2,625 matches
-
beton, deasupra - doar o bucată de azur, o bucată de soare și pescărușii... piese rătăcite, probabil, din puzzle ul unei fetițe alergând pe câmpii betonate în drum spre mare. în urmă triluri de păsări rătăcite și coroane verzi de copaci rătăciți; sunetele mă poartă spre altă imagine uitată, neatinsă încă de grotescul beton, sfâșiată de timp, închisă și aruncată în amintirile mele chinuite, amestecate, încercând în zadar să-și facă loc în tabloul căruia îi aparțin, alte piese dintr-un puzzle
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
loc în tabloul căruia îi aparțin, alte piese dintr-un puzzle pierdute de fetița alergând spre curtea bunicii. Sunetele și aromele s-au spart atunci când imaginile nu au reușit să dea năvală; bălți de sânge au invadat tablourile, puzzle-ul rătăcit se prelinge în roșu... FLORENTINA CRINA STĂNCIULESCU Născută pe 24. dec. 1979 la Tg-Jiu, jud. Gorj Am absolvit Facultatea de litere București, secția Română Engleză. Am obținut un master în Litere: Modernitate în literatura și cultura europeană, București. Activez ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
citesc, dovadă că am fost pus acolo la examen și n-am știut, iar încercarea mea de a le dovedi că se în-șală ar fi fost primită cu rânjete batjocoritoare, sau cu milă, așa cum facem când avem în fața noastră un rătăcit sau un nebun inofensiv. FUSESERĂ ACOLO EXAMENELE MAI GRELE? N-am plecat direct spre Abrud, ci întîi spre București, falsul librar cu trenul iar eu cu autobuzul, cu "chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea stație
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
micul și cochetul nostru stadion, Îmbunătățit și Întreținut din ordinul expres al tânărului și dinamicului nostru primar. Singurul portar al echipei noastre a ajuns, În cele din urmă, risipind - numai pentru moment, Însă - temerile colegilor și ale suporterilor. Avea privirile rătăcite, ciulini și turiță În păr și pe haine. Nu avea echipament, așa că a intrat În poartă desculț, Îmbrăcat Într-o flanelă roșie, zdrențuită prin spini, și Într-o pereche de chiloți prea largi, care scoteau din când În când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cea mare a bisericii, precum și crucea din vârf, au fost avariate de căderea unui obiect necunoscut, care nu a fost găsit și despre care mulți șopocăiesc pe sub palmele duse la gură c-ar fi fost, de fapt, un Înger zănatic, rătăcit și năuc ce a Încurcat, În zborul său, susul cu josul - așa cum se pare că s-a mai Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că, atunci când s-a dus să azvârle gunoiul În Întunecata Vale a Puțului, a zărit pentru câteva clipe un segment din trupul giganticului șarpe cu care babele satului Îi sperie pe copii ca să stea cuminți; un moșneag cu mințile cam rătăcite profețește apariția iminentă a unei noi căruțe cu draci, luându-se după zgomotele de car numai de el auzite și cu adânci ecouri În mintea lui considerată de mulți ca fiind plecată cu sorcova. Și Încă multe altele ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest. Tot ce știa era că la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la Învățat carte. Pășeau cu greu prin noroaiele adânci și clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul, nu-ți fie teamă să-ți exprimi opiniile critice!” „Nicidecum, nicidecum!” veni grăbit răspunsul. „Îmi recitam ca pentru mine versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un premiu mare ! Bucium, 31 decembrie 2008 ‐ 1 ianuarie 2009 Gina ‐ aniversarea a 61 de ani de la naștere. Pentru familia Doina și Costel Arnăutu DORUL MAMEI Dorul meu e călător La copilul meu iubit, Dus în lumea umbrelor Printre aștri rătăcit. Tresar parcă‐ i aud pașii și mă prinde un fior; Mă trezesc și îmi dau seama Că‐ s în lumea viselor. 154 N‐a fost el, vitreg destin, Iartă‐ mă, destul, mi‐ajunge, De durere și de chin, Nu mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plecat din Kyoto,“ reflectă Mitsuhide. În sfârșit, se ridică repede în picioare, făcându-i pe toți generalii să sară în picioare. — Să mergem. Calul meu. Deznădejdea vasalilor săi părea un val care se unduia sub acțiunile capricioase ale minții sale rătăcite. În ultimele câteva zile, se însingurase, cu regularitate, față de vasali și se comporta tot mai mult ca un orfan, nu ca liderul unui clan de samurai. Deși soldaților care-l urmau pe Mitsuhide le era greu să se orienteze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi negre din jurul lui nu se oprea din fugă, în debandada generală. Dimpotrivă, numai un paj teribil de tânăr, având