2,083 matches
-
care te referi ești tu, atunci nu, nu vreau. Dar de ce nu? Prietena ta, Briiiiigiiiiit îl place pe Carlos. —Brigit e nebună la cap. Și lăsând restul la o parte, ești prea mic: te-aș face piftie. A, nu, a răsuflat el. Noi, cubanezii, suntem foarte talentați în arta amorului. Tu și cu mine o să explorăm multe lucruri și nu există nici un pericol ca tu să mă faci pif... Te rog, am spus ridicând o mână. încetează! — Dar ești o Zeiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
S-a dovedit că Stalin citea paginile sportive, iar echipa Arsenal 1 înregistrase o mare victorie, dar nouă nu ne-a sunat așa. Mă înmuiasem ca o cârpă. După asta, Peter a venit și s-a așezat lângă noi. Am răsuflat ușurată. —Bună, i-a spus el Angelei. Eu sunt Peter. —Angela, a zâmbit fata nervoasă. —Ei, a lătrat el râzând fals, nu e nevoie să te întreb de ce ești aici. Eram cât pe ce să leșin. Poate că Angela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu. Te rog... demnitatea ta... propriul tău respect... un porc... o turmă de porci... nu merită nici să te piși pe el... ce sens are... stai jos... Tocmai atunci s-a auzit soneria. A fost ca și cum întregul apartament ar fi răsuflat ușurat. —în ceasul al doișpelea, a murmurat Brigit. Am decis să nu-i mai amintesc că ne luaserăm la revedere cu mult timp înainte de la ceasul al doișpelea și că acum eram deja în ceasul al șaisprezecelea sau al șaptesprezecelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
închipuie c-o să mă mai uit la el după felul în care s-a comportat astă seară, o să aibă o surpriză... Am oftat mai mult tristă decât furioasă, după care am dat din nou oripilată din cap. Pe cuvânt... am răsuflat dezgustată. Câteva secunde mai târziu, am pus din nou mâna pe telefon. Sigur că o călăreală nu ieșea din discuție. 45tc "45" încă un weekend. Două zile în care eram eliberată de teama chestionarului. în ciuda faptului că din punctul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum? Cu ajutorul chirurgiei? —Nuuuuu, a spus Brigit strâmbându-se gânditoare. Nu merge așa fiindcă ți s-ar vedea cicatricile prin rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când verși paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta! Mulțam! Și șampanie! Fain! —Să vedem, a zis Brigit cu o privire pierdută. Mă uitam la ea într-o tăcere reverențioasă, în timp ce Brigit medita la fantezia în care eram personajul principal. —Gata! Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o mișcare din cap spre mâna lui. — Nu e un cuțit, a protestat Joey. —Atunci ce e? —E un MARKER, un MARKER magic, a urlat Joey. Dacă nu vrea să-și termine tatuajul, atunci o să desenez eu restul. Toți am răsuflat ușurați. De fapt, toți eram așa de încântați că Joey nu voia să-l omoare pe Gaz încât am pierdut o grămadă de timp făcând exerciții de scris A, I, S și N în stil gotic. După asta, Shake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am reușit să arborez un zâmbet anemic și tremurător. Știi, a continuat Luke lărgind cadrul, am crezut că vrei să ne întâlnim ca să-mi faci morală pentru ceea ce am zis în ziua aia, la centrul de dezintoxicare. — A, nu, am răsuflat eu. Eram șocată că Luke crezuse că ăla fusese motivul meu, dar eram bucuroasă fiindcă vorbeam, în sfârșit, de motivul pentru care ne aflam acolo. Balanța deficitului de plăți nu era punctul meu forte. — Ai avut dreptate să spui tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acum e mai alert semănând cu un fel de fugă în grupuri mari, compacte. Cu 1,9 medici (la ora aceasta) la mia de locuitori, față de 3,5 media europeană, bolile românilor, totuși, ar putea până la un punct, răsufla ușurate. Dar alte boli sunt intrate adânc în sistemul politic, prostia, hoția, jemanfișismul și iresponsabilitatea sunt boli netratate și care aduc în pragul comei sistemul nostru sanitar. Aceste boli, care afectează violent clasa politică, au făcut ca bugetul Sănătății să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un aspect din marea hoție pusă la punct: în primul rând, la farmacii vor ajunge doar 75% din bani, restul de 25% urmând să rămână direct la firma Nomura drept comision pentru „activitatea” prestată. Și ca toată treaba să nu răsufle, spre amărășteni, este supusă unui contract de confidențialitate (adică mai românește ciocu’ mic sau mucles cum ar spune concitadinii lui Vanghelie), din care am citat punctul 13, în debutul acestui articol. Adică tradus mai pe românește, pentru orice călcare pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
s-au ocupat de îngropăciune. Căciulița aceea pe care o avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja coman dantul se arăta mirat că inspectorul este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ileana de o parte, ca să se sfătuiască cu ea. Tot micul Mihăiță îi scosese din impas. Plânsetul său îl întrerupse pe bătrânul comisar și pusese capăt mesei. Cu toții se ridicaseră de pe scaune, năpustindu-se în camera unde dormea copilul. Cristian răsuflă ușurat și îi făcu semn soției că vrea să vorbească cu ea. Sunt aici! spuse ea după ce reveni lângă Cristian. Ce face copilul? E foarte bine. I-am schimbat scutecele și l-am hrănit. Acum e în grija bunicilor. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cam de o sută de metri unul față de celălalt, cele trei camioane întorseseră și porniseră înapoi. Mergeau repede, în spatele lor se ridica câte un nor de praf purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
