2,226 matches
-
aterizare, elicea și se sparge un rezervor de benzină. Decid să repare avionul la Eskișehir, dar trebuie să aștepte să primească aici elicea care urma să fie livrată la Cairo în setul de piese de schimb. Avionul este reparat și raidul este reluat la 27 ianuarie. La Alep terenul este foarte moale și roțile prea mici ale avionului se înfundă. Pentru a decola aranjează să fie pavată cu scânduri o distanță de 200 m din pistă și iau puțină benzină, doar
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
carter nou, de la Cairo, care le este trimis la Haifa. La Damasc fac o revizie completă a motorului și constată că și radiatorul de ulei este fisurat și trebuie reparat. Ivanovici se îmbolnăvește și zace câteva zile, având febră. Reiau raidul la 9 februarie. După Tel Aviv constată din nou scăderea presiunii uleiului. Ajung la Gaza, unde constată că rezervorul de ulei este fisurat, tot din cauza unei greșeli de montaj. După reparație, la 12 februarie decolează și ajung la Cairo, unde
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
1150 m nu mai pot decola. Rămân aici cinci zile, așteptând un vânt favorabil. Ploaia tropicală zilnică afectează aparatul, iar , la Nairobi, era situat la altitudinea de 1700 m. Neavând nicio șansă să poată decola de la Nairobi, decid să întrerupă raidul, zburând, totuși, până la ecuator, deasupra lacului Victoria. Ușurează avionul cât pot, trimițându-și efectele la Cairo prin cursa Imperial Airways și luând benzină doar până la Juba, unde rămân două zile pentru a repara o defecțiune la bechie. Până la Cairo nu
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
care necesită și revopsire. Din alb cu botul și dungă roșie, avionul este vopsit complet roșu, cu bot albastru și, lateral, un soare galben. La Haifa sunt reținuți patru zile din cauza ploilor. Ajung la Băneasa la 24 martie, ora 16. Raidul a durat în total 80 de zile, din care doar 16 de zbor efectiv, restul fiind întârzieri. În total s-au parcurs peste 16 000 km. Raidul a costat-o pe Irina 500 000 lei, în care a intrat și
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
reținuți patru zile din cauza ploilor. Ajung la Băneasa la 24 martie, ora 16. Raidul a durat în total 80 de zile, din care doar 16 de zbor efectiv, restul fiind întârzieri. În total s-au parcurs peste 16 000 km. Raidul a costat-o pe Irina 500 000 lei, în care a intrat și jumătatea sa din costul avionului. Banii au fost obținuți prin vânzarea unor proprietăți pe care le avea în județul Teleorman. Raidul a fost prezentat pe parcurs de
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
au parcurs peste 16 000 km. Raidul a costat-o pe Irina 500 000 lei, în care a intrat și jumătatea sa din costul avionului. Banii au fost obținuți prin vânzarea unor proprietăți pe care le avea în județul Teleorman. Raidul a fost prezentat pe parcurs de diferite reviste, "Realitatea Ilustrată" publicând o serie de articole, dar revistele de scandal nu vor scăpa ocazia să speculeze apropierea dintre Irina și Ivanovici, însă, după declarația Irinei, exagerând până la calomniere. (V. și aici
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
pe avionul IAR-22, iar în 1937 obține certificatul de pilot acrobat. Își cumpără alt avion, un Bücker Bü 131 „Jungmann”, al cincilea de acest tip din România, care va fi înmatriculat YR-IVA. La 4 aprilie 1937 testează acest avion în raidul de regularitate și viteză din cadrul Cupei Mircea Cantacuzino, pe traseul București - Galați - Iași - Constanța - Cornu - București, unde se clasează a patra din 13 concurenți. În mai 1937 participă, împreună cu Max Manolescu la un miting aviatic internațional în Olanda. La 26
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
la ora 20:30. La întoarcere are o pană de motor în Iugoslavia. Ajutată de aviatorii de acolo — și sărbătorită, și primită ca membru de onoare al clubului lor — revine la Băneasa la 4 august, ora 21. Efectuează și alte raiduri: București - Ankara - Bagdad - București (1938), București - Varșovia - Berlin - Amsterdam - Londra (1939). În 1939 participă la Reuniunea Internațională Aviatică de la Rimini, unde reușește să termine toate probele, în admirația șefului de stat major și subsecretar al ministerului italian al aerului, generalul
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
executat în mod ilegal prizonieri aliați. Ordinul comandoului era conceput ca un răspuns la violările de către comandourile Aliaților a Convențiilor de la Geneva și cita aceste violări drept justificări ale ordinului. Se consideră că evenimentele din timpul Operațiunii Rutter și a raidului de pe insula Sark au fost cele care l-au înfuriat în asemenea măsură pe Hitler ca să emită ordinul în discuție. Pe 19 august 1942, un ofițer superior canadian participant la raid a luat cu el un ordin operațional, în ciuda ordinelor
