5,123 matches
-
decât cu numele său: J. B., Bz, J. Bz., Vic, Victor, I. B. Victor, I. Botez-Victor, J. Botez-Victor, Joachim Belferul, Un belfer. A mai colaborat cu articole, schițe, câteodată poezioare la „Viața românească”, „Minerva literară ilustrată”, „Noua revistă română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Ideea europeană”, „Cuvântul”, „Cuvântul liber”, „România de azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Curentul literar”, „Gazeta literară”, „Iașul literar” ș.a. Intervențiile din rubrica „Ora belferului”, susținută în „Curentul”, sunt reluate în broșura Cum să pronunțăm franțuzește (1941). Bun
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
dintre cărțile lui ulterioare. În 1919, fondează colecția „Biblioteca scriitorilor iluștri”, în care se tipăresc îndeosebi traduceri semnate de el sau de alți scriitori. Inconsistentă este literatura propriu-zisă a lui B.-R., reprezentată la început de povestiri alegorice și sentimentale („Rampa”, „Viitorul”, „Credința”, „Zburătorul”, „Tribuna liberală”, „Minerva”, „Izbânda”). În „Miraj” și „Raza literară”, se încearcă și ca poet, fie cu versuri originale, fie cu tălmăciri din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. Din 1920 se profilează pe literatura de colportaj, fabricând în
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
scrie aproape singur. Din 1919, maiorul B. începe să frecventeze cenaclul lui E. Lovinescu, stârnind entuziasmul criticului, care îi publică schițele în „Sburătorul”. Lansat, el va colabora intens la cele mai importante periodice ale vremii - „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Rampa”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Furnica”, „Universul”, „Vremea”, „Bilete de papagal”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „România literară” și la multe altele. Articolele sale, semnate uneori și G. B., Ghiță Toboșarul, R. Porter, sunt expresia unei atitudini morale și civice, un
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
timp o conduce singur, până în 1931. Va fi, de asemenea, secretar de redacție sau redactor la mai multe periodice: „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, suplimentul „Vremea literară” (1929-1930) al gazetei „Vremea”, „România literară” (1932-1934), „Călăuza artelor”, „Albina”, „Reporter”. Colaborează la „Rampa”, „Flacăra”, „Revista română”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Capricorn”, „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Viața românească” ș.a. Mai semnează cu pseudonimele C. Balt., Bal, B. Camil, Lacremony, Luca Luminiță, Luca G. Luminiță. A fost membru al Societății Scriitorilor
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Propășirea”, „Flacăra”. După război, publică note, scurte proze și poezii în „Dunărea”, „România nouă”, „România viitoare”, „Gazeta cărților”, „Cele trei Crișuri”. Prim-redactor al ziarului „Transilvania românească” (Alba Iulia), devenit „Săptămâna” (Ploiești), trimite corespondențe la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Rampa”. Scoate, la Ploiești, ziarele „Scânteia” și „Săgeata”, semnând și cu pseudonimele Mephisto, Maître Gaudissart, Pierrot, Sandu Miriște ș.a. Tipărește placheta Iubire albă (1923), alte poezii mai apărându-i în „Gândul nostru” (Iași) și „Tribuna nouă” (Arad). Anunța acum și un
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
țară a fost și redactor la revistele „Start” și „Stilet”; a mai colaborat la „Răboj”, unde debutase în 1933 cu versuri, la „Klingsor”, la „Brașovul literar”, „Viața literară”, „Abecedar”, „Vremea”, „Pagini literare”, „Familia”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Pământul”, „Azi”, „Universul literar”, „Rampa”, „Frize”, „Claviaturi” „Meșterul Manole”, „Cuvântul liber”, „Manifest” ș.a. Ulterior a lucrat ca redactor la „Tribuna da Imprensa” din capitala Braziliei. A publicat câteva mii de articole și cronici în ziare și reviste latino-americane. Împreună cu Faust Brădescu și I. G. Dimitriu
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
oferă un post la revista „Sburătorul”, propunându-i totodată pseudonimul care îl va face cunoscut în literatură. Probabil în 1920 se produce debutul gazetăresc, în cotidianul „Mântuirea”, unde semnează B. Croitoru. Este redactor sau colaborator la „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „unu”, „Integral”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Vremea”, „Azi”, „Contimporanul”, „Contemporanul” ș.a. În 1929 editează propria revistă, „Opinia publică”, din care apar doar câteva numere, dar la care colaborează Șt. Roll și B. Fundoianu. A mai semnat și i.c., I. Cg.
