7,813 matches
-
Dimpotrivă, Sorin Mărculescu problematizează incandescent: „și rămâne problema adevărului în poezie și a minciunii/ unei zeițe și-a stolurilor de metafore care scindează/ cuvântul în multe cuvinte străine unele de altele dar unificate/ într-un decret de expirare a unității realului” (p. 149). Și stilistic, și ideatic, lecția din această Carte singură e una acut modernistă (de altfel, critica a sugerat că riscul inactualității e real): aspirația mistică, setea de concept, marota sensului și a osmozei, atașamentul pentru prozodie, marile modele
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
Mariana Marin, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Gabriel Chifu („la început, frecventând poezia pură”), Denisa Comănescu, Ion Mureșan, Magda Cârneci, Ioan Moldovan, Marta Petreu, Gheorghe Iova, George Vulturescu, Bogdan Ghiu, Aurel Pantea, Mircea Petean, Ruxandra Cesereanu ș.a. Deși priza la real rămâne definitorie, sentimentul scriiturii fiind la ei la fel de puternic ca sentimentul existențial, P.P. atrage atenția asupra diferențelor stilistice și de viziune. De pildă, poeți precum Ion Mureșan și Marta Petreu „par să se revendice mai curând de la poetica și sensibilitatea
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
tradiție, specia interviului e mai credibilă decât orice specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare trivială, dar nu putem neglija chiar orbește tema unui roman). Despre densa rețea de capilare care leagă realul de ficțiune? Despre stil, pur și simplu, autarhic și copleșitor, adică despre literatură și nesfârșitele ei latifundii? Sigur că da, într-o anume măsură, căci acesta e profilul lui Marin Mălaicu-Hondrari, exersat cu admirabilă tenacitate încă de la prima lui carte
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
afectiv menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum în Israel, medic oftalmolog de internațional renume, Riri Sylvia Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în ficțiune și tocmai din această pricină ațîțător. Detaliile a ceea ce s-a petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate precum realul de abstracțiunea limbajului: „Adolescența - o minge de ping-pong/ Nu întotdeauna aruncată înapoi,/ În întîmpinarea cuvintelor
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în ficțiune și tocmai din această pricină ațîțător. Detaliile a ceea ce s-a petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate precum realul de abstracțiunea limbajului: „Adolescența - o minge de ping-pong/ Nu întotdeauna aruncată înapoi,/ În întîmpinarea cuvintelor mele cînd devin carnivore,/ Cînd își cer uncia lor de carne/ Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el/ Milionul de lucruri care
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
serie de manevre cinice și manipulări, cum o numea Jonathan Powell. Superpoliticianul a cărui imagine încearcă să o definească ambasadorul Maior cu această serie de biografii - inclusiv prin diferențe specifice - este strategul echilibrat, care reușește să îmbine armonios idealul cu realul și să navigheze, astfel, prin apele tumultuoase ale istoriei, înțelegându-i permanent forțele aflate în mișcare, fluiditatea lor, uneori ciocnirea lor violentă. După cum aminteam, această biografie nu își propune să fie și nu este o formulă de reabilitare a lui
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
salva. Nu sufletește. A mă salva trupește. Altminteri, eram prin construcție, prin constituție, un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stânci. Cine îți citește poezia, descoperă un spectacol al angoaselor. Ești regizorul care compune și descompune un real straniu. Opresc nevinovatele mele considerații, pentru a nu fi înjurat de vreun critic literar. Așadar, îți voi adresa câteva întrebări de încercare: de ce Ieudul fără ieșire? De ce Porcec? De ce Pantelimon 113 bis? Sunt cărți despre descompunerea a ceea ce trebuie descompus
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
ar fi nimic rău în asta. Orice autor pune pasiune în tratarea subiectului abordat. Ceea ce este însă păgubitor în acest roman este ranchiuna cu care îi rememorează viața eroului său central, nu personaj fictiv, ci unul cât se poate de real. E în comentariul epic o nedisimulată tendință de blamare a omului, a caracterului viciat (cum îl apreciază Ilderim Rebreanu) al acestuia, sub teroarea papucului soției, prefigurând astfel un om slab, ce contrastează flagrant (în imaginea pe care i-o face
