2,464 matches
-
Indubitabil. Nu apuc să văd o prestație mai bună în viața asta.“ - The Sunday Times), Titania lui Helen („Regina neînduplecată se topește ca un reactor nuclear“ - Time Out), Puck al lui Marie, precum și toate duhurile („Acrobații care te lasă fără răsuflare și care vrăjesc publicul.“ - The Guardian), ca și pe cei patru îndrăgostiți („Sincronizare la miime de secundă și o grație încântătoare. Cea mai bună interpretare a acestor scene de până acum“ - Mail on Sunday). Hazel, mai ales, fusese lăudată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse la mlaștină. Cu prima rază de lumină ce începu să coloreze cerul în cenușiu, patru caimani, cel mai mare de aproape trei metri, se odihneau pentru totdeauna pe pământ. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
devină apoi un murmur stins, până când, în sfârșit, căzu într-o toropeală liniștită. Când sosi la coliba lui, o așeză în hamac cât timp pregătea caiacul șubred cu pături și singura lui pernă. Apoi, aproape fără să-și mai tragă răsuflarea după lungul marș, sări la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii, pe afluent în jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
americană care aflase de curiozitatea lui Foster și care aflase de aventura doctorului Peters cu acesta putea fi la fel de bine italian ca și american. Și chiar Îi oferise lui Brunetti o armă. Se prăbuși pe burtă la pământ, năucit, cu răsuflarea tăiată. Încercă să se opintească În genunchi, se gândi la Paola și fu conștient de revărsarea de lumină din jurul lui. Ambrogiani se trânti la pământ lângă el, Îi aruncă un braț peste spate și-l Împinse Înapoi la sol. — Rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
astea erau ca interviurile pentru posturi. Pe care nu întotdeauna erai sigur că le și voiai. Mai mult decât atât, bărbații de Manhattan păreau să creadă în proporție de sută la sută în publicitatea făcută. Până și masculii urâți, cu răsuflare puturoasă, erau convinși că undeva, în oraș, existau cel puțin zece femei superbe, disperate să se mărite cu ei. Privirea lui Alice a alunecat către hârtiile cu care Sherry își freca fusta. Ceea ce ea crezuse că erau niște șervețele semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fusese construit astfel încât să fie imposibil să nu-l înțelegi. Alice s-a forțat să-și mute privirea. Nu se putea să i se întâmple așa ceva. Jake și-a apropiat fața de a ei. Alice aproape că-i putea gusta răsuflarea. I se închideau ochii fără să vrea, o înțepa limba, i se umpluse gura cu apă și începuse să-și muște buzele în dorința de a-i fi sărutate. Deci asta era atracția pur instinctuală. Alice nu crezuse vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fundul ieșit din mașină cum era, nu avea o poziție tocmai demnă. — Ultima dată când ne-am întâlnit am vrut să-ți spun... Laura s-a aplecat peste spatele lui, apropiindu-se, dintr-odată, foarte tare. Hugo i-a simțit răsuflarea caldă pe obraz și i s-a părut că miroase și a ceva alcool. —Fergus e și el plecat destul de mult timp. Laura bătea din gene așa de tare că Hugo aproape că simțea o pală de vânt. — Deci, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din marmură a bucătăriei. După care a izbucnit din nou în lacrimi și, trăgându-și nasul, s-a aruncat la pieptul lui Hugo. Acesta a simțit cum lacrimile Laurei se îmbibă în cămașa lui cea albă, așa cum îi simțea și răsuflarea fierbinte, gâfâită, și pielea umedă. Capul a început să i se învârtă de la parfumul cu care se dăduse de Laura. Tuberoze. Un parfum pe care când îl simțea avea întotdeauna senzația că se sufocă. Gândurile lui Hugo au fugit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că Amanda arăta extraordinar. Cariera ei de editor la noua revistă nu i se urcase numai la cap, ci peste tot. Părul îi devenise platinat și era tuns la nivelul