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
consideră că evenimentele din timpul Operațiunii Rutter și a raidului de pe insula Sark au fost cele care l-au înfuriat în asemenea măsură pe Hitler ca să emită ordinul în discuție. Pe 19 august 1942, un ofițer superior canadian participant la raid a luat cu el un ordin operațional, în ciuda ordinelor explicite care interziceau așa ceva. Ordinul a fost găsit pe plajă de germani și a fost trimis lui Hitler. Ordinul cerea forțelor canadiene participante la raid (nu și membrilor comandourilor) să îi
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
un ofițer superior canadian participant la raid a luat cu el un ordin operațional, în ciuda ordinelor explicite care interziceau așa ceva. Ordinul a fost găsit pe plajă de germani și a fost trimis lui Hitler. Ordinul cerea forțelor canadiene participante la raid (nu și membrilor comandourilor) să îi lege pe prizonieri. După încheierea luptelor, se afirmă de către partea germană că s-ar fi găsit prizonieri germani împușcați, cu mâinile legate la spate. În noaptea de 3-4 octombrie 1942, zece oameni ai „British
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
pe prizonieri. După încheierea luptelor, se afirmă de către partea germană că s-ar fi găsit prizonieri germani împușcați, cu mâinile legate la spate. În noaptea de 3-4 octombrie 1942, zece oameni ai „British Small Scale Raiding Force” au executat un raid de recunoaștere pe insula Sark ("Operațiunea Basalt"). Militarii britanici au luat cinci prizonieri în timpul raidului. Membrii comandoului au dorit să nu lase un membru să păzească prizonierii și le-au legat mâinile acestora din urmă. În conformitate cu versiunea britanică, unul dintre
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
prizonieri germani împușcați, cu mâinile legate la spate. În noaptea de 3-4 octombrie 1942, zece oameni ai „British Small Scale Raiding Force” au executat un raid de recunoaștere pe insula Sark ("Operațiunea Basalt"). Militarii britanici au luat cinci prizonieri în timpul raidului. Membrii comandoului au dorit să nu lase un membru să păzească prizonierii și le-au legat mâinile acestora din urmă. În conformitate cu versiunea britanică, unul dintre prizonierii germani a început să strige ca să îi prevină de atac pe camarazii săi și
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
au făcut numeroase referiri la instrucțiunile comandoului canadian de la Dieppe, care recomanda legarea mâinile captivilor la spate și utilizarea unui tip special de înnodare în jurul degetelor mari, foarte dureros, folosit pentru control mai ușor al prizonierului. La câteva zile după raidul de la Sark, germanii au emis un comunicat prin care afirmau că cel puțin un prizonier a scăpat, iar doi, care aveau mâinile legate la spate, au fost împușcați mortal. Acest comunicat a mai afirmat că practica legării mâinilor prizonierilor a
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
punerea în aplicare a Ordinului comandoului a fost amiralul Erich Raeder. În timpul interogatoriilor, Raeder a recunoscut că a transmis ordinul to the "Kriegsmarine" și că a ordonat punerea lui în aplicare în cazul a doi pușcași marini britanici capturați după raidul de la Bordeaux din decembrie 1942. Raeder a afirmat în apărarea sa că a crezut că Ordinul comandoului este unul „justificat”, iar executarea celor doi militari britanici nu a fost o crimă de război în opinia sa. Un alt militar nazist
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
a confederației de popoare nomade turcice din Asia interioară (Göktürks). Câștigurile teritoriale ale mongolilor au fost continuate în secolul al XIV-lea în China (de dinastia Yuan), în secolul al XV-lea în Persia (de dinastia Timuridă) și în Rusia (raidurile tătaro-mongole împotriva statelor ruse), iar în secolul al XIX-lea în India (de Imperiul Mogul). Cucerirea mongolă a dinastiei Xia de Vest a reprezentat prima invazie mongolă în China. Pentru a jefui și cuceri un stat pe care să-l
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
, cunoscut și ca Bătălia de la Dieppe, Operațiunea "Rutter și mai târziu ca Operațiunea "Jubilee, a fost un atac aliat din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale împotriva portului francez Dieppe aflat sub ocupație germană. Raidul a avut loc pe țărmul de nord al Franței pe 19 august 1942. Atacul a început la ora 5:00, iar la 10:50 comandourile aliate au fost forțate să înceapă retragerea. La atac au participat peste 6.000 de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
