2,050 matches
-
asta. Ei, nu mă simt vinovat! Clar? Întotdeauna am fost bun cu tine. Toată lumea știe asta. Nu eu sunt personajul negativ din povestea asta. Tu ești! Tăcere. Camera ținea de tăcere. Eu am rămas nemișcată. Eram absolut șocată. James a răsuflat din greu, furios, și a început să se plimbe prin cameră. Nu se uita la mine. Eu am realizat că tremuram. Oare sunt un om rău? m-am întrebat. Oare sunt într-adevăr un om rău? O voce slabă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spre Bruxelles, ne-am transmis mici semnale de recunoaștere, ce-au devenit tot mai insistente, ne-am organizat În grup spontan de apărare etnică și-n cele din urmă am ocupat prin năvălire un Întreg compartiment din trenul spre Nrnberg, răsuflînd ușurați. Eram Între noi. La Nrnberg am luat un al treilea tren, cu destinația Kln. Compartimentul părea desprins din visul unui ceferist Înclinat spre poezie, trenul mergea extrem de repede, complet silențios, nemții construiesc șinele după alt sistem, glasul roților nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ți-e teamă de ceea ce știu despre tine? Ceva era putred: prea părea calmă - cu cinci minute Înainte de interogatoriu. — De soarta mea se ocupă un căpitan fioros. Dacă iese ceva la iveală, pun pariu că o să aibă grijă să nu răsufle. Nu pune pariuri dacă nu ești În stare să le onorezi. Și ține cont că am acceptat doar pentru că Bud mi-a spus că o s-o pățească dacă nu o fac. — Ce ți-a mai spus Bud? Lucruri urîte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
De Paști Elena Marin Alexe A sfântă-nviere răsuflă pământul, Ce vesel și tandru adie azi vântul. Săgalnic trece cu tainic fior -Hristos a-nviat, vă spun tuturor ! Trezit la viață e firul de iarbă, Bătrânii răspund, murmurând rugi în barbă. Pomii salută cu ramuri de flori, Pe cer nu
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele îi spun "te iubesc"! -Hristos este viu cântă orice făptură! Știrea curge ca mierea în gură. A sfântă-nviere răsuflă pământul Și vestea aleargă mai iute ca gândul. E viu din vecie, El, Dragostea, Viu va rămâne și-n inima mea.
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
a hotărât probabil să nu schimbe postul și în toată casa a răsunat un marș de zăngăneau geamurile, până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie să mă duc, dar uite că nu vreau să mă gândesc! Poate mi-e frică! Mergea ținându-și trupul cât putea de țeapăn, târșâindu-și mai mult papucii pe covor, străduindu-se în zadar să nu verse cafeaua, a răsuflat ușurată, la o adică, nimeni nu-i taie capul, tot ele o beau până la urmă, și s-a așezat privită atent de cealaltă, care se ridicase să o ajute și să-și ia ceașca, și-acum sta cu mâinile împreunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcuse să simtă asta. În nici una din zilele următoare ușa cămăruței nu era încuiată. Banii, câți or fi fost, n-a avut curiozitatea să-i numere, erau aruncați pe masă, printre creioane. A mai așteptat un timp, după care a răsuflat ușurată, avusese noroc. Pleca liniștită în vizitele ei lăsând toate ușile deschise și dulapurile descuiate, râzându-și de sperietura și cicălelile soră-sii, care se temea de orice străin. Dar cum ai putea locui în aceeași casă cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost convinsă că va urla, mișcându-se agitat de colo-colo, frângându-și mâinile și trecându-și-le fără rost prin păr, până a observat copiii rămași pe loc, țepeni, o priveau cu încordare, tăcuți. Atunci și-a mușcat buzele, a răsuflat a ușurare după un răstimp, ei bine, o luăm de la capăt sau continuăm, cum vreți - a spus. Rămăseseră, prin urmare, într-o casă imensă trei oameni: o femeie care nu mai era tânără, oricât de energică ar fi fost, împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pășește în gol, cum se întâmplă când uiți să calci o treaptă și te prinde o clipă disperarea, dar îndată a simțit solul sub picioare, în acel moment nemaiexistând coridorul, nici întunericul, ci un un spațiu colorat în care a răsuflat ușurată: aha! toate astea le știe; dar umbra stând cu spatele