoscură de asemeni acele semi-certuri de duminică după-amiază, acele momente de tăcere când trupul se ghemuiește În cearșafuri, acele răstimpuri de tăcere și plictiseală În care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima legătură umană adevărată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
voie să faci și ce n-ai văzut În joc. Jocul, de-aia e doar joc, pentru că lasă o grămadă de pățanii pe afară. Altfel, cel ce te juca pe tine atât de iute, trăindu-ți toată călătoria Într-un răstimp atât de scurt, ar fi trebuit să cadă lat de oboseală la sfârșitul jocului, nu? Netrebnicul! Îi cam plăcea să vorbească În doi peri, așa că i-am retezat-o: - Știi multe, măi N’jamo. Ia spune, pe unde au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ucigând un singur om - pe Scept, adică? Începu să zâmbească, Încet, prea Încet, de parcă te-ai fi uitat una, două, trei zile la rând la același boboc cum Înflorește primăvara, dar cu puterea de a vedea totul petrecându-se În răstimpul În care ai fi Înfulecat un merișor. Îți spun asta doar ca să vezi că vorba era deja ca un fel de peșteră ce te scotea pe alte tărâmuri, neștiute și nebănuite semn că, deși cuvintele erau puține, tot apucaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ideea că trenul fantastic trece ca un fulger fără să oprească; de altfel trenul fantastic nu trece pe șine, el trece prin șine, prin gară și prinpersonaje; cei cinci sunt într-o agitație cumplită, din care apar gesturi fotografice, în răstimpurile scurte când luminile proiectate de ferestrele gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]