1,916 matches
-
față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon Îi afecționează cel mai mult pe reacționari, În primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi „paradoxalism” (moștenită În primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și opusculul lui Lindenberg Chemarea la ordine, căruia Îi asociază articolul lui Maurice M. Maschino „Noii reacționari” publicat În Le Monde diplomatique din noiembrie 2002, incluzîndu-i așadar sub aceeași banieră pe Maurice Dantec și pe Michel Houellebecq. Prezența autorului Plăcerii textului este explicabilă oricum avînd În vedere relațiile personale dintre cei doi critici În ultima parte a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, În calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Minuit Încearcă să dezvolte tehnici de adaptare a individului la societatea contemporană. Pentru Houellebecq, literatura este doar un mod de a spune adevărul. De aceea, el va fi mereu disprețuit de cei care cred În Literatură (el, cu pozitivismul lui reacționar, dacă se poate imagina așa ceva) și adulat de cei care au o mare nevoie de identificare. Cel mai corect ar fi să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez al ultimilor 20 de ani. Ajuns dincolo de porticul sanctuarului cultic, rătăcit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei se cere oprit prin orioce mijloace, fie ele retorice. Cioran, În 1957, În Eseu asupra gîndirii reacționare, scrie despre Joseph de Maistre: „Dacă nu ne-ar irita În fiece moment, am mai avea răbdare să-l citim?” După Particulele elementare, adică de nouă ani Încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
comun cu cel generat de Omul recent al lui Patapievici (nu Înțeleg să compar aici protagoniștii), scriitorul care trece de la 10.000 la 350.000 de exemplare vîndute este dat afară din redacția Perpendiculaire-i, sub acuzația de a Împărtăși principii reacționare. În plus, Angelo Rinaldi, un tandru romancier corsican nominalizat În 1980 la premiul Goncourt, califică Particulele elementare, În cronica sa săptămînală din L’Express, drept o “carte fascistă”. Foarte interesant este că tocmai această carte, “fascistă” sau măcar “reacționară”, apare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
principii reacționare. În plus, Angelo Rinaldi, un tandru romancier corsican nominalizat În 1980 la premiul Goncourt, califică Particulele elementare, În cronica sa săptămînală din L’Express, drept o “carte fascistă”. Foarte interesant este că tocmai această carte, “fascistă” sau măcar “reacționară”, apare nominalizată pe traseul avangardei literare europene conceput de redactorii lui Magazine littéraire, traseu Început În 1830 cu Hernani și cuprinzînd, pînă la menționarea autorului Particulelor, Încă vreo treizeci de autori, printre care Baudelaire, Rimbaud, Barthes, Foucault, Deleuze sau Fukuyama
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceva din mine să-mi supraviețuiască; voi fi fost un individ mediocru, sub toate aspectele. Voi fi uitat. Voi fi repede uitat.” (sfîrșit) În fine, traducerea românească, comandată după un oarecare răgaz de gîndire - să apară o astfel de carte, „reacționară”, În românește? - Încearcă să dilueze, fără Însă a denatura, vitriolanța și vulgaritatea originalului. PÎnă acum n-am citit reacții la roman. Sau poate, dacă autorul nu e român, pe noi nu ne interesează? Posibilitatea unei insule Cufundați cum sîntem Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o imaginează pe filiera unor SF-uri americane sau pe cea a zonei din Călăuza tarkovskiană. Omul este În esență un sălbatic iată care este teza forte a lui Houellebecq. Împartasita de un Sloterdijk, ca și de alți așa-numiți "reacționari" francezi, această teză, confortată de ultimul război mondial, constituie probabil astăzi una dintre cele mai respinse idei de pe glob deci una dintre cele mai periculoase, tocmai pentru că nu e deloc greu de demonstrat. Jean-Franșois Mattéi a publicat În 1999 un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a discursului teoretic francez pe temă estetică nu face decît să gestioneze Îngrijorarea-spre-disperare față de extinderea principiilor estetice negative care prezidează producția artistică a ultimei sute de ani la nivelul vieții cotidiene; Houellebecq are curajul