5,027 matches
-
ud, cu toată răcoarea serii, cu toată boala care îl mâna, ne-a plimbat până la prima rază de soare. Apoi, după ce ne-a lăsat din nou pe ponton, a dus barca la locul ei, ancorînd-o din nou, și s-a reîntors înotînd. În noaptea aceea, gol, strălucitor sub razele lunii, Charles a apărut superb. Cineva, citind aceste note, ar putea reflecta că, în definitiv, pustiul acestei localități este destul de relativ și că eu însumi am înșirat, în afară celor două personagii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au o valoare obiectivă, ci sunt simple păreri momentane. - În dragoste n-are ce căuta obiectivitatea. - Parcă n-ai făcut la fel, în părerea ta despre celălalt! Ce departe ne-a adus conversația cu ocazia unui disc de patefon! Am reîntors discuția. - Și când o să avem Coralul înapoi? - Se va găsi o ocazie. Tot îl știai pe de rost și nu-l mai cântai. - Indiferent dacă nu-l mai cântam, îmi era drag să-l țiu în discotecă. - Ce meschinărie! Să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dus la gară. Negăsind-o, am răsuflat ușurat, dar mereu am fost atent ca nu cumva să fie ascunsă, până ce va pleca primul tren. Am așteptat trei ore în șir, ducîndu-mă de la un capăt la altul al peronului. M-am reîntors tot cu o trăsură la hotel și, negăsind-o, m-am dus din nou la gară. După alte două ceasuri, când noaptea domnea peste tot orașul, m-am întors iarăși și am găsit pe Ioana pe o bancă în fața hotelului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la viață pentru cinci minute: n-ai ști ce întrebare să-i pui. Mă impiedecă și alt motiv ca să-i vorbesc: frica de a nu fi ridicol față de ei, a arăta că sufăr. După o bucată de drum m-am reîntors la cinematograf, când am socotit că trebuie să fi plecat, și m-am uitat și eu la fotografii, încercînd să reconstituiesc conversația lor. Fiecare gest al interpreților căpăta o importanță capitală, și-mi storceam creierul ca să fac și eu reflecțiile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vom tocmi pe cei ce-aveau să ia pe bolnavă din gară. După o zi, aveau să aducă soții Axente pe Viky și vor găsi totul aranjat. Cu toate că Viky continua să aibă temperatură, ne-a înviorat decizia noastră. Ne-am reîntors în port ca să facem în fugă bagajele, și noroc că vestea plecării noastre s-a răspândit imediat, și toți cunoscuții au venit să ne ureze drum bun, altfel n-am fi avut timpul să-i vizităm cu toate distanțele mici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Duhul a revenit la cer? La fel ca și [trupul] înge rilor, s-a topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când s-a ivit din nimic, ai fi știut și când s-a reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
be lului după ce Duhul a revenit la cer? La fel ca și [trupul] înge rilor, sa topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când sa ivit din nimic, ai fi știut și când sa reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat sa spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Un liberal care luptase în rândurile anti-migueliste, Marques Gomes, scrie: ,,E trist s-o spunem dar e adevărat: învingătorii n-au fost generoși cu învinșii. Mulți dintre învinșii de la Evora-Monte care, în virtutea decretului de amnistie din 27 mai s-au reîntors la vetrele lor, au fost asasinați în chip barbar în numele libertății... La nimic n-au folosit măsurile Guvernului pentru stăvilirea acestor excese; crimele au continuat, și, din nenorocire, pentru mult timp încă". După statistica lui Franzini, într-un singur an
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Rege! Au otrăvit totul! Au furat, au vândut, au sfârtecat poporul, Regatul, bogăția - iar mizeria noastră era consecința crimelor lor... Strigătul provocat de moartea Regelui martir era o condamnare totală, absolută, spontană!". Tronul revine fratelui Regelui, Don Luiz, care se reîntoarce din Franța unde se afla în călătorie. Don Luiz are parte de o foarte lunga domnie (1861-1889), în care timp, sub aparența de stabilitate a regimului demo-liberal, se desăvârșește acțiunea de dezagregare a societății portugheze. Don Luiz e un rege
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ZI ÎN PARLAMENT... O singură ședință parlamentară i-a fost de ajuns lui Oliveira Salazar ca să înțeleagă inutilitatea acestei instituții politice. Și cum era un om care voia să-și vadă de treabă și nu avea timp de pierdut, se reîntoarce la catedra sa universitară din Coimbra. Să fie însă numai aceasta? Numai sentimentul că și-ar pierde timpul continuând să ia parte la ședințele Parlamentului portughez? Dacă, în acea zi de 2 septembrie 1921, Salazar a intuit precis caducitatea iremediabilă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Statului și membrii Guvernului își caută refugiul în cetățuia din Cascaes, la 20 km de Lisabona, unde de altfel continuă până astăzi să locuiască Președintele Carmona... Ca și când ar fi prevăzut sfârșitul tragic al guvernării lui Antonio Granjo, Oliveira Salazar se reîntoarce în Coimbra și refuză să mai calce pragul Parlamentului portughez. Aceasta nu înseamnă, firește, că renunțase la acțiunea politică pentru a-și închina științei tot timpul și toată energia sa. Niciodată Salazar nu s-a dedicat cu exclusivitate muncii științifice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai. Guvernul cere sfatul șefului Uniunii Republicane Liberale, Cunha Leal, care îl asigură că toți republicanii, și chiar membrii partidului democrat, vor vota pe generalul Carmona dacă se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este ea însăși un act de "reintegrare" în tradiția clasică a Portugaliei; pentru că, fără să cadă în prețiozitate, este o limbă pe care contemporanii nu o mai auziseră de mult, de când interveniseră în viața publică retorii și jurnaliștii. Salazar se reîntoarce la proza vârtoasă de la începutul secolului XIX, pe care o scriau și o vorbeau oamenii deprinși cu aspectul cuvântului, oameni care se trudesc întotdeauna să exprime ceea ce gândesc. Fără îndoială, proza lui Salazar a provocat la început nedumerire, așa cum provocaseră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin care șefii Bisericii romano-catolice încercaseră să soluționeze gravele conflicte sociale ale lumii moderne, este totuși, înainte de toate, un act de politică naționalistă portugheză
