1,939 matches
-
așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, iar băiatul Înainta prin Începutul său de viață, trăind la cele mai Înalte dimensiuni noutățile și, Între realitate și Închipuire, realiza diferențele survenite. Nu mai era Lunca Siretului, Cățăleștii, Balta Peletuci, peștii, racii, florile și iarba din curtea și grădina Ochenoaiei, dar ceea ce nu putea crede cu adevărat era absența Doriței, Zâniței, Didiței, a Mamaiei și mai ales cea a lui Victor Olaru! Privea cu intensitate către un salcâm Înalt, frumos și verde
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
făcuse și nu Încerca, nu putea să descopere de ce În răstimpuri Îi spunea ... Niță. Pe când se perindau cu Încetinitorul stoluri de fluturi albi, roșii și albaștri, lanurile de grâu și lucernă din Lunca Siretului, coșuri cu pești și plase cu raci, căpșunele parfumate care miroseau și a „lămâie”, moșul iubitor de copii și oameni obosiți, În marea sa bunătate Îl prelua pe Va cu mare gingășie și-l odihnea În marele său imperiu În care oamenii Își petrec aproape jumătate din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gospodari, harnici și hotărâți, știau să muncească metodic, după principiile moștenite de la Înaintașii lor răzeși și nu ca cei din Poiană care „calcî di douî ori pintr-un loc, odatî la nijloc șî tot n-o călcat ghini, dând Îndărăt ca racu’”, așa cum spunea deseori bunica Ileana. Vacanța de vară a fost pentru Valerică una plină de miracole, evenimente și schimbări, poate normale pentru alții dar În sufletul său mare, acestea se amplificau până la dimensiuni uriașe, erau trăite la intensitate maximă și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să țină direcția, ca într-o banchiză de pești, însă cel mai ușor se îndrepta singur, mergând ca un rac, înainte și înapoi, către un capăt neînțeles. Își plătise cu bani fuga de lângă fiu- său, dar n-o rezolvase cu morții lui, cu Allah, cu Ghazal, cu frica de frig și cu ceea ce căpătase după încercarea de a găsi o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ochii pe sticla lui. - Voi luați, mă, o gură? se milea gunoierul. - Luăm, nene. - Na, mă, da să nu vă-mbătati! Sorbeau câte o înghițitură, pe rând. Oprică fura încă o sorbitură, striga la ceilalți și se ridicau. - Să-mi aduceți raci, mă, auziți voi, că d-aia v-am dat țuică! striga după ei Tănase. - Las' pe mine, râdea înveselit deodată al Măritei și cobora malul de pământ al gropii după ceată. Spre fund era răcoare. De jos, de Ungă baltă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să bage frica în ăilalți. Cum îi vedea că ciulesc urechile, arunca vreo vorbă: - O să vie acu, să vă judece, să vă întrebe... - Păi să mergem, spunea știrbul cu inima cât un purice. - Ce să mergem, trebuie să-i ducem raci lui Tănase, că d-aia ne-a dat țuică. Și p-ormă, dacă sînteți cu mine... După ce le trecea spaima, Naie întreba: - Și cum arată? - Taci, să n-audă cineva, că moartea-i pe voi! Pe fetele lui Chirică le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei? Și, pe urmă, era rost de țuică, de câte... Lăsa să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rupt lanțurile de la picioare și de la mâini. J)in doi pumni, a pus gardienii jos. Au tras sticleții-n el, -lau găurit, sită-i făcut, șase gloanțe are-n piele... Înfricoșătoare povești mai știa Oprică! Găina moartă era plină de raci. Trăgeau sfoara și-i scoteau unul câte unul. Aveau crustele reci și cenușii și gheare ascuțite. Îi ciupeau de mâini. Petre îi arunca în sacul lui cu gioale. Duceau și-acasă, la părinți. Îi fierbeau femeile în ceaune și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dacă nu-i bună salata, ascultă-l pe ZAVAIDOC! CIORBE: Supă grasă cu mujdei. Renumita ciorbă de SUS INIMA ROMÎNI! Ciorbă de bătături. Oasele dafi-le la cîini! 279 FELURI: Ostropel de văcuță cu Salată VERDE. Anghimaft cu orez. Ardei umpluți. Raci. Astăzi: FRIGANELE. BEȚI VINURILE NOASTRE: Muscat-Ottonel, Saba, Valea Dosului. Fripturi: Purceluș la MICA VITEZĂ VACĂ cu cartofi pai RIDICHI Accelerat Fudulii de berbec INIMĂ LA TAVĂ cu spanac Mititei, patricieni, debrețini la comandă. VIN NEGRU, Mamă, mamă Bere blondă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și nici măcar nu o mai vedeam. Aveam doar, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nas, marcând locul unde, cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din bortele lor, pișcau, dar îmi plăcea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din bortele lor, pișcau, dar