și cântând la pian aducea numai cu fiica ei, iar sunetele erau de clavecin și, repetate mereu aceleași, deveneau enervante, încât le-a îndepărtat cu mâna de lângă ea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să împartă și aici bucătăria și baia cu altcineva, o femeie colțoasă cu care a știut din prima clipă că nu se va înțelege niciodată și de aceea evitând cu șiretenie orice discuție ce ar fi dus la vreo ceartă, răsuflând cu o ușurare extremă atunci când, după doi sau trei ani, femeia aceea, învinsă de o vârstă pe care n-o arăta, s-a mutat la copiii ei, ce conduceau o fabrică prin nordul Moldovei. I se părea deja, acum, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câteva idei cu Cemeilă, devenit respectuos peste măsură, s-a entuziasmat de muzică, de unde se vede că mai și asculta în același timp, i-a amintit Yvonnei că trebuie să dea niște telefoane în zori. Pe urmă a plecat. Am răsuflat ușurați, cel puțin eu și Andrei Vlădescu, de data asta nu ne mai spusese, ca întotdeauna aproape, s-o îndemnăm pe Yvonne să se apuce naibii de doctoratul ăla - care e singura realizare spre care trebuie să tindă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să stăm de vorbă“, a zis, dintr-odată serios. „Mie îmi place să stau de vorbă cu oamenii.“ A întins mâna spre sticlă și a umplut păhărelele, pe unul l-a împins spre Patricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și le duse gânditor la gură. Și atunci cu ce rămânem? Rămânem cu o carte cu un limbaj trivial, provocatoare de scandal, scrisă pe un ton vindicativ și clar răutăcios și chiar pe alocuri - dacă îmi permiți - cam superficială. Am răsuflat ușurat. — Deci o publici? — Cred că da. Cu condiția să faci modificările necesare și, desigur, să-i compui un sfârșit. — Categoric. La asta lucrez acum și sper să iasă ceva... în curând. Foarte curând. Cuprins de extaz, am simțit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aproape de marginea parcului Battersea. Ne-am oprit și am ciulit urechile. Se auzea zgomotul obișnuit al traficului și de departe, sunetele unei petreceri care abia începea să se încingă, la câteva străzi distanță. Dar nu se mai auzeau pași. Am răsuflat ușurați Și Fiona mi-a dat drumul la mână, ca și cum abia atunci și-ar fi dat seama că o strângea de zece minute. Cred că am scăpat de el, spuse ea. — Dacă a fost cineva. — A fost. Știu eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alaltăieri. De aceea suntem aici, îți amintești? Am venit să auzim citirea testamentului lui. Tabitha se încruntă. — Ba nu, cred că te înșeli, draga mea. Sunt sigură că era Morty. Dar recunosc că nu arăta prea bine - era foarte obosit, răsufla greu și dacă stau să mă gândesc, avea sânge peste tot pe haine - dar nu era mort. Chiar deloc. Nu ca Henry sau Mark sau ca Thomas. Zâmbi când rosti ultimul cuvânt și clătină din cap cu tandrețe. Asta numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Făcu toate aceste gesturi Înainte de a-și scoate pardesiul și, cînd constată că hainele Juliei erau tot acolo, că nici una dintre valize nu lipsea, că peria, bijuteriile și cosmeticele ei erau Împrăștiate pe toaletă, se așeză stînjenită pe pat și răsuflă ușurată. Cretină afurisită, Își zise, aproape izbucnind În rîs. Dar, unde era Julia? Helen se duse Încă o dată la garderob. După un calcul scurt, Își dădu seama că Julia ieșise Îmbrăcată În cea mai elegantă rochie și cel mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe bătrînă. Era Îmbrăcată În cămașă de noapte și capot, dar Își trăsese un palton pe deasupra și-și pusese o pălărie și galoși de cauciuc. Probabil că erau hainele pe care le avea pregătite pentru momentul În care suna Alarma. Răsufla din greu după ce urcase scările, și se vedea că n-avea un dinte În gură. Își scoase batista să-și șteargă fața. Dar cînd văzu În ce stare era Viv, o scăpă din mînă. Se duse direct la ea, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu mai răsuflă l-a deconectat de la legăturile supreme. Pleacă mai departe în căutarea căruței care i-a tulburat inexistența. Jeepul zvâcnește nervos.