și intuiția să o exprime incontinent. Reacționar sau nu asta interesează cel mai puțin În cazul unui mesaj viguros transpus În registru literar Houellebecq este un adept patetic de sincer al iubirii, al solidarității, al umanismului. Numai un răuvoitor l-ar putea ratașa gîndirii negative franceze, de la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar contează ideea de vid care rezistă, În creierul personajului-narator, oricărei speranțe: "le futur était vide": "viitorul era vid". Dacă literatura franceză modernă privilegiază detaliul În defavoarea Întregului, excepția În detrimentul regulii de la Flaubert la școala de la Minuit Houellebecq apare ca un reacționar estetic. El revine În punctul În care Balzac Îi făcea loc lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea la modul exemplar, ca rod al proiecției omnisciente disprețuitoare față de amănuntul bogat În virtualități estetice și simboluri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
centrale” sunt replicate și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul modernismului reacționar. Înțelegerea modernismului reacționar pune, mai mult sau mai puțin implicit, la îndoială ideea că modernitatea are o singură înfățișare. Există un singur fel de modernitate sau sunt și modalități diferite de a articula temele modernității, unele dintre ele poate nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul modernismului reacționar. Înțelegerea modernismului reacționar pune, mai mult sau mai puțin implicit, la îndoială ideea că modernitatea are o singură înfățișare. Există un singur fel de modernitate sau sunt și modalități diferite de a articula temele modernității, unele dintre ele poate nu foarte plăcute, nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Există un singur fel de modernitate sau sunt și modalități diferite de a articula temele modernității, unele dintre ele poate nu foarte plăcute, nu foarte politically correct, dar totuși moderne? În final, bineînțeles, această ipoteză „centrală” a sincronicității prin modernism reacționar va fi și ea supusă unui proces de adaptare și transformare la „periferie”. Contexte politico-culturale. Rolul polemicilor În România de dinainte de război, dar mai ales în cea interbelică, are loc o importantă și masivă redefinire științifică, intelectuală, culturală a diferitelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
internaționalismului comunist și socialist, a liberalismului etc. Amenințarea externă este de obicei percepută ca provenind din partea unor state străine cu o mare influență politică, militară, economică și culturală (Muller, 1987). Înțelegerea conservatorismului radical sau a ceea ce Jeffrey Herf numește „modernism reacționar” (Herf, 1986) pune sub semnul întrebării, mai mult sau mai puțin implicit, ideea conform căreia modernitatea are o configurație unică. Există doar un singur fel de modernitate sau sunt și modalități alternative de a gândi și trăi modernitatea?; unele poate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și a istoriei la începutul secolului al XX-lea, nu trebuie însă să ne ascundă multiplele influențe, suprapuneri, traduceri mai mult sau mai puțin fidele, amestecuri între diferite tipuri de pozitivism și romantism ce dau naștere noului limbaj al modernismului reacționar. Interesant este că, de obicei, în cazurile studiate cu precădere până acum - este vorba mai ales de cel german -, aceste persoane, membre ale curentului conservator-revoluționar, suprapun două roluri aparent foarte diferite: cel al membrilor, uneori chiar străluciți, ai mediului academic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
doar în spațiul german - și acolo doar parțial. Ea merită însă luată în seamă și testată pe cazul românesc - unde, din câte se pare până acum, se aplică destul de puțin. Geopolitica este unul dintre cele mai interesante discursuri ale modernismului reacționar. Reprezintă mai mult decât un tip oarecare de argumentație folosit de un grup de savanți și pseudosavanți grupați în jurul lui Karl Haushofer și al Zeitschrift für Geopolitik, fiind unul dintre cele mai importante limbaje politice și culturale ale perioadei weimariene