doar vreo cincisprezece-șaisprezece ani, se mai apropie de el, șovăitor. Aducând de căpăstru un cal rătăcit, i-l oferi stăpânului său. În bătălia de la poalele colinei, calul lui Shonyu fusese împușcat, trântindu-și călărețul la pământ. Inamicii îl înconjuraseră, dar Shonyu și croise drumul cu disperare și reușise să urce spre culme. — Nu mai am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai moale. —OK, a zis ea într-un acces neobișnuit de altruism. în fond, nu se internează în fiecare zi la spitalul de nebuni! Când am coborât din mașină, eu și Helen am cercetat rapid teritoriul, în căutarea unor celebrități rătăcite, dar n-am descoperit nimic. Bineînțeles, tata nu manifesta nici un dram de interes. Odată, demult, dăduse mâna cu Jack Charlton și nimic nu putea fi mai presus de experiența asta. Așa că ne-a luat-o înainte, urcând treptele întunecate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la el. în sfârșit, scăpasem de chinuri. Mi-aș fi dorit însă să fi fost câștigătoare. Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri. O oiță regăsită. O supraviețuitoare. Epilogtc "Epilog" Tocmai mă pregăteam de culcare când am auzit zgomotul din holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de necrezut! — Hai să mergem, e târziu. Cucoana Veturia nu suportă s-o las multă vreme singură. Se încurcaseră unul pe altul în ușa rotitoare. Gafton dădu un pas înapoi, se opri, puse mâna sa mare și palidă pe umărul rătăcitului. — Emilia e un dar, băiatule. Replica naturii cerefuză artificiul. Auzi tot timpul, în jur: dacă. Dacă s-ar putea, aș face. Dacă aș spune, dacă aș fi îndrăznit. Când o să scăpăm din carantina asta, toți o să se revendice victime. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult. Apoi, pe un ton sumbru, fals teatral, a recitat versurile de început din Adio, dragoste, de Raleigh. „Ca visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-a trecut Iubirea rătăcită și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar în cazul lui Tom, slujba aceasta reprezentase o formă deosebit de chinuitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adresat un superb zâmbet de mulțumire, iar vederea încântării ei mi-a dat o stare de spirit atât de bună, încât am decis pe loc să o sun pe Rachel chiar în seara aceea și să o anunț că demult rătăcitul ei văr fusese regăsit. După vizita neplăcută și conflictuală pe care mi-o făcuse în aprilie, încă eram pe lista neagră a fiicei mele, dar acum că reluasem legătura cu Tom, acum că surâzătoarea Marina Gonzalez îmi trimisese un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dacă era deșchis... - Și cum intri așa într-o casă străină? De ce nu te duci la dumneata? - Unde să mă duc? - La dumneata acasă (n-am înțeles de ce nu se putea duce „la el acasă“, tipul era rătăcit total. Așa rătăcit, își pregătise ca un actor în culise hainele de schimb în baie, o pereche de blugi de-ai mei, canadiana lui nepotu-meu Alecs, căciulă-fular tot de la unul de-ai casei). Dumneata cu ce ești îmbrăcat? întreabă mama pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ținută decentă, îmi treceau pe sub fereastră, ultrasociabile, rareori solitare - seara, când mă întorceam acasă cu senzațiile ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase gagici înconjurând câte-un băiat rătăcit. Băăi, nu vedeți că dorm pe mine? Am nevoie de-o bere să mă trezesc!! țipa una chiar în mijlocul drumului, înconjurată de câinii străzii. A mai trecut pe sub geam mașina ROSAL-ului, ducând, acum în septembrie, un schelet de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme de un fecior palid ca un zeu alungat din înălțimi olimpiene, care se pricepea să-l răscolească zicându-i, cu glas de înger, cântece despre iubiri vinovate și doruri rătăcite. Consulul era... neconsolat mai ales pentru această pierdere, întrebându-se adeseori pe ce mâini încăpuse acel prince charmant. ― Daaa! oftă Ledoulx, revenind cu greu din trecut și clătinând restul de lichior din paharul său. Am fost de multe ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Vinurile gustate direct din buțile stivuite... Pivnița boltită... Răcoarea... Ambrozia savurată din ulcioare vechi... Lumina amețită a unui opaiț ținut în palmă de un fecior palid... Acel zeu alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar acel prince charmant. Venea spre el. Sau, cel puțin, așa a crezut în primul moment. Aceeași privire luminând printre gene... Același piept dezgolit, frumos, atât de frumos... Aceleași plete arzând cu flăcări negre pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]