retrăgea cu repeziciune. Acum se adunase din nou în fața peșterii. Sfera clocotitoare pulsa rar, mărindu-și și micșorându-și volumul. După o clipă, prinse a se rostogoli și se pierdu în viteză dincolo de pintenul de stâncă, spre podul de lemn. Răsuflă ușurat dar continuă să privească locul unde dispăruse bestia, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă apărând din nou. Și dacă era acolo, pândindu-l, așteptând numai să iasă din mașină? După momente lungi de așteptare, mai încercă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la fațăiar soacrei mele Îi ieșiseră ochii din orbite. La un moment dat o aud pe mama care mi s-a părut cea mai calmă și lucidă la ora aceea: - Nu mai stați așa, că n-a murit nimeni! Porculmai răsuflă! Voi, bărbații, luați-l și duceți-l În coteț, iar tu, uitându-se la mine, du-te În bucătarie și adumi niște lapte din frigider. Trebuie să fi lins ceva din lichidul ăla din sticle, o să se facă bine. Așa
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
primul pas ștergându-mi lacrimile de pe obraz apoi mă ciupi ușor într-un gest de tandrețe de care nu-l credeam în stare. Era un om bun, dar ceva îl cătrănise de mult și nu mai reușea să-și revină. Răsuflă adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o poznă că uitasem să spun unde plec. Era o regulă printre ciobani să se știe de fiecare unde e dus și ce face, dar eu eram încă necopt și nu mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că e... ― Categoric, i-am zis Biancăi. Mi-am lăsat capul În poala Biancăi, sperând să ies astfel din raza privirii profesoarei. ― Alo, am spus În șoaptă. ― Bună! Caut o domnișoară frumoasă caremi datorează niște bani. Am nimerit bine? Am răsuflat bucuroasă. Era vocea lui. ― Tu ce crezi? am Întrebat Încet. ― De ce vorbești În șoaptă? Întrebă el. Dacă e cumva o tehnică de seducție, să știi că-mi place. Am pufnit În râs fără să vreau. ― Nu e o tehnică de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să spun. ― Evident, râse el. De-ai vedea ce prietenă am... M-am strâmbat la el În timp ce chicotea cu o atitudine falsă de Înfumurat. ― Taci. ― Fă-mă să tac. ― Asta e o replică răsuflată de film, am râs eu. ― Dar funcționează Întotdeauna. Mă Îmbrățișă și m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș fi dorit să dureze la nesfârșit. ― La mulți ani, șopti el. ― La mulți ani, am răspuns când buzele lui mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prin minte, orice intimități și gânduri ― și astfel o simțeam atât de aproape încît părea că-i aud bătăile inimii. Într-un sfert de oră am acoperit cu slovă măruntă toate paginile pe care le aveam la îndemînă, fără să răsuflu măcar. Ideile, frazele, les bons mots, parcă mi le dicta o prezență nevăzută și necunoscută, iar eu numai stenografiam, într-atît ieșeau de limpezi și legate de acea logică interioară care e pecetea unei lucrări bine gândite. Această constatare m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă mai gândeam la planul meu, la Mihaela, la dragoste, la nimic; singurul meu scop era ca această fată să rețină o scrisoare de-a mea. Atât și nimic mai mult. Restul nu mai prezenta interes. Ah, cum aș fi răsuflat din străfundul plămânilor. M-aș fi simțit cel mai fericit om de pe lume! Dar Mihaela, monstrul cu chip de om, nu voia, nu putea să înțeleagă. Ea nu știa decât una și bună: să-mi înapoieze la infinit răvașele. Să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fost să mă așez la masa de scris. Mă obseda într-atît criza de timp, încît am economisit chiar secunda de care aveam nevoie pentru a-mi scoate pălăria. Și așa, cu pălăria pe cap, i-am scris Mihaelei, fără să răsuflu, opt pagini. I-aș fi scris și mai mult dacă nu mă dobora oboseala. Am adormit îmbrăcat. A doua zi, n-am dus scrisoarea la cutie pentru că draga mea vecină a găsit cu cale să plece dis-de-dimineață, pe când eram încă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
foarte contrariată s-a lăsat în voia mea. Nu făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rugam să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc, dar că nu se îndura să ne părăsească definitiv. Odată, după ce petrecu prietena până la poartă, Mihaela reveni în casă, răsuflând ușurată: ― Uf, bine că a plecat și asta. Am rămas înmărmurit. ― Cum, nu-ți place tovărășia ei? ― Niciodată n-am putut s-o sufăr. ― Adevărat? Credeam că sînteți cele mai bune prietene. Când colo... ― Te înșeli. Nu mă poate suferi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
activez cel puțin câțiva ani. Câțiva ani? Cerule, cine avea atâta răbdare? Eu, nu, în nici un caz. Voiam imediat, la repezeală, o demnitate cât mai înaltă. Parcă mii de brațe mă împingeau din spate fără a-mi da răgaz să răsuflu.. După o scurtă chibzuire m-am înscris la democrați. Acolo aveam câțiva prieteni și într-acolo mă îndreptau dealtfel și convingerile mele. La una din ședințele comitetului executiv, unul din frații profesorului Tîrnoveanu mă prezentă fostului ministru Chintescu, tatăl Ceciliei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-Tocmai de aceea te-am invitat pe tine... Spune! Haide, continuă, voi fi atent până la cel mai neînsemnat amănunt, a zis SU. -Omul este vinovat de toate ce se întâmplă pe pământ, Înălțimea voastră... a zis Viața după care a răsuflat adânc, ușurată, în timp ce SU i-a făcut semn să zică mai departe, fără a se opri. -Omul este acela care a produs haos pe pământ, mi-a făcut zilele amare, nu mai vrea să muncească. Ziua doarme și noaptea se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]