umerilor. Femeia era îmbrăcată cu un costum care-ți tăia răsuflarea, format dintr-o fustă mini cu un imprimeu alb cu negru, o bluză asortată care-i lăsa la vedere o bună parte din abdomen, iar deasupra avea o haină lungă și elegantă din același material. Mai purta niște cizme argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Știu. După cinci minute în casa ta, orice curte cu juri ar fi de partea ta. Am trecut prin față chiar azi-dimineață. Locul ăla arată ca după bombardament. —Ai trecut prin fața casei mele azi-dimineață? Lui Alice i s-a oprit răsuflarea. — Trec pe-acolo în majoritatea zilelor, a mărturisit Hugo. Poate-poate te văd. Dar nu te văd niciodată. În tăcerea care a urmat, bărbatul a găsit în el un curaj disperat. Să știi c-ai putea să-l părăsești. Să obții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de prezentator al lui Jake. „Dustbin Hotman: tipul care face gunoiul să fie atrăgător“ fusese titlul primei emisii a TV Times, care îl avusese ca prezentator pe Jake. Îmbrăcat în haine de firmă răvășite și frumos de să-ți taie răsuflarea, zâmbetul sclipitor al lui Jake fusese flancat de o cutie goală de fasole într-o mână și de un borcan de gem în cealaltă mână. În timp ce prima serie se difuza, o a doua intrase deja în producție, și asta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ți cu ea în cap și fă-te nevăzut! Câteva minute auzi doar ploaia. O simfonie umedă care creștea în intensitate până în momentul în care alămurile cerești erau lovite de mâinile unui muzician nevăzut, apoi lăsa decorul să-și tragă răsuflarea și atingea pianissimo acoperișurile pentru a răbufni din nou, cu și mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și i se făcu o poftă nebună să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de evenimentul respectiv. Și, fie vorba între noi, la o adică, un Magian redutabil poate fi surprins de ceva? Își sprijini coatele de aceeași balustradă a podului, adoptând o poziție plictisită, la doar doi metri de Scriitorul care își trăgea răsuflarea și tocmai își spunea că o tărie va fi cea mai bună dintre toate soluțiile posibile atunci când va ajunge acasă. Pe birou, laptopul Scriitorului clipi de câteva ori, ca și cum un program de mentenanță ar fi verificat, conform programării, regiștrii, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
săi ajungă chiar atunci (și numai atunci) în picioare. Respiră din ce în ce mai greu, duse mâna la piept, apoi văzu o bancă și, fără să țină seamă de ploaia care se înverșunase din nou împotriva orașului-burete, se așeză pentru a-și trage răsuflarea. Își privi ceasul de la mână. 21.45. Drace, când s-a făcut așa de târziu? Mai privi o dată, însă limbile arătară aceeași oră. Duse ceasul la ureche, iar ticăitul îi confirmă că totul era în regulă. În regulă, un fel
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întreabă el. ”- Da, da... îmi place! ” dădu ea din cap, nerăbdătoare ca un copil. În clipa aceea ochii ei erau neasemuit de frumoși, cu străluciri și licăriri asemeni stelelor... Și, asa, Iorgu povestea rar, molcom, captivant, iar ea asculta cu răsuflarea tăiată. Dar, Andromeda este salvată de la moarte, zice legenda, de Perseu, un fel de Făt-Frumos, care cucerit de frumusețea fetei, ucide monstrul trimis de Hefaistos, zeul mărilor. ”- Și, Perseu nu-i tot o stea ?!” Întreabă ea. ”- Da, ca și Cassiopeea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta. Sunt un bătrân nebun, netot și fără minte!... O, Fata, tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!... Să- mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, răsuflarea... Toate, toate din mine te vor și te cheamă!... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în urechi să-mi spună: Oriunde este ea!...” Nu mai sunt în toate ale mele și nu mă-ndur să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rugăciunea în genunchi la marginea mormântului. - Iți mulțumesc, Fata, că mi te-ai arătat!... Mi¬e dor de tine... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... Te rog să-mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă...! In mintea lui era o învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tine, mi-e tare dor, ca de întâia mea iubire și cea de pe urmă... Bat cu fruntea țărână și plâng... Mi-e dor de tine!... În momentele de crudă disperare se agăța cu deznădejde de curata ei imagine. -... Văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în ureche să-mi spună: oriunde, este ea!... Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți... și, iartă-mă! Iartă-mă!... se ruga
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fluturii... și copacii te cheamă!... Vasilica!... Vasilica!...!” ”- Ești un copil, Huhule... un copil mare!” i-a zis ea obosită, cu o privire de mamă înduioșată, mângâindu-l pe păr. El îi simți degetele calde și moi pe obraji, îi ascultă răsuflarea. ”-... Am nevoie de tine... Huhule!” îi spuse ea șoptit. ”- Sunt aici, lângă tine, Fata mea... ca întotdeauna!” zise el emoționant, nu putu rosti mai mult. Simți o pornire nestăvilită de a o mângâia... De mulți, foarte mulți ani... de-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zise el cu tremur în glas. Camera cu nr. 4, întreaga Casă de bătrâni de la Butea, zăcea învăluită în pânza întunericului. Vasilica așezată decuseară în pat, înțepenită într-o poziție de cremene, în piept parcă i se căsca la fiecare răsuflare ca o prăpastie/ Doar, forța ei vitală, neasemuită, o făcea să-și mai mențină cunoștința. ”- Așa a vrut Dumnezeu... Facă-se Voia Lui!” își zise ea împăcată cu soarta. Cu un spirit puternic și o voință ieșită din comun, a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el cu tristețe în glas. După câteva rotiri prin cameră, păsărică se repezi ca o săgeată afară pe fereastră, și cu alte rândunele... ”tivit-tivit” se făcură nevăzute printre blocuri. ”- Tot așa, trebuie să fie și sufletul omului!... reflectă el cu răsuflarea grea. Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, până ce scapă, -ca și rândunica-, pe urmă, ca să rătăcească slobod în adâncul văzduhului nemărginit...!”. Vântoasa trecu... Soarele a început din nou să lucească pe cer. Se simți singur și cu sufletul pustiit... niciodată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în amintire silueta de fată zăpăcită, cu pletele fluturând în vând... Să fixeze în detalii, din primele amănunte apariția acelei tinere, pe care, el abia acum o cunoștea cu adevărat. Pe pat, cu ochii închiși, bătrânul Iorgu simți în ureche răsuflarea ei, ca un răsuflet al pământului... ”- Băiatu, Băiatu... mai spune-mi despre Andromeda și Casiopeea!” - Fata... Fata!... Cât aș fi dorit să te așez eu lângă ele! Murmură bătrânul cu lacrimi în ochi. Când Vasilica a pășit pragul casei din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea a fi a călugărului de la schitul din Munții Neamțului, cântând bisericește... la fiecare răsuflare întrau și ieșeau chipuri de groază, învelite în giulgiuri... Lângă el apăru Vasilica, înaltă și zveltă, ținând capul ca o regină,... șoptindu-i... ”Chiar, față de străini să mă faci de rușine, Gogule! ”. El vru să strige ceva, în apărarea lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Cine știe cât a ținut, așa!... Nu mai răsufla, asculta nădușit de sudoare. Ușa se deschise încet... încet, și, în prag, o formă abia se arătă și înaintă până lângă pat. Nu distingea nimic, deși își auzea bătăile inimii și-și simțea răsuflarea fierbinte. O clipă, doar zăbovi peste ochii lui lumina ochilor ei întunecați și obosiți, fără s-o cunoască. Ea trecu mai departe, dreaptă, fără să întoarcă capul. Într-o fulgerare a ținerii de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]