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
din București, C. îmbină cariera de actor cu literatura. Debutează în revista „Tânărul scriitor”, în 1956. Comedia Cu capul în nori îi va fi pusă în scenă la Teatrul „Ion Creangă” din București, iar câteva scenarii de pantomimă văd lumina rampei la Teatrul Evreiesc de Stat și la Televiziune. În 1970, se stabilește în Israel, unde colaborează la revistele „Izvoare”, „Ultima oră”, „Orient Expres” (aici deține o rubrică permanentă) ș.a. Începând din 1971, publică numeroase volume de poezie care îl impun
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Încă înainte de absolvirea facultății va lucra, mai întâi, ca redactor la „România liberă” (1944-1946), apoi va fi secretar de redacție la revista „Lumea” (1945-1946) și la Radio România Liberă (1946-1947), redactor responsabil al revistei „Rampa” (1946-1948). Va fi inspector general în Ministerul Artelor, la Direcția Generală a Teatrelor (1948-1951), prim-redactor la „Contemporanul” (1948-1952), profesor și șef de catedră la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” (1949-1964), iar din 1951, cercetător științific la Institutul de Istoria
ALTERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285311_a_286640]
-
și manevrează obiectele; eliberarea spontană a obiectelor; selecționează obiectele înainte de a fi apucate, în funcție de preferințe; apucarea și manevrarea obiectelor realizată în funcție de solicitările persoanelor din anturaj. Pe parcursul copilăriei, aceste comportamente evoluează, devin din ce în ce mai complexe, în discuție fiind următoarele: echilibrul static, ca rampă de lansare pentru însușirea bagajului motric aferent echilibrului dinamic; prehensiunea, ca deprindere motrică perfectibilă, în direcția apucării și manevrării obiectelor; odată cu însușirea limbajului, copilul va dobândi, pe plan mintal, posibilitatea și capacitatea de a-și însuși cunoștințe despre universul în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
explodă o veselie care-i dezvelea sănătos toată dantura. La ora zero te-ai sculat și-ai înhămat caii. - Păcatele mele ! - După asta ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule, n-o fă pe-a prostu’ ! Din coșul pieptului se auzi un suspin adânc. - S-a găsit urmă proaspătă ieșită din ograda dumitale. Dimineața caii erau în grajd, obosiți. De pe rampă lipsesc șapte sute kile cartofi. Unde i-ai pus ? - Să n-am parte... - Haide, hai ! Leonteanu avea o mutră bleagă care implora caritate iar ochii lui mici, adunați la rădăcina nasului, priveau fix biroul cu hârtii. Uneori se trezeau într-un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
locului, dar și pentru că au fost vânduți ca o marfă. Între cei mai înflăcărați inamici ai tranzacției se afla și un bărbat arătos, inteligent și bun orator, care a profitat de momentul iscat pentru a ieși, cum se spune, la rampă. Lui plăcându-i să se afle în poziții avantajoase, nu doar ca imagine, ci și ca profit concret, material, bănesc. Acel personaj, numit Carlo Maria Buonaparte, devenise bine cunoscut ca unul căruia îi plăcea să cheltuiască mai mult decât putea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
se face din nou foarte grasă. Și Încă puțin Înapoi, când o lingură de argint se oprește din legănat și un termometru se Întoarce În cutia lui de catifea. Sputnikul Își fugărește dâra de fum până când intră la loc În rampa de lansare, iar poliomielita Începe să bântuie. Apare o secvență scurtă cu tatăl meu la douăzeci de ani, În rol de clarinetist, cântând o piesă de Artie Shaw În receptorul unui telefon, apoi, dintr-o dată, iată-l Într-o biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soția lui Minos, Pasiphae, să se Îndrăgostească lulea de un taur. Cum pruncul rezultat din acea uniune, Asterius, ieșise cu un cap de taur prins de un corp omenesc. Și apoi Dedal, labirintul etc. Totuși, de Îndată ce s-au aprins luminile rampei, tonul netradițional al producției s-a arătat vădit. Dansatoarele defilau deja pe scenă. În rochii argintii, cu spatele gol, Îmbrăcate În furouri transparente, dansau și recitau strofe al căror ritm nu se potrivea cu sunetul straniu al flauturilor. Apăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de metal zdrobit și de geamuri făcute țăndări, Însă zgomotul venea de la mașinile din față. Cât despre Cadillac, acesta nu Încetă nici o clipă să Înainteze. Se urcă peste mașina părintelui Mike. Spatele ciudat, Înclinat, al Gremlinului funcționă pe post de rampă și În următoarea secundă Milton realiză că era În aer. Cadillacul Eldorado bleumarin Închis se ridică peste accidentul de pe pod. Sări peste balustrade, printre cabluri, și plonjă prin deschiderea din mijlocul podului