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
Chad, o fată e mai mult decât suma totală a părților sale componente. Deși Chad avea să-mi lipsească într-o oarecare măsură (Brazilianul a fost primul dintre numeroasele sfaturi utile de înfrumusețare pe care aveam să le primesc), am răsuflat ușurată când ne-am despărțit. Nu era tocmai o persoană cinstită. Ricky Martin este de fapt din Puerto Rico, nu din Franța, cum continua să creadă Chad. Și, dacă te uiți pe hartă, e imposibil să nu vezi că Puerto Rico e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o place pe Julie pentru banii ei. E obișnuită cu asta. Până și prietenii ei de la grădiniță se jucau cu ea fiindcă părinții le spuneau că e bogată. Cred că am reușit să detensionez atmosfera al naibii de stânjenitoare, deoarece toți au răsuflat ușurați și au început să mă întrebe de unde provine averea lui Julie. Câteodată mi-e tare milă de bietele Prințese din Park Avenue. E de ajuns să-ntoarcă spatele două secunde și dintr-odată toată lumea se întreabă cât valorează sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine pe pat. Eram acoperită cu o haină gri. Nu era a mea. Mă cuprinse un gând grețos: trebuie să fie a lui Charlie. Asta chiar era stânjenitor. —Charlie, eram... știi... goală când m-ai găsit? — Nu, îmi răspunse Am răsuflat ușurată. Apoi a urmat: —Erai încălțată cu sandalele. Gata, m-am gândit. N-o să mă mai nesinucid niciodată. Era mult prea umilitor. De acum înainte voi fi fata care n-a reușit să se mărite și care n-a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că sunt cele mai fascinante subiecte din lume. De asemenea, trebuie să te prefaci că ești de părere c-ar fi minunat să-și primească regatele înapoi, chiar dacă ești o fată foarte democrată, ca mine, care crede că monarhia e răsuflată. În sinea mea sunt convinsă că cei mai mulți dintre acești tineri prinți nu sunt în stare să-și conducă nici propriile blocuri în care locuiesc, darămite o națiune. (În afară de Prințul William, care e atât de sexy încât ar putea conduce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
flaușat și papuci pufoși de hotel. De fapt, arăta de-a dreptul adorabil, însă adevărul e că toată lumea arată adorabil într-un halat de hotel. Chiar dacă eram puțin stânjenită că a apărut ca un cavaler în halat alb, flaușat, am răsuflat ușurată că-i Charlie și nu un star rap oarecare. Vreau să spun, avea o cameră și, fără îndoială, o să găsească o modalitate să intru și eu într-a mea. Nu, am sughițat, ștergându-mi repede ochii și suflându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pereche de dansatori pe gheață care așteaptă nemișcați să înceapă melodia lor de concurs: el - calm și cu un zâmbet abia schițat în penumbra din cameră (nu, nu mi se mai pare îngâmfat, e chiar un zâmbet plăcut); eu - încordată, răsuflând anevoie, de parcă aș fi participat mai înainte la un concurs de patinaj-viteză care nu se mai încheia. Rămân și eu nemișcată. (Ce mult mi-aș dori să nu-mi vadă firul dus de la ciorapi!) — în ce sens sunt altfel? îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]