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și al Zeitschrift für Geopolitik, fiind unul dintre cele mai importante limbaje politice și culturale ale perioadei weimariene a Germaniei interbelice. În cazul românesc, după cum vom vedea mai jos, această nouă temă a unei „limbi politice” (Pocock, 1987) a modernismului reacționar nu este atât de importantă și centrală ca în cazul german, deși se potrivește foarte bine în contextul discursului despre unitatea noului stat românesc și, tipic pentru caracterul său pragmatic și eclectic, încearcă să împace geopolitica germană cu geografia umană
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
descrie natura organică a statului [...] și influența determinantă a geografiei asupra politicii, a structurii sociale, etnicității și vieții economice a găsit aderenți la stânga, dreapta și centru...” (Murphy, 1997, 73) În ceea ce privește sociologia, pare să existe un soi de afinitate între modernismul reacționar, conservatorismul radical și tradiția sociologiei clasice, cel puțin așa cum o înțeleg istorici ai sociologiei precum Robert Nisbet (1967, 1986) sau Raymond Aron (1967). Există totuși o perspectivă oarecum diferită în argumentele oferite de sociologia clasică și în soluțiile date de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau mort, comedie politică, dar și meditație asupra sensurilor istoriei și asupra dialecticii dintre spiritul revoluționar, întrupat de N. Bălcescu, și mentalitatea reacționară (piesa a beneficiat, în 1984, de o traducere în limba polonă, datorată Danutei Bienkowska). Implicarea politicului în istorie este și tema piesei Suntem și rămânem împreună, o incursiune în trecutul mișcării socialiste românești. Pentru volumul de eseuri Teatrul obiectelor (1982
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
concentrează atent asupra informației, încât, pentru momentul în care aceste studii au fost publicate în reviste, toate sursele par epuizate. Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie (1946) este monografia unui curent sociocultural, urmărindu-i aria de răspândire, elementele premergătoare (fondul umanitar, revoluționar, reacționar și estetica socială). Poporanismul rus și cel românesc sunt analizate din perspectiva evoluției criticii ruse și a gândirii românești, aprofundându-se mai ales manifestările ideologice ale poporanismului românesc, pe momente: 1893-1894, 1901-1903, 1906-1910. Hortensia Papadat-Bengescu (1965), prima interpretare monografică a
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
el, educată de dânsul, măsoară și agonisește 59. Textul nu e străin de o intenție polemică. Fundoianu caută să se delimiteze de opinia, deja răspândită în epocă, a unui Arghezi "revoluționar" și încearcă să îi facă o caracterizare în specia "reacționarului". Trebuie remarcată metoda antropologică a acestei portretizări, care recurge la gesticulații ancestrale, ca un soi de demitizare prin reducere la primitivism a meseriei poetice. Fundoianu îi împrumută poetului gesturile simple ale săracului - a culege, a utiliza, a conserva. Particularitatea poeziei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
căutând printre fișele matricole penale persoanele despre care vorbesc intervievații, colegii de suferință de prin penitenciare sau lagăre de muncă, am avut surpriza să descopăr drept dușmani de clasă mai mulți țărani și muncitori decât intelectuali, așa-ziși burghezi sau reacționari și legionari. Or, să remarcăm maniera profund viciată a gândirii politice de tip bolșevic-comunist care califică, clasează și discriminează oamenii în funcție de profesie, avere, origine socială, educație și apartenență politică tocmai într-un regim politic proclamat ca fiind al egalității depline
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
necesară cu cât decenii dea rândul proiectul politic junimist, ca parte a proiectului conservator românesc și occidental, a fost supus unei logici procustiene și reducționiste a lecturii. Critica Junimii a fost explicată prin acțiunea forțelor de producție, iar evidențierea naturii „reacționare“ a politicii junimiste a fost axioma ordonatoare a exegezelor. Recuperarea dimensiunii literare a direcției maioresciene nu a fost dublată de un gest similar aplicabil legatului ideologic al cercului junimist. Din acest punct de vedere, paginile de față au avut ca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]