Ambassador. Cadillacul căzu cu botul Înainte, prinzând viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu se deschide decât după ce ți-am spus ce am de spus. Te ascult, spusei în dezgust. În primul rând, trebuie să stabilim niște lucruri. Îți sunt prieten și doresc să te ajut... Da. Sigur. Va trebui să montezi niște rampe în unele părți ale liceului. Prietenul tău, Soliteraj, va veni în seara asta, cu vreo oră înainte de asfințit, într-un chip foarte ingenios. Va avea câțiva prieteni cu el, care vor căra ceva ce-ți va fi foarte de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după cei pe care știam că mă puteam baza. Soliteraj a venit? Nu. Încă îl așteptăm. Ai lipsit destul de mult. Îmi pare rău, Constantin. Nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Spune-mi... cu ce putem face niște rampe? Se uită ciudat la mine, neștiind motivul pentru care puneam asemenea întrebări ciudate, dar îmi dădu un răspuns cu voce scăzută: Din tablele de pe pereții claselor? S-ar putea să mai fie niște materiale de construcție în atelierul îngrijitorilor. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din cărți și din alte surse, că tablele și băncile sunt din material antiglonț. Trebuie să probăm asta, zisei uitându-mă la Sergiu. De asemenea, trebuie să modificăm corpul A și să întărim toate ieșirile și intrările. Trebuie montate niște rampe prin școală. Și trebuie să facem niște modificări în solul subsolului, zisei gândindu-mă la ce îmi spusese Arvon. Cred, de asemenea, că ar trebui făcute și niște baricade la fiecare etaj, în dreptul scărilor. Mihail, te descurci tu cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
despărțirăm fără alte cuvinte. Unde era Soliteraj? De ce nu venea? Oare pățise ceva? Aflase cineva de situația noastră deja? Afară, la intrarea elevilor de la parter, Mihail avea treabă. Țipa la cei din jurul lui să lucreze mai repede și mai bine. Rampa era aproape gata, dar Mihail vroia întotdeauna perfecțiunea. Erau elevi peste tot cu ciocane în mână și cu unelte pe care nu cred că știau să le folosească, dacă era să mă iau după modul în care se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zgomot incredibil trona în curtea interioară. MIHAIL! am strigat eu din cadrul ușilor de la intrare. Nimic. Nu mă auzise. MIHAIL! strigai din nou, mai aproape de el. CE? E DE AJUNS, MIHAIL! CE? E DE AJUNS! AM AUZIT. CE E DE AJUNS? RAMPA. E BUNĂ AȘA! Făcuse semn la toți să înceteze și, foarte rapid, zgomotul se estompă și se pierdu în aer. Toți răsuflau ușurați și se așezară pentru a-și trage sufletele. Ba nu e bun așa, Corvium! E foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în aer. Toți răsuflau ușurați și se așezară pentru a-și trage sufletele. Ba nu e bun așa, Corvium! E foarte bun, Mihail. Nu avem nevoie de perfecțiune aici. Trimite-i înăuntru, la celelalte scări. Ți-aș propune să pui rampe la scările profesorilor. Sunt la egală depărtare și de corpul A și de F. Ai dreptate, zise el gânditor. Trimite pe cineva să se ocupe de asta și hai să facem câțiva pași. Gavriil! Da? Un băiat frumos, înalt, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Oare rămăsese să mai aranjeze niște transferuri și avea să vie mâine? Oare se tocmea pentru niște oameni în plus? Unde era? Și Soliteraj unde e? Soliteraj, se auzi în acel moment din întunericul interior al camionului, e chiar aici. Rampa atinse asfaltul cu un șoc ușor și pe ea păși mândru ca un șeic nimeni altul decât cel de a cărui absență mă temeam. Niciodată nu m-am bucurat mai mult să-l văd. Bineînțeles că, dacă aveam arme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ilici mai încolo, departe de ochii iscoditori! Camionul imens își făcuse loc cu precauție printre pereții colegiului și ajunse, vreo două minute mai târziu, mai aproape de intrarea în clădire și mai departe de eventualii curioși din blocurile vecine. Soliteraj coborâse rampa animând spațiul dintre pereții colegiului cu zgomotul ei specific. În spatele său erau cel puțin cincisprezece oameni, unii caucazieni, alții din același neam ca și el. Fiecare avea câte o roabă plină vârf și acoperită cu o pânză. Pe lângă ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ăsta aparțineau Ministerului și, ca să nu fie oprite de controale inutile, mergeau cu becurile stinse, dându-le astfel de înțeles celor care intrau la idei că era mai bine pentru ei să nu se obosească să oprească convoiul. Coborâse de pe rampă și mergea alături de mine spre fața monstrului care se odihnea. Înaintea și în urma noastră erau cei cu care venise Soliteraj și care păreau să nu fie încurcați de prezența noastră. Probabil aveam o privire mai ciudată când mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]