germane, structurile portuare și o serie de clădiri strategice. Datorită faptului că aliații nu au reușit să obțină un control ferm asupra orașului Dieppe, aceste ultime obiective nu au fost atinse în cea mai mare parte. Alte obiective importante ale raidului au fost ridicarea moralului trupelor, a rezistenței franceze, a opiniei publice, dar și demonstrarea hotărârii Regatului Unit și al SUA pentru deschiderea celui de-al doilea front european. Deschiderea acestui de-al doilea front era o obligație pe care și-
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a pierdut doar 48 de aparate de zbor, Royal Navy a pierdut 33 de vase de debarcare și un distrugător. Experiența de la Dieppe a influențat preparativele pentru debarcările din Africa de nord franceză (Operațiunea Torța) și Normandia (Operațiunea Overlord). Obiectivele raidului au fost prezentate după război de Winston Churchill în memoriile sale de război. El declara că a considerat că era foarte important să declanșeze o operațiune la scară mare în vara anului 1942, în condițiile în care responsabilii militari cereau
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
mare în vara anului 1942, în condițiile în care responsabilii militari cereau organizarea unei asemenea operațiuni mai înainte ca generalii să își asume răspunderea planificării invaziei principale. În discuțiile cu amiralul Mountbatten, în condiții strict secrete, s-au pus bazele raidului de la Dieppe, după obținerea acordului autorităților canadiene. Imediat după înfrângerea trupelor aliate în Bătălia de la Dunkerque și evacuarea evacuarea corpului expediționar britanic din mai 1940, britanicii au început să dezvolte forțe de comando sub comanda Combined Operations Headquarters. Odată cu acestea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
1942 a apărut în ziarul "Daily Telegraph" un careu de cuvinte încrucișate al autorului Leonard Dawe în care apărea definiția „French port (6)”, cu rezolvarea „Dieppe”. Rezolvarea a apărut în numărul din 18 august. Pe 19 august a avut loc raidul de la Dieppe. Responsabilii militari l-au suspectat pe Dawe că ar fi transmis informații secrete inamicului și i-a cerut lui John Buchan, ofițer superior canadian de contrainformații, să cerceteze cazul. John Buchan avea să noteze că în acest caz
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
aveau să fie formate din aproximativ 5.000 de canadieni, 1.000 de britanici și 50 de americani. Inițial, operațiunea fusese concepută în aprilie 1942 de Combined Operations Headquarters și primise numele de cod "Rutter". Aliații plănuiseră să efectueze un raid masiv al unei divizii asupra unui port francez aflat sub ocupație germană de pe malul Canalului Mânecii și să păstreze controlul asupra acestuia cel puțin pe timpul a două maree. Militarii aliați urmau să producă cele mai mari distrugeri cu putință obiectivelor inamice
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fost unul dintre principalele motive care au fost invocate pentru explicarea eșecului operațiunii. Este de presupus că responsabilii militari britanici și canadieni nu au planificat un bombardament aerian sau naval pentru limitarea pierderilor din rândurile populației civile din orașul-port. Planificatorii raidului de la Dieppe s-au temut că pierderile de vieți omenești din rândurile civililor francezi ar fi iritat mai mult guvernul de la Vichy, în condițiile în care aliații aveau în plan și declanșarea Operațiunii Torch peste aproximativ trei luni. Există relatări
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
că pierderile de vieți omenești din rândurile civililor francezi ar fi iritat mai mult guvernul de la Vichy, în condițiile în care aliații aveau în plan și declanșarea Operațiunii Torch peste aproximativ trei luni. Există relatări conform cărora generalul Roberts, comandantul raidului, s-a opus bombardamentelor care ar fi făcut imposibilă deplasarea pe străzile orașului, încetinind viteza atacului după cucerirea și părăsirea plajelor. Debarcările de la Dieppe au fost planificate să se desfășoare pe șase plaje, dintre care patru în fața orașului și câte
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
s-au întors în siguranță în Anglia. Execuția impecabilă a misiunii a devenit un model pentru viitoarele asalturi ale comandourilor Royal Marine, ca parte a operațiunilor de debarcare. Simon Fraser a fost decorat cu Ordinul „Pentru Servicii Deosebite” pentru reușita raidului, iar căpitanul Patrick Porteous a fost decorat cu Crucea Victoria. Lupta scurtă dintre convoiul german și vasele aliate de debarcare care transportau comandoul nr. 4 i-a alarmat pe apărătorii germani ai Plajei Blue. Debarcarea de lângă Puys a Regimentului Regal
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]