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
obiectele se mișcă singure, se nasc copii cu coadă de porc, morții li se arată celor vii etc. Dar Macondo are mai cu seamă atributele unui spațiu sacru, adeverind, pe planul ficțiunii, inspirata interpretare a lui Mircea Eliade: „Sacrul înseamnă realul prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității.” ( Sacru și profan) Cititorul este îndemnat să pătrundă într-o lume în care neverosimilul este posibil, supranaturalul făcând parte din natural, iar distrugerea apocaliptică a orașului din finalul romanului, cu
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
în acest volum, Jurebie este mai degrabă un afin al lui Costel Stancu, poetul de la Reșița, un alt orfevru al poemului scurt, capabil de concentrate lirice în care surpriza provocată de emoția unui vers clasic este scurtcircuitată de inserturi ale realului care electrizează poemul cu ceva straniu, necunoscut. Jurebie este esențial un poet al liniștii ca după un mare cataclism - în aceasta mi se pare că rezidă forța și amprenta decisivă a poemelor sale. Adio cântece de cătănie, a doua secțiune
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Întors asupra conștiinței proprii, Varujan Vosganian apelează reflex la mijloacele de apărare împotriva Răului infernal în cauză, așa cum un metalurgist își pune, în fața cuptorului încins de flăcări, ochelari și mănuși de protecție. În primul rînd, o tentativă de evacuare a realului oribil de propriu-i conținut. O salvatoare irealizare. N-ar putea fi abordată istoria ca o ficțiune, fie și una amarironică? Desigur: „Adevărata istorie, cea care merită să fie povestită, e aceea care, oricînd, dacă ar fi destui s-o
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
Manole, în rolul doctorului, de interiorizare și o nemaipomenita mobilitate a mijloacelor de expresie. Spectacolul, în regia Dianei Mihailopol, care creează o lume de mare bogăție sufletească, o arhitectură complexă, remarcabilă prin unitatea viziunii și prin felul cum se îmbină realul, amintirile, accentele fantastice, va fi difuzat joi, 22 mai 2014, la ora 19:00, la Radio România Cultural. Spectacolul radiofonic alătură două nuvele ale scriitorului rus Mihail Bulgakov, publicate între anii 1925-1926, în volumul „Însemnările unui tânăr medic" - două cazuri
Satiră sfredelitoare și tragism interior acut cu Marius Manole by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32252_a_33577]
-
anatomie, după cum anatomia dobîndește un spectru vizionar: „ziua se odihnea acum pe fața ei/ dar gleznele noastre erau ape/ care treceau de mama/ fratele intra în cîrcel/ spune: acolo crește piciorul tatălui nostru” (gîndul mamei trece gîndul tatălui). Legătura cu realul e dată nu atît de trup în întregul său, cît de piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc.
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
Claire (cu Aurora Cornu), de Rohmer, nu până la sfârșit. Știu cât e de lăudat și el și presupun că cine-l laudă știe și de ce. Degeaba: nu pot să-mi reprim certitudinea că este tipic pentru lipsa de aderență la real, pentru lumea factice a cinematografului francez. Văd azi continuarea și-mi spun stai, că nu-i așa. E aici ceva din artificialitatea goetheană din Afinități elective. Aoleu!, zic. Și din Wilhelm Meister? Ce m-au mai plictisit! Și nu mă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
larg despre capacitățile (diferite!) de „reflectare” a naratorilor (James îi numește pe naratori „reflectori”, considerînd că, în linii mari, conștiința lor - conceptualizată drept „inteligență centrală” - constituie singura sursă de preluare a informației narative, oglinda unde „se reflectă”, în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală. E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
devreme, cît și pentru cel de-al doilea volum apărut în 2001, Gellu Naum. Poezia contra literaturii (Editura Casa Cărții de Știință). De altfel, miza de ansamblu a primului volum, așa cum o mărturisește chiar titlul, este legată de modurile instituirii realului în text și cele ale reîntoarcerii textului în real. Prin urmare, este implicată aici o anume viziune asupra angajării scriitorului (implicit a criticului), o voce a cetății și înainte de toate o voce a omenescului. Iată-l pe Ion Pop spunînd