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
naștere. Starea prenatală este identică cu cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
te rogi. Jina s-a întors la gabară și s-a așezat cu spatele către soțul ei. Zach și-a trecut degetele prin păr. Se simțea obosit și terminat, ca și când s-ar fi luptat deja cu Salmon Falls. S-a reîntors de-a lungul cărării de bolovani și-a luat o coardă, după care a început să facă noduri și bucle de susținere, orice i-ar fi ajutat să se ancoreze mai bine. Tot trebuie să mergem pe stânga, să întindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea e o curvă, dar se abținu de teamă că riposta ar veni pe neașteptate și nu avea chef de schimbul unor replici tăioase. Se gândea cum e viața croită. Până acum un minut era fericită fiindcă vremurile bune se reîntorseseră la ea printr-un sărut, ca mai apoi să vină una ca Erjika și să-i amintească zeflemitor că toate se pun în balanță, că nu poți câștiga fără să pierzi, și nu poți să pierzi până nu știi ce-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai Întîmplă), vreo greșeală din tinerețe care să fi ieșit la iveală ca o stafie neașteptată... Și-apoi era În august, luna În care, se spune, sufletele morților se Întorc pe pămînt, moment propice fantomelor. Și nu numai femeile se reîntorc sub formă de năluci... Vreun complice la vreo delapidare, care a risipit apoi tot cîștigul ilicit poate fi și el un candidat... sau un criminal tocmai scăpat de la Închisoare... Nu știi nici un delincvent care să fi fost arestat datorită unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
punctul unde se termina streașina se Înălța coșul băii publice, pe unde ieșeau dîre de fum transparent. Instinctiv am Întins mîna spre aparatul de fotografiat, dar mi-am dat imediat seama că nu prea are rost.. Probabilitatea de a mă reîntoarce aici era foarte mică și apoi mă Întreb ce fel de dovadă poate ea constitui ? Mașina mea era a treia În șirul din stînga. Nu se vedea de o altă mașină, așa că n-am zărit-o imediat. CÎnd, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
adînc aer În piept. Camera mirosea ușor a cosmetice amestecate cu petrol lampant. Nici urmă de miros de țigară. Sub fața de masă - o obscuritate transparentă. Apoi... de la perdea la bibliotecă și de-acolo mai departe, la telefon... Mi-am reîntors privirile căci Îmi atrăsese atenția o bucățică de hîrtie prinsă cu un ac de colțul perdelei, ceea ce m-a adus Înapoi la realitatea inexistenței LUI... Mi-am ciulit urechile să constat dacă e liniște perfectă În camera alăturată și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pași la etaj. Pașii s-au apropiat ușor și s-au oprit exact deasupra capului meu; apoi s-au retras așa cum veniră. Îmi tresări inima. CÎnd mi-am revenit din surpriză, ca valurile care se sparg de țărm și se reîntorc la linia de plutire a apei, eram din nou stăpîn pe mine. Moartea lui a stîrnit un val extrem de puternic, care a trecut și pe la picioarele mele, luînd cu el linia firavă a drumului de la marginea stîncii și după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trăise aproape 18 ani. „Niciunde copacii nu cresc mai repede și sânii femeilor nu sunt mai frumoși ca acolo”, îmi spunea el adesea. Am petrecut multe seri ascultându-i poveștile. Știi, era fascinant; când povestea, retrăia totul. Visa să se reîntoarcă în Congo, cândva. Într-o zi s-a întors cu un braț de cărți pe care le cumpărase pentru mine. M-a iritat chestia asta peste măsură. „De ce faci toate astea pentru mine, Jan? M-ai luat noaptea de pe autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pod semiconstruit de Sinaie mirosind a cetină și mortar, pe o cărare nocturnă, urmăriți doar de ochii câinilor strălucind fără corp în lumina lunii, pe o pajiște, într-o cămăruță de spital, și pe Empire State Building! Dar acum mă reîntorc la fața mai singuratică a locului. În afară de toate motivele cam masochist-triste care mă aruncă de obicei în jurnale, azi este clar că a fost determinant și unul greu de imaginat în lumea noastră. Am plecat de acasă pe la ora 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în bufetul din față, se reîntoarse, și-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior peste picior, ferestrele fură inundate de lumina pală a primei zile de Crăciun. O oră după aceea, și ea și doamna Pavel se ridicară de la locurile lor, începură să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înainte de a ne despărți, mă întrebă, ca o concluzie, pentru care ar fi vrut un anume răspuns: - Și, totuși, ce credeți: Așa o să rămână? - Nu știu, răspunsei spre nemulțumirea lui, dar tot ce e nefiresc nu ține o veșnicie. 8. Reîntors în camera mea, gândul îmi rămase în continuare la domnul Pavel, la uluiala de care era cuprins; „Nu se poate, își tot spunea. Atunci, în 1923... Ce papion purtam! și cum arătam când mă plimbam prin Schioping-Parc, se uitau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]