2,974 matches
-
cel mai greu de Îndurat pentru mine, scria cercetătorul american, era mirosul savuros al pulpei de om prăjite, tăiate de pe cadavrul care Încă sângera, În paradisul acela de flori. Asta mi se părea cel mai cumplit. Nu capetele pe care războinicii le leagănă În mâini, ținându‑le de părul ciufulit, când se duc la pețit”. Rosamund, care s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav - deși eu negam tot timpul - a străbătut kilometri Întregi prin fumul și para grătarelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
parte și de alta a șoselei 31 vor deveni amintire, așa cum rămâne totul în urma unei tornade F5. Luptele se dau între patru facțiuni rivale: clanul șerifului Mallami, gașca lui Frank E. Sun, feministele lui Carol Humphrey și marele grup de războinici condus de Yaman Jo. Adițional, când se creează alianțe, mai apar vreo trei grupuri sau fuzionează două din cele deja existente, însă pentru puțină vreme, căci tensiunile sunt atât de ridicate, încât cooperarea și buna înțelegere devin cu totul imposibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lui Hawkins bântuia atât de aproape de mine. Încă pe jumătate în stare de comă, m-am gândit că suna ca un titlu bun pentru un roman fantastic. Volumul III din seria Prin cețurile Introspecției: Zak trebuie să-i înfrunte pe războinicii sângeroși din tribul Relativiștilor empirici înainte să-și croiască drum către Culmile Sănătății Comparate... —Trebuie să termin cu chestia asta, zisei eu cu glas tare, scuturând din cap pentru a-mi limpezi mintea înainte ca subconștientul meu să mă bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pumn de dolari, două securi și un caiac care lua deseori apă; dar în clipa aceea, cu gestul acela, se putea asemăna cu cel mai bogat om pe de Terra. Zâmbi la asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era firească pentru ea. Mai ciudat era el, care-și acoperea sexul cu o cârpă nefolositoare, la fel cum îl văzuse făcând pe omul alb care, din când în când, venea în sat să aducă medicamente și să vorbească cu războinicii despre lucruri pe care femeile nu le împărtășeau niciodată cu ei. — Ți-e foame? întrebă el; și văzând că nu i se clintise nici un mușchi de pe față, se alarmă: Te pomenești că nu vorbești spaniola! Fata se mărgini să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ridice colibe, să care poveri... Bărbații nu fac decât muncile nobile: să pescuiască, să vâneze și să stea la taifas ore întregi. Merg și la război; război care le servește, în primul rând, ca să facă rost de noi femei. Fiecare războinic are atâtea femei câte poate cumpăra sau fura de la triburile rivale, deși străinele nu sunt cu adevărat nevestele lor. Sunt doar sclave... Sunt numite „Kapanoparas“ și soarta lor este încă și mai rea decât cea a femeii yubani, pentru că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor. La yubani, femeile nu trebuie să vorbească, nici chiar cu soții lor, atunci când sunt de față alți bărbați. Și ca să vorbească între ele, trebuie să fie singure sau să se îndepărteze de sat. Nu pot mânca decât resturile, atunci când războinicii și copiii sunt deja sătui. Făptura din fața lui nu era socotită o ființă omenească nici măcar de către propriii ei semeni. Indienii refuzau să admită că femeile ar putea avea suflet, că ar putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ei semeni. Indienii refuzau să admită că femeile ar putea avea suflet, că ar putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea înțelege ideea unui Dumnezeu Atotputernic. Dacă Dumnezeu ar veni vreodată, ar fi doar ca să-i mântuiască pe războinici. Nici un Dumnezeu care s-ar prețui pentru ceea ce este nu și-ar face griji pentru soarta unor ființe atât de categoric inferioare precum femeile. Marion! — Asta era! Marion! I-o amintea pe vara sa Marion... Într-o zi, li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
costat? — Nimic. Nu e a mea. — V-o cumpăr. — V-am spus că nu e a mea. Două bidoane de cafea, trei kile de făină și niște bocanci. — Vă repet că n-o pot vinde. Este sora lui Kano, un războinic yubani. Lucas își îndepărtă mâna pe care o întinsese deja spre sânii micuții. — Yubani? O femeie yubani? Tovarășii lui se apropiară și, împreună, o studiară interesați pe indigenă, de parcă ar fi fost un ciudat animal nemaivăzut vreodată. — Drace! comentă Cristo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Yubani? O femeie yubani? Tovarășii lui se apropiară și, împreună, o studiară interesați pe indigenă, de parcă ar fi fost un ciudat animal nemaivăzut vreodată. — Drace! comentă Cristo, cârmaciul. O yubani autentică... — Nu pare periculoasă. — Femeile nu sunt periculoase, tâmpitule. Doar războinicii. Păi, americanul ăsta trăiește aici și încă nu l-au mâncat. Poate că sunt legende. Te pomenești că sunt niște indieni căcăcioși. — Fă tu numai prinsoare pe capul tău și o să ți-l micșoreze cât pumnul, îi răspuse Rafalo. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Făcu un gest spre o umbră care fugea prin hățișuri, pe malul lagunei. — Acolo. Ați reușit s-o speriați și fuge acum la tabăra yubani. Fratele ei e mare șef de trib, minți el. În curând, o să fie aici cu războinicii lui... Lucas se schimbă la față, rămase fără glas și se bâlbâi, exclamând: — Doamne, Dumnezeule! Nu e cu putință! Opriți-o... Spuneți-i că n-o să-i facem nimic. Totul a fost o glumă, „domnule“. Nu v-ați dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se întuneca și nu se aventurau pe râurile mari. Când veneau noaptea la coliba omului alb, o făceau ca să se convingă că și el dormea și că nu rătăcea în întuneric ca aliat al spiritelor răului. Pentru asemenea escapade nocturne, războinicii aveau nevoie de o zi întreagă să se pregătească, să stea la soare ore întregi și să se îmbibe cu forța lui binefăcătoare, forță care îi va ocroti apoi de Taré. Cu timpul, va afla că, în zilele fără soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au sfârșit ca mici pungași prin taberele minerilor sau jefuitori de ferme - clătină din cap, convins. Nu. Yubani-i nu vor cădea niciodată în capcana asta. — Nu e vorba de nici o capcană. Și nu au nimic de făcut. Un pumn de războinici înarmați cu sarbacane nu se pot împotrivi civilizației. — Vă înșelați. Se pot împotrivi. Nu vă încredeți în ceea ce vedeți. Yubani-i, aici, nu fac două parale, dar mai încolo încep igarapés, mlaștinile și terenurile cu mangrove. Și acolo, sunt de neînvins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
își dădu seama că indienii care se strângeau în colibă nici măcar nu-l priveau, ca și cum un perete invizibil i-ar fi izolat pe cei ce se găseau de o parte sau de alta a liniei ce trecea printre stâlpi. Când războinicii se strângeau în colibă, chipurile, nimeni nu-i putea vedea, nici auzi, iar hotărârile lor rămâneau la fel de secrete, de parcă ar fi coborât în cea mai adâncă dintre catacombe. În același fel, dacă un proaspăt căsătorit voia să se desfete ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i împiedica să o facă. Înțelese că tocmai intra într-o lume stranie: singura lume amazoniană pe care nu se îngrijise să o cunoască până atunci: lumea omului din selvă. „Văzu“ cum Kano stătea de vorbă în limba lui cu războinicii, cum aceștia clătinau îngrijorați din cap și cum îi arătau celui cu picioare diforme să-l aducă înăuntru pe străin. Se așeză pe vine în fața lor, alături de Kano, și îi lăsă să-l studieze cu atenție, cu aceeași atenție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
statură, dar de o constituție robustă; cu pielea deschisă la culoare, dar cu trăsături orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și mulți războinici pictați din belșug și nu s-ar fi putut spune care era căpetenie, vraci sau șef mai mic de trib, căci nici unul nu părea să dețină autoritatea asupra celorlalți. Toți apăreau goi, cu excepția clasicei fâșii roșii înnodată de penis, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lagune, că își putea construi câte colibe ar avea chef și că Piá - sau cum s-o fi numind ea - nu era nevasta lui și nici nu va fi vreodată, dar se hotărî să tacă. Observă unul după altul chipurile războinicilor: ai fi zis că sunt pașnice, dar în ochișorii lor negri migdalați strălucea mereu acea lumină dușmănoasă și neliniștitoare. Înțelese că nu era momentul să se împotrivească tribului. În fond, nici nu era foarte sigur că ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
totuși să descopere tot ce putea fi mai căutat și mai „original“ între un bărbat și o femeie. Și chiar între un bărbat și alt bărbat, pentru că nu i-a trecut neobservat faptul că în sat erau doi sau trei războinici a căror cruzime probabil că lăsa mult de dorit. Cu părul lăsat liber până la umeri, cu silueta mlădioasă și penisul legat între fese, îi aruncaseră priviri galeșe în timpul cinei. O femeie miorlăi în depărtare. A fost o tânguire îndelungată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cum dracu’ era în stare ăla să o excite atât de tare pe chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină. Apoi adormi și îl trezi fâlfâitul unui cocoș, făcând zadarnice eforturi să cânte. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selvei, Universitatea yubani-lor, unde bunicul le povestea copilașilor tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce în viață. Geografia era o parte foarte importantă a acestui învățământ și cei mai faimoși războinici și exploratori explicau întruna care erau drumurile, potecile ascunse, râurile, văile și trecătorile de la fiecare punct cardinal al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sale gânduri, mișcă din cap de parcă ar fi dorit să alunge o idee năstrușnică și aruncând o ultimă privire spre băieții care continuau să îngâne monoton, se întoarse în sat și se opri în fața colibei mari, în care erau strânși războinicii. Kano îl pofti să intre și se așeză pe același loc din ajun. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, se așeză pe vine în fața lui, îl privi stăruitor și îl întrebă: — Ai deja răspunsul? Încuviință, aruncă o îndelungă privire către grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din cap satisfăcuți și se grăbiră să traducă răspunsul pentru cei care nu vorbeau spaniola. José Correcaminos zâmbi, liniștindu-l: — Vei merge și vei vorbi, și te vor asculta, sunt sigur. Kano vrea război de îndată, chiar acum, și câțiva războinici tineri și aprigi sunt de partea lui, dar majoritatea poporului yubani crede că albii nu sunt atât de proști, încât să vină să moară în mlaștinile și igarapés ale noastre, și se vor întoarce la pământurile lor. Pacea Tratatului va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cap, preocupat. Apoi ridică din umeri, nehotărât: — Măi, omule! protestă el. Nu e atât de ușor. Nu e vorba să se ajungă la lupta armată. — Și ce altă cale a mai rămas? Ce vreți să-i spun lui Kano și războinicilor lui? Că părintele Carlos o să înceapă să țipe în Misiunea lui ca să-l audă Dumnezeu și să împiedice distrugerea yubani-lor? Nu, bineînțeles. Atunci? Să fim practici! Nu rămân decât două soluții: ori ridicăm din umeri - asta e ideea mea - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]