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
apărut în 2001, Gellu Naum. Poezia contra literaturii (Editura Casa Cărții de Știință). De altfel, miza de ansamblu a primului volum, așa cum o mărturisește chiar titlul, este legată de modurile instituirii realului în text și cele ale reîntoarcerii textului în real. Prin urmare, este implicată aici o anume viziune asupra angajării scriitorului (implicit a criticului), o voce a cetății și înainte de toate o voce a omenescului. Iată-l pe Ion Pop spunînd: "în fața textelor, profesorul și interpretul e chemat să învingă
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului critic se împletește cu instinctul ludic, cu un inalterabil spirit de
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
cărora le conferise un statut providențial și cu care trăise în simbioză. Pe parcursul dureros, plin de obstacole și capcane, care duce de la "Noi" la "Eu", de la identificarea cu străinul la regăsirea de sine, de la self-ul ideal la self-ul real, personajele analizate își încheie auto-investigarea într-un moment sau în altul, în funcție de forța fiecăruia de a suporta confruntarea cu ceea ce descoperă. Chiar dacă nu se aventurează prea departe în desișul necunoașterii, el a aflat deja că nu este un monolit. Mai
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
ales, ce responsabilitate morală implica meseria de scriitor în contextul politic respectiv! Căci, dincolo de istoria personală a scriitorului, Supraviețuirile ating nivelul de contact uman al sistemului de cenzură. Nuvelele cosașiene îmi par, din acest punct de vedere, o transpunere în realul autobiografic a metaforei castelului. E prima oară cînd literatura lui Radu Cosașu mi se pare kafkiană. Un întreg proces al literaturii se pregătește cu fiecare situație, cu fiecare monolog, cu fiecare dialog din carte. De aici tensiunea ce se transmite
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
în La Monj sau fragmentul de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele, cea mai obsedantă imagine cu cai citită de mine vreodată. Plus această frază ce pare dedicată lui Holban: ,Orice scriitor bun naște și provoacă situațiile lui în real", nu întîmplător urmată de verbul a sebastianiza. Comparativ cu alte volume ale seriei, Pe vremea cînd... este mai puțin compozit, poate și de aceea mai omogen, foarte cinematografic, o carte în care Relu este mai erotic și mai viril decît
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
mai importanți agenți de pe piața națională a echipamentelor electrice, sînt ei înșiși într-un plin exercițiu de creație, atît prin propria lor construcție în spațiul economic, cît și prin capacitatea de identificare a celui mai eficient mijloc de conversie a realului în valoare simbolică: solidarizarea morală cu artistul și sprijinul efectiv oferit creației acestuia. Dar dincolo de problemele stricte de elaborare și de administrare a proiectului, care ar merita o discuție mult mai consistentă, trebuie observată situația provocatoare în care este pus
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
legătură și interdependență, părțile își aduc aminte că există un centru, în această poezie discret mistică și vizionară). Lumea miniaturală nu este, de fapt, una măruntă, ci un ansamblu de forțe, cuante, energii, care încearcă să transgreseze nivelul grosier al realului, printr-un elan ascensional: ,mila de toate/ plutește în aer/ pata ei argintie răsfrânge/ sigla unor mai vechi/ și mai noi întâmplări" (Emblemă); ,rezonanțe și raze o lume/ care compune o altă ființă" (Lecția de psihologie). Culturalul, ghicit prin fine
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
puțin. Europa nu e îngropată în versuri funerare, e mai degrabă lăsată să zacă departe de cimitir. Apoi, toate tendințele și topoii poeziei generației sînt de găsit în poemele europei: micile traume ale copilăriei, conviețuirea chinuită cu realitatea, sila de real, mizerabilismul cotidianului, sexualitatea alienantă, tendințele suicidale și incestuoase, solitudinea urbană, revolta socială & religioasă (un accent distinct: conflictul religios de cult), renegarea patriei ș.a. Fie poetei i-au luat-o alții înainte, fie nu își delimitează prea clar culoarul pe care
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]