îmi plăcea. Mă cufundam în apă, era un mal lutos cu cotloane de raci și-i scoteam de acolo. Mâncam și eu, mai demult. Cu o scordolea după tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din bortele lor, pișcau, dar îmi plăcea. Mă cufundam în apă, era un mal lutos cu cotloane de raci și-i scoteam de acolo. Mâncam și eu, mai demult. Cu o scordolea după tot dichisul... — Așa, da, văd că știi rostul racilor, a râs ea. Cu mujdei din nuci pisate, cu pesmet, cu usturoi, frecate bine cu alămâi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bortele lor, pișcau, dar îmi plăcea. Mă cufundam în apă, era un mal lutos cu cotloane de raci și-i scoteam de acolo. Mâncam și eu, mai demult. Cu o scordolea după tot dichisul... — Așa, da, văd că știi rostul racilor, a râs ea. Cu mujdei din nuci pisate, cu pesmet, cu usturoi, frecate bine cu alămâi, cum le zicea bunica, dres cu frunze de mentă sau cu busuioc. Știu, a oftat ea. De când n-am mai mâncat așa ceva... Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mentă sau cu busuioc. Știu, a oftat ea. De când n-am mai mâncat așa ceva... Poți să dai sosul ăsta și la rasol de pește, sau chiar la legume fierte. Dietetic, a chicotit, ridicând din umeri. Cine mai știe de raci, în ziua de azi? Când ai mâncat așa ceva ultima dată? Ca să nu te-ntreb de când nu te-ai mai scufundat în... Să prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pește, sau chiar la legume fierte. Dietetic, a chicotit, ridicând din umeri. Cine mai știe de raci, în ziua de azi? Când ai mâncat așa ceva ultima dată? Ca să nu te-ntreb de când nu te-ai mai scufundat în... Să prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari, negre, lucioase, sclipind uleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un fel de istorioare pe care ni le spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vin aceste cuvinte--câlți, cuvinte-vălătuci, cuvinte fără alt trup decât un fel de zgârci elastic care le scoate și le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și mai tainică dintre peșterile sale. Marea, veșnică furnizoare din care adeseori credea că s-a născut, căci de ea erau legate primele lui amintiri, Îi oferea pești, languste, raci și broaște-țestoase cu care să se Îndestuleze, Îl răcorea În amiezele caniculare În care soarele te lovea drept În moalele capului, Îi trimitea nori de furtună care să-i umple cu apă dulce rezervoarele, ba din cînd În cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe cer, ascunsă Îndărătul unui nor. Îl lăsaseră singur, pe nisip, și tot trupul Îi ardea, ca și cum călăul s-ar fi amuzat să numere fiecare lovitură, pentru ca biciul să nu-i lase nici un centimetru de piele nejupuită; observă cum cîțiva raci Începuseră deja să alerge pe spatele lui, desfătîndu-se cu bucățele de piele și carne sfîșiată. Îi alungă, apoi se tîrÎ cum putu, foarte Încet, mușcîndu-și buzele ca să nu urle de durere, și intră În mare, pentru ca apa să-i răcorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se adîncească tot mai mult În straniile sale obsesii și șoptea ordine confuze destinate, pare-se, secundului de pe María Alejandra. Dar Oberlus reveni asupra subiectului o săptămînă mai tîrziu, cînd Îl găsi pe căpitan pregătind o oală plină ochi cu raci stacojii care mișunau cu miile În jurul coloniilor de iguane marine și al familiilor de foci. Inocent, Alonso Pertiñas Îi explică atunci cu lux de amănunte trucurile pe care le foloseau anumiți oameni dn Galicia pentru a păcăli, În nopțile fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți povestea mereu de primul ei flirt, un domn foarte bine din Rîmnicu Vâlcea, care să dădea în vânt după canotiere și scordolea de raci. Asta se întîmpla imediat după războiul cu turcii. Odată ți-a arătat fotografia. Ioniță îi seamănă grozav... Mă întreb dacă Sanda Marin dă rețeta pentru scordolea..." ― Am stat de dimineață o oră la coadă, declară din senin Șerbănică. O brânză
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stele. 117 Frunză verde mărăcine, Ardă-te focul pădure Cu lemnele toate-n tine - Să mă duc la mănăstire Să văd cârduri de copile Tîrîndu-și papucii, Blăstemîndu-și părinții: N-ar avea loc în pământ Cine ne-o călugărit; Aibă viața racului 175 {EminescuOpVI 176} Și pînea săracului, Că n-am fost de călugărie Ci-am fost de căsătorie. 118 Pe cea frumoasă uliță Preîmblă-se o fetiță Cu mâni albe sufulcată Și ar trebui sărutată - Batîr de-i a popei fată; Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]